Hai, spune-mi, ce n-ai mai face la al doilea copil? Ce ai învățat din experiența creșterii primului tău copil? Sunt multe lucruri pe care azi le consideri neimportante, caraghioase sau total nepotrivite, nu-i așa? Iată o listă a câtorva dintre acestea, adunate în comunitatea noastră de mămici. Da, am râs împreună cu voi la unele, la altele doar am ridicat o sprânceană. Nu sunt greșelile alea despre care tot citești pe internet, sunt altele, adevărate și revelatoare. Dar chiar dacă sunt importante, rămân prostești. Pentru că ar trebui să știm că sunt normale și că au rezolvare. Hai, citește, apoi poți completa lista cu experiențele tale:
Am pus haine de dinainte de sarcină în bagajul de maternitate
„La mai puțin de 24 de ore după ce am născut un băiețel de 4 kilograme am încercat să mă strecor în blugii de dinainte de a rămâne însărcinată. Am fost șocată să văd cum îmi atârnă burta peste talia pantalonilor și îmi simțeam șolduri strânse ca într-o menghină, deși nu reușisem să închei pantalonii. Bluza pe care o luasem avea gât înalt, și mi-am dat seama că era imposibil să alăptez dacă o voi purta. Știam că va dura cel puțin 6 săptămâni până când corpul meu avea să revină la măsurile pe care le avusesem înainte de sarcină. Și mai știam că luam vreo 22 de kilograme în sarcină. Cu toate astea, mi-am imaginat că imediat după ce nasc mă voi putea întoarce în hainele mele dragi. Ei bine, am avut nevoie de 2 ani ca să mă întorc în corpul meu, deși nici după 2 ani anumite lucruri (cum ar fi sfârcurile, care deveniseră enorme) nu își vor reveni niciodată la ceea ce fuseseră înainte de sarcină.“ Mirela, mama lui David – 3 ani, gravidă în 32 de săptămâni.
CITEȘTE ȘI DESPRE: Sfaturi pentru o recuperare ușoară după naștere
Nu m-am odihnit când puteam
„Știam sfatul – dormi când doarme bebe – și cu toate astea am făcut orice altceva în primele săptămâni (sau au fost luni?) după ce am ajuns acasă cu bebe. Probabil că sunt de vină hormonii post-partum sau anxietatea de după naștere, dar cum adormea bebelușul simțeam că trebuie să cuceresc lumea. Și când spun asta, mă refer la curățarea în manieră maniacală a băii, de exemplu. Privind în urmă pot să-mi spun azi – Oprește-te! Nu ți-a păsat niciodată când de curată este cadă, de ce te apucă asta acum?! sau Da, vin ai tăi în vizită, dar sunt părinții tăi, e în regulă dacă blatul de la bucătărie e plin de vase, nu trebuie să-ți faci griji… – dar atunci, în zilele acelea, parcă nu eram eu! Acum sunt însărcinată cu al doilea copil și vreau să schimb asta. Oricum cu un copil mic în casă, ordinea este o utopie. Fericire tuturor!“
Ana, mama Mariei.
CITEȘTE ȘI DESPRE: 15 Sfaturi de aur care te ajută la recuperarea după naștere și să previi epuizarea post-natală
A fost o prostie să răspund tuturor urărilor de pe social media
„La 5 zile după ce am născut, am făcut prostia să oficializez venirea copilului pe lume postând poze cu el pe Instagram și pe Facebook. Afluența de comentarii mi-a adus o asemenea bucurie încât am decis că trebuie să răspund fiecăruia. Nu sunt sigură de ce am decis asta (a, ba da, știu: îmi dădea o stare de bine în furtuna aia de emoții, temeri și anxietate), dar curând s-a dovedit a fi fost o decizie proastă. Am ajuns practic să mă înham la un job cu normă întreagă, asigurându-mă că fiecare like și fiecare comentariu își primește răspuns. Mare prostie! Mi-am dat destul de repede seama că treaba asta îmi mânca tot timpul de care aveam eu și bebelușul meu nevoie. Acum, când bebe are o lună de viață, însă răspund unor mesaje cărora nu am apucat. Și noua mea deviză este MAI BINE MAI TÂRZIU DECÂT NICIODATĂ!“
Sonia, mama unui băiețel minunat.
CITEȘTE ȘI: Cum te pot ajuta cu adevărat bunicii în creșterea copiilor
După prima naștere, făceam pipi pe mine pe stradă și mi-era rușine
„Mă scăpam pe mine oriunde. Un simplu strănut, un hohot de râs, o tuse, toate declanșau urinarea. Mi-era rușine să mai ies din casă și începusem să mă simt prost și față de familie. În plus, mi-era rușine să vorbesc despre problema mea și nici nu știam cu cine. Apoi am citit pe internet că multe femei se pot procopsi cu incontinență urinară după naștere și că există soluții. M-am programat la ginecolog. Așa am aflat că mă rupsesem în timpul nașterii de la vagin până la anus. Ginecologul m-a trimis la un kinetoterapeut care m-a ajutat să-mi recapăt controlul deplin asupra vezicii mele. Cel mai important a fost că am învățat să mă simt mândră de capacitatea incredibilă de a-mi reveni în loc să-mi fie rușine de ceea ce nu puteam controla.“ Andreea, mama Anei, 3 ani.
CITEȘTE ȘI: 6 motive pentru care NU arăt ca o vedetă după naștere dar am cel mai înfocat FAN
M-am forțat să zâmbesc chiar și atunci când nu puteam
„Când am născut primul copil, toată lumea îmi spunea – cât de fericită trebuie să fii! Dar eu pur și simplu nu mă simțeam atât de fericită cum credeau ei. De cele mai multe ori, mă simțeam tristă. Erau atât de multe lucruri de făcut peste zi, copilul plângea și avea multă nevoie de mine, toată liniștea din jur se spulberase, mi-aduc aminte că mi-era teamă, eram speriată și tristă. Într-o zi din asta foarte grea, mama mea a venit la mine și mi-a zis arătând spre bebeluș: singura ta slujbă acum este să-l iubești și să-l legeni. Cuvintele astea mi-au făcut tare bine. Nu era, deci, treaba mea să zâmbesc tot timpul și nici să nu spun nimănui cum mă simt, de fapt. Maternitatea poate fi dezarmantă în primele câteva săptămâni, dar te simți mai bine știind că și alte femei cred asta și nu ești judecată.“ Roxana, mama Alexiei.
CITEȘTE ȘI: Depresia post-partum poate afecta orice mămică! Iată 5 simptome de care e posibil să nu fi auzit
M-a prins un serial de groază pe Netflix și nu mă puteam opri
„Mereu am fost fan filme de groază. Cu câteva săptămâni înainte de a se naște fetița mea, mă prinsese rău de tot un serial de groază de pe Netflix. Era vorba despre o familie frumoasă, fericită și iubitoare, sfâșiată de puteri supranaturale întunecate și multe tragedii. Nu-mi făcea bine, plângeam mult la drama lor, până când, într-o zi, sora mea a oprit serialul și a comutat pe un desen animat. Niciodată n-am trecut atât de repede de la plâns isteric la râsete dublate!“ Anisia, viitoare mamă de a doua fetiță.
M-am asigurat că duc la timp cărțile împrumutate de la biblioteca facultății (pregăteam lucrarea de disertație)
„Cine a mai făcut ca mine, mâna sus! Născusem de nouă zile și era tare mic și vulnerabil, așa cum sunt toți nou-născuții. Nici eu nu eram foarte bine, mă cam durea totul, mă simțeam nervoasă și iritată. Dar să nu duc cărțile împrumutate înainte de naștere la timp înapoi – asta mi s-a părut atunci răul suprem. Azi dacă mă gândesc la ce-am putut face atunci, mă apucă râsul. Și știu că am gândit așa pentru că, de fapt, încercam să stabilesc un anumit sentiment de control în viața mea care simțeam că o luase razna după venirea bebelușului pe lume. Dacă le-am returnat? Da, atât m-a dus pe mine capul atunci. Acum m-aș gândit că taxa de întârziere ar ajuta mai mult biblioteca decât să aibă cărțile împrumutate întoarse la timp.“ Maria, mama lui Andrei, însărcinată în 20 de săptămâni.
CITEȘTE ȘI: Bebe s-a născut! Nevoile bebelușului născut la termen în primele ore și zile după naștere
