Buna ziua, incep prin a spune ca am 27 de ani si sunt asistenta medicala… De ce spun ce profesie am? Deoarece are legatura cu povestea mea, din pacate. Faptul ca am spus ce profesez a facut mai mult rau decat bine. Pe 17 octombrie 2022 mi-a venit ultima oara menstruatia, fix de ziua mea. Doctorii atunci au trecut data cand am ramas insarcinata desi stiam ca pe 30 octombrie s-a intamplat… Data estimativa a nasterii a fost 27 iulie, de ziua sotului meu. Sarcina mi-a fost luata in evidenta de un medic foarte bun pe care il cunosteam, doar ca era departe, asa ca am ales pe la mijlocul sarcinii sa ma mut la alt spital, de stat si acesta, la alt medic, seful sectiei de obstetrica ginecologie. Sarcina a decurs normal, domnul doctor foarte empatic cu mine mi-a explicat tot ce trebuie… La ultimul control a spus sa iau ulei de ricin pe data de 20 iulie pentru ca el isi intra in concediu pe data 22 si pana atunci sa nasc, ca sa fiu cu el. Mi-a fost teama, nu am fost de acord, am vrut sa nasc natural fara sa imi fie provovat travaliul, fara sa fortez copilul, fetita mea sa vina mai repede… termenul fiind de ziua tatalui ei am mai asteptat, nici bebe nu dadea semne ca vrea sa vina.
In ziua de 25 am inceput sa am contractii „usoare”. Sunt foarte sensibila la durere, chiar si la acele controale normale, incepeam sa fac ca toate alea, ca ma durea mi se parea inconfortabil sa mi se umble acolo… Am fost la spital in ziua aceea cu mama si sotul meu si doctorita de garda, pe are o cunosc mi-a spus ca sunt prea putin dilatata si sa merg acasa pentru ca inca nu e cazul sa nasc, dar ca pana diseara va veni momentul…M-a sfatuit sa am contact sexual pentru ca va ajuta sa deschida colul, si asa a fost… sincera sa fiu inca aveam contact doar ca era incomod, nu mai era la fel ca inainte. A fost neprotejat si de atunci am inceput sa am contractii regulate, nu mai puteam sa dorm. La ora 12 noaptea m-am dus din nou la spital, doctorita aceea era tot acolo si m-a internat, a spus ca urmeaza sa nasc…
Dupa spusele lor aveam contractii usoare, dilatare 2-3… dupa spusele mele era groaznic… doamna doctor trecea pe la mine, era obosita dupa atatea ore de garda, asteptam si asteptam…. la ora 8 dimineata i-am dat mesaj domnului doctor care era in concediu si i-am spus ca imi este rau sa trimita pe cineva, sa faca ceva pentru ca nu mai pot rezista. Nu aveam voie sa beau nimic, sa mananc, nu dormisem, vomitam..
A trimis alt doctor la mine si acesta m-a controlat, pe mine ma durea foarte tare, ma plangeam acolo la el, acesta mi-a spus „stiu ca medicul tau e seful spitalului, dar nu pot sa stau toata ziua dupa tine”… i-am cerut scuze, am crezut ca i-am gresit cu ceva. Vorbisem sa asteptam pana m-am dilat cat trebuie, fara inducere nimic.. la ora aceea aveam cam 5-6 dilatatie…
Ma durea foarte tare, urlam de durere, si moasa care era atunci tipa peste mine sa termin. Spunea celorlalti ca sunt asistenta si ca de ce fac asa, ca ce asistenta sunt eu… si pleca de langa mine sa nu ma mai auda tipand, s-a comportat foarte urat, nu a aratat deloc empatie fata de mine.. Domnul doctor i-a spus sa mai astepte si pe la ora 12 mi-a pus perfuzie cu oxitocina, desi nu ii era inca indicat sa faca asta.. cand a intrebat-o alta colega de ce a pus-o ca doctorul i-a spus ca nu inca, ea a spus „deja am pus-o, ce sa fac”…. In aceea zi era studentii practicanti acolo, le punea sa imi ia tensiunea.. cum vedeau ca vorbesc putin cu mine cum le lua de acolo.. se uitau la mine cum urlu de durere insa nu faceau nimic, doar se uitau…
Dupa ce a curs din perfuzie un sfert deja nu mai puteam de durere aveam contractii groaznice, ma controlau spuneau ca nu e de ajuns sa mai astept, dar nu mai puteam, am cerut sa vina medicul. Simteam ca mor de durere…A venit domnul doctor, m-a pus pe masa… nu stiu ce facea acolo, dar m-a pus sa imping, eu nu ascultam tot tipam de durere, nu le ascultam indicatiile, imi pusese si oxigen inainte. A fost un moment foarte greu, imi amintesc cu greu acel moment, a fost ceva socant si din pacate imi pare rau ca multe trecem prin asa ceva. Tot impingeam cum credeam ca se face, ma trageam, plangeam, in timpul acesta erau in sala si alti medici si practicanti, foarte multe persoane, cred ca minim 10 daca nu ma insel, toti se uitau la mine.
Apoi moasa care imi vorbea urat, tot ea deranjata de mine ca nu faceam ce trebuie, nu ascultam de ea…. a venit sa imi apese puternic pe burta vazand ca eu nu pot sa ma descurc cum trebuie, sa imping. Atunci „cu ajutorul ei” fetita a iesit jumate, apoi a fost mai usor de scos. Tin sa precizez ca nu am facut epidurala si totul a fost pe viu. In momentul in care a scos-o ma simteam foarte ametita, vedeam in sala toate persoanele, dar nu mai stiam ce se petrece.. i-am auzit plansetul si am zambit. Au vrut sa mi-o aduca putin au pus-o cateva secunde pe mine si atunci doctorul a spus „ia-o de aici, nu vezi ca incerc sa o cos?”…Nu aveau fir de care trebuie, spun asta pentru ca la un moment dat am auzit „da-mi de care o fi, numai da-mi”… in continuare ma durea, dar eram anesteziata. Au terminat si m-au pus in pat. Nu aveam voie sa beau, sa mananc, imi era foarte somn de la injectie… Moasa aceea imi tot spunea sa imi fac masaj pe burta sa iasa de acolo tot ce e, eu adormeam.. o auzeam ca se plangea de mine, ca asa ca mine n-a mai vazut, ca mai sunt si asistenta si sunt asa…
Am intrebat de fetita mea de 2 ori si mi s-a spus o data „e bine, o sa o vezi” si a doua oara cand am intrebat deja a deranjat intrebarea mea, mi s-a raspuns „nu vezi in ce hal esti, cum sa ti-o aduca?”. La ora 13:07 am nascut-o. Am vazut-o aproape la 12 noaptea. Tura cealalta de moasa si asistenta care au urmat la schimbul de tura la 7 seara, s-au mirat ca nu mi s-a dat voie sa beau si sa mananc atatea ore… noroc ca am avut la mine o sticla de apa si beam cate putin cand apucam, in acele ore… A fost groznic, nu am povestit decat mamei mele, sotului si unei fete, prietena de-a mea, a fost traumatizant. Am ajuns acasa dupa cateva zile si atunci cand imi reaminteam plangeam…
Am avut 8 rupturi, 4 inauntru 4 afara… aveam 54kg cand am ramas insarcinata, fata a avut 3,600kg la nastere. M-au cusut si dupa nicio saptamana s-au desfacut firele. In loc sa dureze o luna vindecarea, a durat mult mai mult. Dar am spus mai bine sa trag eu decat fetita mea. Au trecut 2 luni de atunci… mi-am revenit, nu ma mai gandesc la tot ce fost. Acum m-am vindecat, si ea este bine sanatoasa, are 6,500kg. Ce vreau sa spun e… nu va fie teama. E doar un moment. Mi-a fost foarte frica si de cezariana, de injectii de tot. Am reusit eu fiind micuta slabuta sa nasc natural o grasuna, inseamna ca poate oricine, aveti incredere in voi.
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
