Găsește soluții pentru anxietatea la copii cu ajutorul psihologului și cu aceste sfaturi. Află cum să îl ajuți pe copil să înțeleagă și să depășească anxietatea în funcție de vârstă. Tu cum te împaci cu anxietatea? Ai tendința de a te îngrijora mult și „pentru nimic”? Copilul tău ți-a preluat acest obicei și acum întâmpină dificultăți în legătură cu o mulțime de situații și activități? Află cum îl poți ajuta să înțeleagă și să accepte anxietatea și să o depășească fără ca aceasta să îi schimbe calitatea vieții!
Ce este anxietatea?
Anxietatea este o parte normală a vieții și poate afecta pe oricine, inclusiv pe copii. Ca părinți, este important să știm când discutăm despre îngrijorările normale ale copiilor noștri și când este vorba despre ceva mai serios. Anxietatea este un simptom care constă într-o senzație prelungită de teamă, frică, spaimă sau îngrijorare. De cele mai multe ori, anxietatea copiilor este de scurtă durată și se corelează cu: timiditatea sau dorința de a fi plăcut, supărarea de scurtă durată atunci când este lăsat singur la creșă sau la grădiniță, îngrijorările legate de sarcinile pentru școală sau de ora de sport. Unii copii trăiesc sentimente anxioase mai intens decât alții, iar în rare cazuri, anxietatea îi împiedică să se bucure de viață așa cum ar merita. Te poți gândi la faptul că juniorul tău suferă de anxietate atunci când:
- Senzațiile și emoțiile anxioase nu dispar;
- Anxietatea lor este disproporționată față de situația în sine;
- Copiii încep să evite anumite locuri sau anumite persoane.
Anxietatea la copii – Care sunt pot fi simptomele vizibile?
Tulburarea de anxietate nu constă numai în emoții puternice. Copiii care suferă de tulburare de anxietate au frici care le afectează calitatea vieții. Unul dintre principalele simptome ale anxietății este dificultatea de a face față îngrijorărilor. Copilul se simte copleșit de gândurile sale anxioase, ceea ce declanșează stări de oboseală sau nervozitate exagerată. Atunci când ai un copil care suferă de atacuri frecvente de anxietate, e posibil să observi că:
- Încearcă să evite situațiile sau contextele care îi îngrijorează (de exemplu, refuză să meargă la școală sau la grădiniță);
- Suferă de dureri de cap sau de burtă, mai ales atunci când sunt plecați de acasă;
- Au probleme legate de somn sau coșmaruri foarte intense;
- Se îngrijorează frecvent;
- Au nevoie de multă susținere;
- Vor ca lucrurile să fie perfecte și se supără dacă nu se întâmplă astfel.
Cum se diagnostichează anxietatea la copii? Se merge la psiholog?
Există mai multe tipuri de boli anxioase care îi pot afecta pe cei mici: fobiile, tulburare generalizată de anxietate, anxietatea de separare și anxietatea socială, așa că sănătatea mintală a copiilor este extrem de importantă. Dacă îți faci griji în legătură cu aceasta, contactează medicul pediatru sau un psihoterapeut specializat în lucrul cu copiii. Specialistul îl va întreba pe copil despre simptomele sale și despre modul în care acestea îi afectează viața de zi de zi, într-un mod adecvat vârstei. Diagnosticul de anxietate socială este formulat în cazul copiilor a căror viață este afectată de simptomele pe care le trăiesc, fie că este vorba despre interacțiunile sociale sau despre performanțele academice.
Cum se tratează anxietatea la copii?
Indiferent de specialistul la care apelezi pentru a cere ajutor în ceea ce privește sănătatea mintală a copilului tău, el îți va vorbi despre importanța schimbării stilului de viață. Activitatea fizică regulată, o alimentație sănătoasă, săracă în carbohidrați rafinați și bogată în vitamine și antioxidanți și somnul suficient sunt instrumente utile în gestionarea anxietății copiilor. Există mai multe alternative de tratament în cazul anxietății copiilor, care includ psihoterapia, inclusiv psihoterapia de familie sau terapia cognitiv-comportamentală special adaptată pentru copii. Ședințele se pot desfășura față în față sau online. În cazuri rare și extreme, se pot administra medicamente. CITEȘTE ȘI: Impactul negativ al etichetei bun sau rău
Anxietatea la copii. Când mergem la psiholog?
Anxietatea poate afecta copiii în mod similar cum afectează și adulții, dar manifestările și modul în care aceasta se manifestă pot fi diferite. Dacă vă îngrijorați că copilul ar putea avea tulburare de anxietate, este important să căutați ajutorul unui psiholog specializat în lucrul cu copiii. Un psiholog clinician are expertiza și abilitățile necesare pentru a evalua și a trata anxietatea în rândul copiilor. Iată cum poate ajuta un psiholog în cazul anxietății la copii:
Evaluare și diagnosticare: psihologul va evalua simptomele și comportamentele copilului pentru a determina dacă acestea indică anxietate. Această evaluare poate include discuții cu părinții și/sau cu copilul, teste psihologice specifice vârstei și observații ale comportamentului.
Tratament individualizat: pe baza evaluării, psihologul va dezvolta un plan de tratament individualizat pentru a ajuta copilul să gestioneze anxietatea. Acest plan poate include terapia cognitiv-comportamentală (TCC), terapie de joc, tehnici de relaxare, abilități de gestionare a stresului și/sau alte intervenții terapeutice potrivite vârstei și nevoilor copilului.
Consiliere pentru părinți: psihologul poate oferi consiliere și sprijin părinților pentru a înțelege și a gestiona anxietatea copilului lor. Acest lucru poate implica educarea părinților despre strategii eficiente de gestionare a anxietății la domiciliu și sprijinirea copilului în timpul procesului de tratament.
Colaborare cu alte profesii: în unele cazuri, psihologul poate colabora cu alți profesioniști, cum ar fi pediatri, terapeuți ocupationali sau educatori, pentru a oferi o abordare integrată și cuprinzătoare a tratamentului pentru copil.
Este important să căutați un psiholog care are experiență în lucrul cu copiii și care este licențiat și certificat în practica psihologiei clinice. Prin colaborarea cu un psiholog specializat, copilul dumneavoastră poate primi suportul și îndrumarea necesare pentru a depăși anxietatea și a-și recăpăta starea de bine mental și emoțional. Din ianuarie 2024 ședințele de psihoterapie sunt decontate de casa de asigurări de sănătate, mai multe detalii îți poate oferi medicul de familie.
Cum îmi pot susține copilul care suferă de anxietate?
Dacă intuiția de părinte îți spune că micuțul suferă de anxietate, îl poți susține astfel:
- Recunoaște și verbalizează fricile copilului, nu le ignora și nu le minimiza;
- Încurajează copilul, cu multă blândețe, să încerce lucrurile care îl sperie;
- Așteaptă ca anxietatea să se instaleze, înainte de a te oferi să îl ajuți;
- Laudă copilul atunci când reușeste să îndeplinească sarcinile care îi îngrijorează;
- Evită să etichetezi copilul ca timid sau anxios.
Sfaturi și trucuri pentru părinții copiilor anxioși
Evident, copiii aflați în etape diferite de dezvoltare au nevoie de abordări diferite, adaptate nivelului lor de înțelegere. Totuși, sfaturile următoare se pot aplica la orice vârstă, în moduri adecvate.
Scopul nu e să elimini anxietatea, ci să îl înveți pe copil să o gestioneze
Nimeni nu vrea să își vadă copilul suferind sau nefericit, dar eliminarea factorilor de stres nu e o soluție pe termen lung. Din contră, ar trebui să îl ajuți pe copil să învețe să își gestioneze anxietatea și să funcționeze cât de bine posibil, chiar și atunci când sunt anxioși. În timp, anxietatea se va reduce. Atunci când un copil de 3 ani nu vrea să rămână la grădiniță pentru că suferă de anxietate de separare, nu îl vei ține acasă. În schimb, îi poți desena cu o carioca o inimioară pe mână și îi spui ca, de câte ori simte că îi este dor de tine, să privească inimioara și să își amintească cât de mult îl iubești. Atunci când un copil de 4 ani se teme să abordeze alți copii din parc pentru a se juca împreună cu ei, nu vei renunța să îl duci în parc; ia cu tine câteva baloane și oferă-le celorlalți copii, pentru a încuraja socializarea cu juniorul tău. Atunci când un copil de 6 ani refuză să vorbească la școală de teamă să nu greșească, joacă-te de-a școala acasă cu el și repetați lecțiile de zi, astfel încât să îi dai încredere că știe răspunsurile corecte. CITEȘTE ȘI: Cresa, abandon sau socializare
Nu evita anumite lucruri numai pentru că îl fac pe copil să se simtă anxios
Atunci când îi ajuți pe copii să adopte un comportament evitant pentru a evita factorii de stres, probabil că îi faci să se simtă mai bine, pe termen scurt. Din păcate, pe termen lung, nu faci decât să accentuezi anxietatea. Să spunem că, într-o anumită situație, copilul devine anxios și începe să plângă, nu pentru că s-ar alinta, ci pentru că așa se simte la momentul respectiv. Dacă tu, ca părinte, îl îndepărtezi din situația dificilă, copilul învață că fuga este un mecanism de gestionare a anxietății, iar ciclul de evitare se va repeta la nesfârșit.
Exprimă așteptări pozitive, dar realiste
Nu îi poți promite copilului tău că temerile sale sunt nerealiste. O injecție, de pildă, doare – nu îl poți minți în această privință. Nu îi poți promite că nu va pica la un anumit test, sau că se va distra dacă merge la patinaj, sau că un alt copil nu va râde de el la un moment dat. Dar îți poți exprima încrederea că, chiar și în aceste situații neplăcute, va fi bine și va ști să gestioneze lucrurile. Și dacă e suficient de mare ca să înțeleagă, îl poți asigura că, pe măsură ce face față acestor evenimente, și anxietatea sa se va diminua. O asemenea abordare le oferă încredere că așteptările tale sunt realiste și că nu le vei cere să facă ceva ce nu pot gestiona.
Respectă-le emoțiile, dar nu le încuraja
Validarea emoțiilor nu este sinonimă cu încurajarea lor. Dacă un copil e îngrozit de mersul la medic deoarece urmează să primească un vaccin, nu le minimiza temerile, dar nici nu le amplifica. Ascultă cu empatie ce are de spus despre asta, ajută-l să înțeleagă de ce se simte anxios, asigură-l de prezența și de susținerea ta și încurajează-l spunându-i că știi că poate trece prin această experiență și că își poate depăși frica. Mesajul pe care vrei să îl transmiți este: Știu că ești speriat și e ok, sunt aici și o să te ajut să treci prin asta! CITEȘTE ȘI: Inteligenta emotionala la copii
Nu adresa întrebări care să stârnească anxietatea
Încurajează copilul să discute despre emoțiile sale, dar nu pune tu întrebări care să stârnească anxietatea. Nu întreba niciodată: Ești îngrijorat în legătură cu testul de mâine? Ai emoții în legătură cu proiectul pe care l-ai făcut? Pentru a evita să alimentezi cercul vicios al anxietății, alege întrebări deschise: Cum te simți în legătură cu prezentarea proiectului?
Nu accentua fricile copilului
Ultimul lucru pe care ți-l dorești este să transmiți, prin tonul vocii sau atitudine, mesajul că poate există ceva de care ar trebui să îți fie teamă. Să spunem că un copil are o experiență negativă cu un câine. Data viitoare când vă aflați în proximitatea unui câine, e foarte probabil să fii anxios în legătură cu modul în care va reacționa și ai putea transmite, în mod neintenționat, mesajul că există un motiv real de îngrijorare.
Încurajează copilul să își tolereze anxietatea
Spune-i copilului că îi admiri efortul de a-și tolera anxietatea pentru a realiza ceea ce își doresc sau ceea ce trebuie făcut. Este foarte încurajator pentru ei să se implice în mod natural în ceea ce le aduce viața și să lase ca anxietatea să își urmeze traseul firesc. Asta înseamnă că, pe măsură ce copilul se implică în activități care îi stârnesc anxietatea, și îngrijorarea se va reduce semnificativ.
Redu perioada de anticipare
Atunci când ne este foarte teamă de ceva, cea mai grea etapă este cea de dinainte de a face lucrul respectiv. O altă regulă importantă pentru părinții copiilor cu anxietate este să încerce să elimine sau să reducă această perioadă de anticipare. Dacă un copil este anxios în legătură cu mersul la medic, nu lansa o discuție despre acest subiect cu o zi înainte de vizită; nu vei face decât să accentuezi anxietatea. Amână anunțul cât de mult e posibil și decent.
Analizează lucrurile împreună cu copilul
Uneori, este de ajutor să analizezi ce s-ar întâmpla dacă frica celui mic ar deveni realitate: cum ar gestiona situația? Ce ar face? Un copil anxios în legătură cu despărțirea de părinți se îngrijorează în legătură cu ce s-ar întâmpla dacă părintele nu ar ajunge la timp să îl ia de la activitățile sale. Prin urmare, vorbiți despre asta. Dacă mami nu ar ajunge să îl ia de la antrenamentul de fotbal, de exemplu, întreabă-l ce ar face. Iar copilul ar putea găsi mai multe răspunsuri – i-ar spune antrenorului că părinții nu au ajuns și antrenorul te-ar suna, pe tine sau pe tati. Sau ar aștepta împreună până ajunge cineva din familie. Un copil care se teme că ar putea veni un străin să îl preia de la activități poate stabili un cod pe care o persoană cu adevărat trimisă de către părinți l-ar cunoaște. Pentru unii copii, existența unui plan este liniștitoare. CITEȘTE ȘI: Frica de straini si anxietatea de-separare la diverse varste
Modelează moduri sănătoase de gestionare a anxietății
Există multe moduri de a-i învăța pe copii să gestioneze anxietatea, mai ales lăsându-i să vadă cum faci asta tu însăți. Copiii sunt foarte atenți și vor internaliza faptul că te aud plângându-te la telefon unei prietene că nu mai poți cu atâta stres, sau că nu mai faci față anxietății. Nu vei ascunde faptul că și tu suferi de momente de anxietate, așa că lasă-l pe copil să vadă și cum o gestionezi într-un mod calm, cum o tolerezi și cum te bucuri când o depășești. Anxietatea este o parte a vieții fiecăruia dintre noi; nimeni nu este scutit de emoțiile pe care le declanșează. Prin urmare, renunță să mai încerci să îi spui copilului că „nu are nici un motiv să se îngrijoreze”; mai degrabă, învață-l să accepte anxietatea ca atare și să o gestioneze.
Citește și despre:
Simpla conștientizare a traumelor suferite în copilărie te poate face un părinte mai bun
Părinții ar trebui să se abțină de a mai spune copiilor BRAVO pentru orice realizare?
Pentru parintii ocupati – Cum sa petreci mai mult timp cu copilul?
Cum se schimbă prioritățile după ce devii mămică ❤
Cum îl înveți pe copil să fie sigur pe el și cu o atitudine pozitivă
Ne pedepsim copiii pentru ceea ce simt
