Numele meu este Andreea, am 31 de ani și vin din inima țării, din Brașov. Am acceptat provocarea de a-mi deschide sufletul față de tine, dragă cititorule, prin a-mi spune povestea venirii pe lume a celor două minuni care îmi aduc zâmbetul pe buze doar gândindu-mă la ele.
Cei doi fii, Edi cel Frumos și Teo cel Voinic, căci așa îmi place să-i alint, sunt apogeul împlinirii mele personale. Nicio realizare profesională nu-mi aduce bucurie și satisfacție mai mare decât să-mi văd copiii sănătoși și fericiți.
Vestea primei sarcini a venit ca o binecuvântare pentru noi! Ca o încununare a întregului stres prin care trecusem ani de zile: cu tratamente, investigații medicale, suspectarea unei tumori pe glanda corticosuprarenală și cu grad de infertilitate de 80 %. Ne-am împăcat cu ideea că este posibil să nu putem avea copii, drept pentru care am pus în discuție tema adopției.
Pe soțul meu îl cunosc încă din copilărie, iar el mi-a fost piatră de temelie și stâlp de rezistență în orice moment al vieții, a fost omul care m-a ridicat din agonie și m-a susținut necondiționat. Dumnezeu avea planuri pentru noi, planuri frumoase!
Am născut în 2020, în plină pandemie, unde nu ieșeai din casă decât cu declarație pe proprie răspundere. Duminică dimineața, la 39 de săptămâni și 3 zile de sarcină, s-a declanșat travaliul, cu dureri ușoare. Pe parcursul zilei durerile s-a tot intensificat, iar medicul care mi-a supravegheat sarcina mi-a spus ce anume trebuie să urmăresc și când este cazul să plec spre maternitate: fie se rup membranele, fie contracțiile sunt din 5 în 5 minute. Fiind prima naștere si neavând experiența necesară, am ajuns prea repede la maternitatea din Brașov. M-am internat luni dimineața la ora 2 și am născut marți dimineața la ora 3.25.
Pe parcursul travaliului am stat într-un salon normal cu încă două mămici, deoarece medicul a considerat că este mai bine să rămân internată sub supraveghere. Nu am simțit când a trecut timpul, ci simțeam că se tot intensifică contracțiile. Eram monitorizată constant prin efectuarea TNS-ului și verificarea colului. Când am ajuns la dilatație 8 am fost trimisă în sala de nașteri. Acolo moașa mi-a fost alături și mi-a spus ce se va întâmpla și ce voi simți. Toata lumea s-a purtat extrem de frumos cu mine, am primit încurajările de care aveam atâta nevoie în acele momente…O oră mai târziu după ce mi-au fost rupte membranele am născut.
În acea noapte au fost foarte multe nașteri. Auzeam și vedeam forfota personalului de gardă care încerca să fie alături de fiecare mamă în parte, să ofere cât mai mult suport. Auzeam și țipetele de durere ale mamelor…
Deși băiețelul a avut 3200 g mi s-a făcut epiziotomie, deoarece travaliul a fost mai lung, iar eu foarte obosită, nu dormisem de 48 de ore. In cazul meu, igiena riguroasă și betadina au fost esențiale în procesul de recuperare, iar la aproximativ 6 săptămâni nu se mai putea observa incizia și dureri nu mai existau.
La a doua naștere, în 2022, eram mult mai pregătită. Mai, mai să pierd trenul către nașterea naturală având în vedere că travaliul s-a declanșat abia la 40 de săptămâni și 6 zile. În acea zi mi-am pus toate lucrurile în ordine acasă și la ora 1 am plecat spre maternitate cu contracții la interval de 5 minute. La consultul din triaj medicul a constatat că aveam deja 8 cm dilatație și am fost trimisă direct în sala de nașteri. Acolo am fost singură. Nu auzeam un țipăt de durere, nimic. Era o liniște de-ți puteai auzi propriile gânduri.
Moașa, o doamnă tânără și faină era în permanență cu mine. Am povestit continuu, m-a lăsat să mă mișc (simțeam că pot controla durerea altfel), iar când am simțit că se apropie momentul am anunțat-o pe ea și s-a strâns toată echipa. Am fost calmă, am încercat să mă controlez astfel încât să le pot asculta indicațiile. „Vreau să o ajutăm pe doamna să nască repede și fără să tăiem prea mult. Dacă se poate deloc!” au fost cuvintele medicului. Și așa a și fost, nu s-a intervenit chirurgical. La ora 4.10 am născut un băiețel minunat de 4080 g.
Experiența primei nașteri, travaliul mai scurt, organismul deja obișnuit, au făcut ca a doua naștere să fie mult mai ușoară. La care s-a adăugat o echipă medicală tânără și răbdătoare, de la care primeai doar cuvinte de încurajare și siguranță. Imediat după ce am născut, în ambele cazuri, mi s-a pus bebelușul la sân si au lăsat cordonul să pompeze. Medicii de gardă care m-au asistat, rezidenți la acel moment, au fost impecabili. Întreaga echipă a făcut ca totul să fie exemplar, și pe parcursul nașterii și după.
Dar de ce să mint? Însărcinată cu primul băiețel mi-au trecut câteva gânduri negre, căci citisem și eu fel de fel de experiențe…”Dacă mă apasă cu cotul pe burtă ca să împingă copilul? Dacă folosește forcepsul? Dacă trage placenta efectiv? Dacă mă jignește?”…Temerile au rulat, conștient sau nu, și mă făceau să îmi crească adrenalina și să am emoții nefondate. Dar toate astea s-au întâmplat doar în mintea mea și niciodată în realitate. Poate că am fost norocoasă. Sau poate că am mers pe instinct și crezând cu adevărat în ceva, am făcut alegerile corecte.
De ce am ales să nasc la stat și nu am ales să nasc la privat cu medicul care mi-a urmărit sarcina? Știam din start că majoritatea medicilor de obstetrică-ginecologie (foarte buni) din Brașov activează și la maternitatea de stat, așadar eram pe mâini bune indiferent pe tura cui picam. Secția de neonatologie este printre cele mai dotate din țară, atât cu aparatură medicală specială, dar și cu oameni profesioniști și empatici. Condițiile din saloane/rezerve, igiena, mâncarea, medicația, consultanții în alăptare, si întreg personalul, fac șederea mult mai ușoară și îți oferă liniștea și siguranța de care ai nevoie în acele momente. Și toate acestea gratuit.
Iar pentru tine, draga mea mămică/viitoare mămică, un sfat de care trebuie să ții cont este legat de starea ta psihică. Atunci când vine momentul mult așteptat să ai o atitudine pozitivă și calmă, să îți controlezi și dozezi durerea, să eviți să te epuizezi inutil (eu de aceea mi-am impus încă de la prima naștere că nu voi țipa chiar dacă există dureri), să comunici cu echipa medicală și să fii atentă la toate indicațiile celor din jur. Nașterea copilului este o experiență unică, încărcată de emoție, pe care fiecare femeie însărcinată își dorește să ajungă să o trăiască.
Indiferent că vei naște natural sau prin cezariană, că vei alăpta la sân sau hrăni cu formulă, că vei culca bebelușul în pat cu tine sau la el în pătuț, să nu uiți că ești o femeie extraordinară și cea mai bună mamă pentru puiul tău! Iar când mama este bine, toată lumea este bine!
Curaj! Tu ești cea care poate schimba lumea în bine! Îmbrățișări calde!
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
Citește și: Iată-mă acasă, cu nou-născutul în brațe 15 lucruri care m-au luat prin surprindere în primele săptămâni de viață ale bebelușului
