Îți propun o scurtă incursiune pe lângă mesele francezilor. Par să aibă reguli foarte sănătoase când vine vorba de mâncare. Unde greșim noi?
Pe vremea când încă nu aveam copii, într-o plimbare printr-un târg de cărți, mi-au căzut ochii pe un titlul – French Kids Eat Everything (n.red.: Copiii francezi mănâncă orice). Știam de la sora mea că un copil mofturos la masă, care nu mănâncă decât două feluri de mâncare mari și late, poate fi o adevărată pacoste.
Recunosc, titlul cărții nu mă lovea în plin (subiectul era urgență în casa altuia, nu în a mea), dar tema cărții îmi trezea o altă poftă, care mă bântuise într-o vacanță în Provence. Pofta de a trăi în Franța, de a savura mâncarea și vinurile lor și de a mă bucura de soare. Mai mult din invidie, am achiziționat cartea și am citit-o.
Reguli (c)á la carte
Așa am aflat povestea lui Karen Le Billon, o profesoară la Universitatea din Columbia Britanică, Vancouver, Canada, nevoită să se mute în Franța, în orașul natal al soțului ei, împreună cu cei doi copii. Doi super mofturoși, obișnuiți cu mâncarea de tip fast food din Canada, cu dulciurile și cu pizza.
Cele 10 reguli de care vorbește autoarea sunt unele de bun simț, ca să zic așa, dar tot am simțit nevoia să-mi sun sora și să-i fac un scurt rezumat la telefon. Astfel, lucrurile care fac diferența sunt:
Părinții francezi planifică mesele. Copiii mănâncă ceea ce mănâncă adulții. Vă dați seama cum s-au trezit canadienii la școală, descoperind că cei de-o vârstă cu ei, adică colegii de clasă, mâncau brânză albastră, pate cu murături, ridichi crude.
Din copilărie copiii francezi învață cum i-au naștere ingredientele din produsele culinare, importanța unui meniu variat, descoperă gusturi și cum trebuie să se comporte la masă. Nu, nu e vorba despre a sta cu un deget la gură sau cu mâinile la spate și nici de „noi la masă nu vorbim și pe jos nu murdărim!“. Francezii povestesc la masă! Mai ales la cină, care este obligatoriu o masă luată în familie, cu mâncare făcută în casă. Și cu râsete.
Și franțuzoaicele alăptează, dar nu se dau în lături când vine vorba de a îndesa într-o guriță fără dinți o bucățică mică din orice aliment nou, oricât de condimentat sau de exotic ar fi. Probabil de acolo, accentul perfect franțuzesc, rostit cu buzele țuguiate…
Francezii nu fac din hrănirea unui copil mofturos o criză de isterie, plângând emoționați și implorând copilul să ia măcar o înghițitură. În Franța, se spune că un copil refuză un aliment nou pentru că încă nu a învățat să-i placă, nu ca la noi, îl refuză pentru că nu îi place. Și, de asemenea, că un copil trebuie să guste un aliment nou de 7 până la 15 ori înainte de a decide că nu-i place și basta!
Nu-i învățați să asocieze mâncarea cu liniștirea, cu joaca, cu mita sau cu recompensa, și nici nu permiteți să devină un substitut al disciplinei. Masa e pentru mâncare, alături de familie, pentru plăcerea gustului. Nu e un teren de luptă. Asta poate duce la reducerea obezității și poate crea relații sănătoase cu alimentele.
Francezii asociază mesele (toate) cu niște sărbători. Copiii sunt învățați să pună fețe de masă, șervete textile, lumânări, farfurii frumoase. Astea toate creează o atmosferă de sărbătoare la fiecare masă. Se discută la fiecare masă, dar nu despre mâncare.
Și că veni vorba de relații sănătoase cu alimentele, francezii sunt de părere că mâncatul unei gustări sau băutul unei cafele pe stradă reprezintă o totală lipsă de control. În timp ce copiii noștri iau 2 gustări pe zi și 3 mese, francezii le oferă copiilor lor doar o gustare, la ora 16.00. Ei spun și că „foamea este cel mai bun condiment!“.
Ca regulă, ei servesc legumele ca prim fel la masă, adică atunci când foamea copiilor este cea mai mare. Legumele sunt servite sub formă de salate, alta în fiecare zi: salată de morcovi rași, felii de castraveți cu sos vinegretă, sfeclă cu portocale, salată verde cu brânză Emmental și crutoane.
Francezii își fac timp atât pentru gătit, cât și pentru mâncat. De fapt, e plăcerea cea mai mare a lor! Se trezesc dimineața vorbind despre masa de prânz și la masa de prânz fixează ce vor mânca la cină. Numai că o fac cu foarte multă bucurie, alegând gusturile care să le încânte papilele gustative.
Prin decret guvernamental, copiii francezi petrec cel puțin 30 de minute la masa de la școală (chiar și adolescenții!). Atenție: nu înfulecă în drum spre metrou sau în mașină după ce au lăsat copilul la grădiniță, nici nu-și îndeasă în gură, pe fugă, stând în picioare, înainte de a ieși pe ușa casei, resturile alimentare rămase după ce copilul și-a terminat micul dejun. Spunea cineva odată că mâncarea asta servită în picioare ar trece nevăzută prin fața contorului de calorii… Gresit!
Înapoi, în realitate!
Așa fac francezii… la noi lucrurile sunt diferite.
Să ai un copil care refuză sistematic alimentele noi, poate fi foarte frustrant. Conform studiilor, 50% din părinți consideră că micuții lor de vârstă preșcolară sunt foarte mofturoși la mâncare. Copiii care se limitează la doar câteva alimente riscă să nu poată oferi organismului varietatea de substanțe nutritive de care are nevoie pentru a crește sănătos.
Iată câteva idei pentru a-i învinge pe mofturoși (și a introduce câteva ingrediente noi în mâncarea lor):
Curcubeu în farfurie. Ia-i ochii oferindu-i un platou plin de culoare: căpșuni roșii îmbujorați, lângă sălbatice portocalii felii de… portocală, câteva cubulețe moi de banană, kiwi răcoritor și buline din afine și zmeură. Acum provoacă-l să mănânce fructele în ordinea culorilor unui curcubeu!
Pune porecle alimentelor. Invitându-l să-și mănânce buchețelul de broccoli din farfurie nu vei avea mai șanse de izbândă, însă inventând o poveste despre brontosaurus care îl mănâncă pe Broccolino, ori pe Brock the Rock (nici nu contează cum îl poreclești, atâta vreme cât stârnește râsete și pofta de mâncare).
Schimbă marketingul. Aceleași felii de măr tăiate pe farfurioară s-ar putea să-i pară mofturosului o idee lipsită de strălucire. Dar dacă pui mărul pe frigăruie, alături de alte fructe, eee, parcă e cu totul altceva, nu? Sau boabele de struguri pe ață.
Implică-l în procesul de producție. Dacă cultivi legumele sau ai o livadă, lasă-l să participe încă de la această etapă și să te ajute. Dacă nu, ia-l cu tine la cumpărături. Lasă-l să aleagă între afine și căpșuni. Du-l la raionul de fructe exotice sau alegeți cea mai ciudată legumă și gătiți-o împreună.
