Oricat de dornice am fi ca bebelusul sa adoarma singur seara de seara si sa renunte a se mai trezi in timpul noptii este recomandat sa lasam aceste lucruri sa vina de la sine. Afla de ce Metoda Ferber de a invata bebelusul sa adoarma singur nu este indicat sa fie pusa in practica de parinti chiar daca un grup limitat de doctori poate ca o mai promoveaza si in prezent.
Unul dintre lucrurile cu care proaspetele mamici se pot obisnui greu este faptul ca bebelusul doarme fragmentat, cu treziri mai mult sau mai putin dese de la caz la caz in timpul noptii. Nu e de mirare ca se pot simti obosite, private de somn.
In asemenea circumstante unele mame sunt tentate sa caute metode de a face bebelusul sa se trezeasca mai rar sau sa doarma toata noaptea si astfel pot ajunge la aplicarea unei metode total nerecomandate dar din pacate inca promovata si anume “metoda Ferber” sau ferberizarea.
Ce este Metoda Ferber?
Metoda Ferber sau ferberizarea provine de la numele doctorului Richard Ferber care a popularizat aceasta metoda in anii 80, considerand-o o reteta de succes in determinarea bebelusului sa doarma toata noaptea, lucru dorit de multi parinti.
Ca orice metoda care “garanta succesul” a fost preluata, promovata, adaptata de alti “specialist in probleme de educatie a copilului” si pusa in practica de multe mame.
Unele mame nici macar nu au aplicat metoda fiindca se simteau obosite de trezirile nocturne ci crezand ca fac un bine bebelusului obisnuindu-l “sa doarma asa cum trebuie, sa se odihneasca bine, sa aiba somnul sanatos, neintrerupt, necesar bunei dezvoltari”.
Deci multi parinti au aplicat aceasta metoda cruda si neadecvata cu bune intentii, neavand minime cunostinte despre ce inseamna de fapt somnul bebelusului si nestiind ca de fapt trezirile nocturne sunt normale si specifice majoritatii copiilor cel putin in primul an de viata, nefiind anormale nici daca se prelungesc ulterior.
Metoda Ferber este practic un antrenament de somn care consta in linii mari in ignorarea plansului bebelusului astfel incat intr-un timp mai lung sau mai scurt el va adormi singur, dupa cateva nopti in care nu i s-a raspuns la plans.
Exista diverse denumiri pentru aceasta metoda, unii spun ca exista diferente intre “ferberizare” si “metoda plansului controlat” (CIO “cry it out), unii considera ca pot imblanzi aceasta metoda prin diverse adaptari, cert este ca daca implica plansul neconsolat al copilului, refuzul parintelui de a-l ajuta sa adoarma/readoarma, refuz soldat cu plansete este vorba de metoda Ferfer (ferberizare).
Este metoda Ferber una de succes?
Depinde ce intelegem prin succes si care este scopul nostru. Daca unicul nostru scop este de a-l obisnui pe copil sa adoarma singur, de a reduce bebelusul la tacere pe timpul noptii, daca dorim doar sa ne ofere noua, mamelor, nopti de somn neintrerupt putem spune ca este o metoda “de succes”. Desi succesul nu este garantat pe termen nelimitat.
Multi bebelusi care invata sa doarma toata noaptea la cateva saptamani/luni prin metoda Ferber vor avea o regresie in jur de un an, cand parintii vor avea surpriza sa se confrunte din nou cu treziri nocturne, desi pareau a fi de domeniul trecutului.
Insa intr-adevar, ca multe metode de dresaj, aceasta metoda poate functiona fiindca intr-un final, ostenit de atata plans, constient de faptul ca plansetele sale sunt in zadar, bebelusul va renunta la a mai plange si va adormi singur.
Multe mame apeleaza la aceasta metoda fiindca este destul de rapida si gandesc in felul urmator:”da, este chinuitor sa auzi plansetele copilasului si sa nu intervii, dar daca rezisti 2-3-7 nopti, rasplata va fi pe masura, bebelusul se va obisnui sa doarma toata noaptea, poate e traumatizant pentru el dar sa fim seriosi, cine isi mai aminteste ceva ce I s-a intamplat la cateva saptamani/luni? Cu siguranta va uita si totul va fi bine si pentru el, si pentru intreaga familie”. Insa lucrurile nu stau asa simplu!
De ce nu este recomandata metoda Ferber?
Ignorarea nevoilor bebelusului. In primul rand orice model de parenting care promoveaza afectiunea neconditionata si respectul fata de copii va respinge aceasta metoda fiindca presupune neindeplinirea unei nevoi reale a copilului, neimplicarea in rezolvarea unei situatii problematice in care se afla copilul.
Bebelusii nu plang pentru a ne manipula, creierul lor nu are inca aceasta capacitate de a face asemenea conexiuni care sa le permita sa foloseasca plansul ca pe o unealta de santaj, ei plang intotdeauna pentru a semnala o problema reala a lor, fie ca e vorba de foame, sete, nevoia de afectiune, incapacitatea de a intra singuri in faza de somn.
Privarea de hrana in timpul noptii. Apoi, a obisnui copilul sa doarma toata noaptea poate fi in detrimentul sau deoarece va primi mai putina hrana: sugarii alaptati isi iau aproximativ 30% din necesarul de hrana in timpul noptii. A obisnui copilul sa doarma toata noaptea inainte e a fi el pregatit va duce si la reducerea lactatiei mamei care alapteaza.
Afectarea sanatatii si sindromul mortii subite. Plansul excesiv (iar metodele de “antrenament pentru somn” recomanda a se lasa copilul sa planga chiar si pana la o ora) este periculos pentru un nou-nascut deoarece poate fi insotit de voma care-i poate obstructiona caile respiratorii daca mama nu este in imediata apropiere.
De asemenea plansul excesiv a fost corelat cu un risc mai mare de SIDS – sindromul mortii subite.
De asemenea atunci cand plang mult corpul lor secreta intr-o cantitate mare cortizol – un hormon eliberat ca raspuns la stres si care afecteaza sanatatea daca are un nivel continuu prea ridicat.
Citeste mai departe despre riscurile metodei Ferber de a invata copilul sa adoarma singur.
Afectarea dezvoltarii creierului. Plansul puternic, indelungat si neconsolat poate duce inclusiv la microleziuni cerebrale si la afectarea dezvoltarii creierului iar cercetarile inca nici nu au descoperit toate posibilele daune fiziologice si emotionale pe care le poate produce aceasta metoda a “plansului controlat”, asa ca nici o mama nu ar trebui sa faca asemenea experimente pe copil, fie ele si intr-un scop presupus nobil.
Predispozitie spre deficit de atentie sau hiperactivitate. Cercetari recente considera ca episoadele repetate de plans neconsolat cat sunt bebelusi ii vor predispune ulterior pe copii la deficit de atentie (ADHD).
Influentarea in sens negativ a personalitatii copilului. Metodele acestea de “antrenament pentru somn” precum metoda Ferber pot periclita atasamentul securizant al copilului, care va constata ca nevoile ii sunt ignorate si se va “inchide in sine”.
Chiar daca multe mame considera ca aceste episoade vor fi uitate si prin urmare nu au cum sa-l influenteze ulterior, ele isi pot pune amprenta in mod negative asupra personalitatii copilului, stiindu-se cat de important pentru dezvoltarea sa ulterioara este tot ceea ce i se intampla in primii doi ani.
Cum sa facem fata noptilor de somn intrerupt fara a apela la metoda Ferber?
In primul rand detinerea unor informatii ne poate usura intelegerea pentru modul in care dorm bebelusii.
Intelegand ca somnul fragmentat este normal si chiar benefic pentru ei ne vom adapta si vom sti sa respingem prejudecatile celor care incearca sa ne convinga ca “nu e normal ca bebelusul sa se trezeasca noaptea/ ca bebelusii au nevoie de somn continuu pentru a se dezvolta bine/ ca mesele de noapte trebuie neaparat scoase la varsa X a bebelusului fiind un obicei nociv”.
Apoi practicarea co-sleepingului ne poate usura mult situatia. O mama care doarme impreuna cu copilul practic ajungand sa nici nu mai perceapa trezirile copilului ca pe o corvoada iar somnul lor va fi mult mai odihnitor decat daca ar trebui “sa faca naveta” la copilul trezit din somn.
Daca trezirile nocturne frecvente sunt totusi resimtite ca obositoare, neplacute, mama poate incerca sa induca o rutina de somn copilului dar prin metode blande, care nu presupun lasarea copilului sa planga neconsolat.
Sa nu uitam ca un bebelus caruia i s-au satisfacut prompt nevoile va fi ulterior mult mai independent si increzator in sine.
