Femeia după naştere nu poate intra în biserică până la 40 de zile. Iar la 40 de zile mama îşi ia pruncul în braţe şi stă în pridvorul bisericii, până când preotul îi citeşte rugăciunea de curăţire şi o altă rugăciune de binecuvântare pe capul pruncului. Apoi preotul ia pruncul în braţe, asemenea dreptului Simeon, şi intră cu el în biserică, rostind la intrare şi la toate icoanele mari această rugăciune: Se îmbisericeşte robul lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui şi al Fiului și al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Mama, mergând după preot, se închină şi ea la toate icoanele, mulţumind lui Dumnezeu că i s-a dat har şi putere să nască un prunc pe lume. Dacă copilul este de parte bărbătească, preotul îl închină şi în Sfântul Altar, atingându-i creştetul de cele patru colţuri ale Sfintei Mese. Apoi îl închină şi la icoana Maicii Domnului şi îl duce înaintea sfintelor uşi, de unde îl ia mama lui. Dacă este parte femeiască, nu se duce în Sfântul Altar, ci se dă în braţele mamei sale în faţa icoanei Maicii Domnului. Din această zi femeia are voie să vină regulat la biserică.
CITEȘTE ȘI:
Prima dată MAMĂ
ÎNGER, Îngerașul Meu
Nume biblice pentru copii
Rugaciunea femeii insarcinate
Baia de a doua zi după botez
Rugaciunea in ziua 40 dupa nastere
Randuiala biseriicii ortodoxe este ca in cea de a 40-a zi dupa nastere pruncul sa fie adus de mama sa pentru rugaciunea de imbisericire. Aceasta practica isi are originile in Vechiul Testament unde se mentioneaza ca pruncii sa fie adusi la templu pentru a fi inchinati Domnului. Acestei practici i s-a supus insusi Mantuitorul Iisus Hristos: ” Si cand s-au implinit zilele curatirii lor, dupa Legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca sa-l puna inaintea Domnului, ca orice intai-nascut de parte barbateasca sa fie inchinat Domnului si sa dea jertfa, precum s-a zis in Legea Domnlui, o pereche de turturele sau doi pui de porumbei” (Luca 2, 22-24).
Implinind prescriptiile Legii Vechiului Testament, Fecioara Maria impreuna cu dreptul Iosif au luat pe pruncul nascut in urma cu 40 de zile si L-au adus la Templul din Ierusalim pentru a-L inchina Domnului si pentru a i se citi Fecioarei Maria rugaciunile prevazute.
In randuiala oficiala la patruzeci de zile dupa nastere sunt prevazute doua rugaciuni pentru mama, in care se cere ca Dumnezeu sa o curete de intinaciune si sa o invredniceasca sa intre din nou in sfanta biserica si sa se impartaseasca cu Sfintele Taine. Celelalte trei rugaciuni sunt rostite pentru prunc, ca el sa fie binecuvantat si ocrotit de Dumnezeu.
Dupa aceste rugaciuni preotul ia pruncul si-l inchina la sfintele icoane. Daca este prunc de parte barbateasca el este adus si inchinat in Sfantul Altar la cele 4 colturi ale mesei. Faptul ca pruncii de parte femeiasca nu sunt inchinati in Sfantul Altar arata ca in Biserica slujirile sunt impartite. Credinciosul de parte barbateasca poate sa slujeasca pe Dumnezeu din Sfantul Altar, in timp ce credincioasele sunt slujitoarele lui Dumnezeu dincolo de Altar. Prin alte cuvinte prin ritualul inchinarii este precizat locul si statutul pe care fiecare madular il are in intregul tainic al lui Hristos in Biserica.
Randuiala de rugaciune la patruzeci de zile ne descopera cateva lucruri care trebuie cunoscute de mamele crestine.
Primul si cel mai important il priveste pe prunc. Prin aceasta randuiala de rugaciune el devine un afierosit Domnului, un inchinat si daruit lui Dumnezeu. Copiii sunt darul lui Dumnezeu iar prin aceasta rugaciune ei sunt oferiti lui Dumnezu in dar. Ii oferim lui Dumnezeu dintru ale Sale. De aceea fata de copii nu ne putem purta oricum, ci dupa masura a ceea ce ei sunt: darul lui Dumnezeu facut noua si totodata darul facut de noi lui Dumnezeu.
Dar nici copilul insusi nu se poate comporta oricum fata de sine cand ajunge la varsta discernamantului si apoi la cea a maturitatii, cand continua sa fie dar si incepe sa devina daruitor.
In al doilea rand, ziua implinirii a patruzeci de zile de la nasterea pruncului este zi de sarbatoare pentru crestinul ortodox. Ziua aducerii Mantuitorului Iisus Hristos la templu pentru a fi inchinat a dat nastere sarbatoarei Intampinarii Domnului – Bucuria intalnirii cu Dumnezeu. Ziua imbisericirii devine ziua in care ne amintim de faptul ca am fost inchinati lui Dumnezeu, daruiti lui.
Sarbatoarea anuala a Intampinarii Domnului (2 februarie) are pentru fiecare crestin ortodox o dubla semnificatie: ea aminteste si reactualizeaza evenimentul aducerii Pruncului Iisus la templu unde a fost intampinat de dreptul Simeon, fapt relatat de Evanghelia dupa Sfantul Luca, dar in acelasi timp aminteste fiecaruia dintre noi ca am fost daruiti Domnului, am fost inchinati lui Dumneze dupa nastere. Aceasta inseamna ca noi nu ne apartinem si ca intreaga viata trebuie sa fie o continua daruire lui Dumnezeu.
In intervalul de patruzeci de zile de la nasterea pruncului lauza este considerata necurata trupeste, motiv pentru care ea nu poate intra in Biserica si nu se poate impartasi cu Sfintele Taine. Rugaciunea din a 40-a zi este o declarare oficiala, printr-o randuiala liturgica, a incetarii necuratiei ei. Dupa un obicei vechi, in perioada necuratiei lauza nu poate lua nici anafura si nici altceva din ce este sfintit.
Daca in timpul acestor patruzeci de zile copilul inca nu a fost botezat, mama poate merge singura la biserica si in aceasta situatie se citesc doar primele doua rugaciuni pentru curatirea lauzei, urmand ca rugaciunile pentru prunc sa fie citite dupa ce va fi botezat.
Molitvelnicul, cartea de capatai pentru randuielile aratate, prevede si o rugaciune pentru cazul in care femeia pierde pruncul. Aceasta rugaciune are caracter penitential si in ea se cere iertare pentru femeia care a pierdut pruncul. Intrucat acesta este considerat un pacat, randuielile prevad oprirea de la Sfanta Impartasanie pentru o anumita perioada de timp. Deci, chiar atunci cand pierderea copilului nu a survenit din vina mamei, ea raspunde in fata lui Dumnezeu pentru nepurtarea de grija fata de pruncul pe care il poarta la sanul sau. Cand mama pierde pruncul fara voia ei, ea trebuie sa marturiseasca aceasta duhovnicului si el ii va randui cele necesare si multa purtare de grija. Indiferent daca pierderea sarcinii s-a produs cu voie sau fara voie, atat rugaciunea care se citeste in acest caz, cat si randuielile canonice arata ca mama se face vinovata de pierderea pruncului, iar Biserica sanctioneaza fapta ca atare. Situatiile la care fac referire aceste rugaciuni nu trebuie confundate cu avortul ale carui implicatii vor fi tratate separat.
Sursa:
Ghidul Mamei Crestine aparut la Editura Babel: http://www.doxologia.ro/familie/cresterea-copiilor/de-ce-se-face-imbisericirea-pruncului-mamei-dupa-40-de-zile-de-la-nastere
