Deși poate fi alarmant pentru părinți, acest comportament este destul de comun, aproximativ un sfert din copiii mici se lovesc peste față sau peste cap cu o anumită regularitate, sunt de părere psihologii. Astfel de comportamente încep de multe ori în jurul vârstei de șase luni și cresc în intensitate între luna a optsprezecea și a douăzeci și patra. Dar de ce apar?
Toate comportamentele transmit ceva. Copilul este fie frustrat, fie caută atenție, fie încearcă să se liniștească. În cazul copiilor cu vârstă extrem de mică, aceste loviri repetate sunt auto stimulative, adică micuțul se simte bine când face asta, își satisface o nevoie senzorială și simplul fapt că pot face asta îi determină să continue. Oricât de ciudat ar părea, prin acest comportament, pe care deseori îl găsesc interesant sau chiar distractiv, ei câștigă controlul asupra corpului lor. Acest comportament poate să persiste, poate crește în intensitate între 18 și 24 de luni (o perioadă cu dezvoltări mentale rapide și frustrări mari de depășit).
În cazul în care cauza acestui comportament nu este evidentă, părinții ar trebui să caute ce anume îi deranjează și când. Se întâmplă într-un anumit moment al zilei? În timpul unei activități speciale? După un anumit tip de eveniment? Într-un anumit cadru? Observarea acestor detalii îi va ajuta să determine contextul comportamentului și cauzele acestuia.
Copiii se lovesc ca să arate că-i doare ceva
Copiii se pot lovi atunci când îi doare ceva, cum ar fi din cauza unei infecții a urechii. Ei creează, practic, o distragere a atenției de la sentimentul fizic. Pentru că nu pot spune ce-i doare, loviturile pot fi, de asemenea, o modalitate de comunicare a durerii lor.
Dacă ești sigură ca aceasta este cauza, caută și alte simptome — salivarea abundentă, obrajii roșii și trezirea în timpul nopții sunt semne de durere cauzate de creșterea dinților, în timp ce febra, disconfortul și tragerea de ureche pot indica o infecție a urechii.
Se lovesc ca să exprime ceea ce simt
Unii copii se lovesc pentru că simt emoții puternice pe care nu le pot exprima verbal. În astfel de cazuri, cea mai bună abordare este de a ajuta copilul să-și eticheteze emoțiile. Încearcă să spui „ești furios“ sau „pari trist“ și lucrați împreună la descoperirea unor strategii comportamentale care să-l ajute să treacă peste aceste stări.
Se leagănă ca să se liniștească
Există copilași care își dezvoltă obiceiul de a se legăna din tot corpul sau doar capul în timp ce încearcă să adoarmă. Mișcarea aceasta ritmică, asemănătoare mișcării unui balansoar, este pentru a se liniști. Majoritatea copiilor depășesc fără probleme aceste perioade, tot ce ai de făcut este să supraveghezi ca micuțul să fie în siguranță și să nu se rănească.
Stimularea senzorială poate ajuta
Chiar înainte de a ne naște, impulsurile primite sunt senzoriale. Primii ani de viață sunt fundamentali pentru restul vieții copilului. Este de datoria părinților să folosească stimularea senzorială pentru a dezvolta căile senzoriale care duc la dezvoltarea creierului și funcționarea lui corectă. Pe măsură ce se dezvoltă căile, părinților le va fi mai ușor să înțeleagă nevoile copiilor lor.
Astfel, între 1 și 3 ani, copiii ar trebui să se bucure de jocul senzorial interactiv, mai mult decât să fie lăsați să se joace singuri. De asemenea, ei ar trebui să se joace cu diferite materiale sau obiecte, jucării senzoriale, care să-i stimuleze interesul și dezvoltarea.
Între 3 și 4 ani, copilul ar trebui să fie ajutat să descopere cuvintele. Învățând să numească un obiect va descoperi că-l poate face să apară. La această vârstă, important este pipăitul, care se poate exersa prin exerciții senzomotorii, precum și prin activități manuale de toate formele.
Abia de la 4-5 ani, copilul pășește în etapa optimă pentru exercițiile senzoriale. Devine curios față de obiecte și față de însușirile acestora. Este important ca în această etapă toate simțurile să-i fie stimulate și dinamizate, pentru a ușura dobândirea unei cunoașteri cât mai complete.
După vârsta de 5 ani, interesul pentru exercițiile senzoriale poate fi păstrat, dar va trebui canalizat spre pregătirea pentru scris și citit.
Cum îl poți stimula senzorial?
Prin joc, desigur, la această vârstă. Jocul senzorial include orice activitate care stimulează simțul atingerii, mirosului, gustului, vederii și auzului unui copil, orice mișcare, precum și echilibrul.
Iată câteva exemple de jocuri stimulatoare pe plan senzorial:
- Jocul senzorial pentru bebeluși — vizionarea baloanelor de săpun cum plutesc și simțind cum cad lin pe piele sau strângând în pumn o bucată de hârtie colorată pentru a auzi zgomotul, a simți contururile și a vedea schimbarea formei acesteia;
- Jocul senzorial pentru copii mici — observarea luminii și a umbrelor create de lumină pe obiecte de diferite forme sau mărimi sau vizionarea amestecurilor de culori și a tiparelor prin pictura cu deget sau vopsirea cu buretele;
- Jocul senzorial pentru copiii în vârstă preșcolară — crearea de forme cu nisip kinetic sau jocul cu instrumente muzicale, mai exact ascultarea tonului obținut prin ciupirea, lovirea sau suflarea în diferite instrumente, încet sau cu forță.
Dar cea mai simplă modalitate de a ajuta copiii să-și implice simțurile este să se joace afară în natura plină de culori, texturi, sunete și mirosuri.
Explorarea tactilă a diferitelor suprafețe, texturi, jucării: copilul trebuie lăsat să strângă în mână sau să manipuleze materiale textile diferite (mai moi, mai tari, cu/fără sclipici, de culori diferite), mingi cu țepi sau cu o textură mai deosebită, cărticele senzoriale (special confecționate din materiale diferite). De asemenea, trebuie să i se dea voie să bage mâna în mâncare, să atingă fructe, legume, cereale.
