Analize sange copii | Limfocitele crescute sau scăzute

Limfocitele reprezintă o categorie de leucocite, componente primare ale sistemului imunitar al organismului, jucând deci un rol important în reacțiile imunologice. Adică luptă împotriva bacteriilor, virusurilor și infecțiilor care produc îmbolnăviri. Nivelul crescut sau scăzut al acestora ne dă indicii fie despre o boală ușoară, fie despre o infecție.

Măduva osoasă produce în mod constant celule care vor deveni limfocite. Unele vor intra în circuitul sangvin, dar cea mai mare parte dintre ele vor intra în sistemul limfatic. Adică în splină, amigdale și ganglioni limfatici, organe care au rolul de a proteja organismul de infecție.

Aproape 25% din noile limfocite rămân în măduva osoasă și devin limfocite B, responsabile cu recunoașterea și distrugerea antigenelor (substanțelor străine), prin producerea de anticorpi specifici. Acestea oferă imunitate umorală, adică împotriva agenților patogeni care circulă în sânge (în afara celulelor). Restul de 75% se deplasează către timus (un organ mic, situat între plămâni), devenind limfocite T. Rolul lor este să recunoască, să rețină și să răspundă la antigene, furnizând imunitate celulară. Uneori, tot ele sunt vinovate de respingerea organelor primite în urma unui transplant și de apariția bolilor autoimune.

Care sunt valorile normale de limfocite

Limfocitele reprezintă 20-35% din totalul leucocitelor. La copiii de până în 2 ani, intervalul normal de limfocite este cuprins între 3 000 și 9 500 la 1 μL de sânge. Limita normală a limfocitelor la adulți este cuprinsă între 1 000 și 4 800 de limfocite la 1 μL de sânge. La naștere, limfocitele unui nou-născut reprezintă 0% din circulația leucocitară, procentul crescând apoi rapid în prima parte a vieții (15-35% în primele 4 zile; 30-50% în următoarele 3 zile; 55% de la 8 zile la 6 ani), atingând 60% la vârsta de 2 ani.

Valorile normale ale limfocitelor la copii pot varia în funcție de vârstă și de laboratorul care efectuează testele. În general, limfocitele sunt un tip de celule albe din sânge care fac parte din sistemul imunitar și sunt responsabile pentru combaterea infecțiilor și a bolilor. Iată câteva valori normale ale limfocitelor pentru copii în diferite etape de dezvoltare:

Nou-născuți: 15-35% din totalul celulelor albe din sânge.
Copii mici (1 an): 45-70% din totalul celulelor albe din sânge.
Copii mici (1-3 ani): 40-60% din totalul celulelor albe din sânge.
Copii mai mari (4-6 ani): 30-50% din totalul celulelor albe din sânge.
Copii mai mari (7-12 ani): 25-45% din totalul celulelor albe din sânge.

Este important să rețineți că aceste sunt doar valori de referință și că nivelurile normale pot varia ușor în funcție de laborator și de metodele de testare utilizate. Dacă aveți îngrijorări cu privire la nivelurile de limfocite ale copilului dumneavoastră, este recomandabil să consultați un medic pentru evaluare și sfaturi suplimentare. Un medic poate interpreta rezultatele testelor în contextul stării generale de sănătate a copilului și poate oferi îndrumare și tratament adecvat, dacă este necesar.

Limfocite scăzute – Care sunt cauzele

Cauzele acestei scăderi a numărului de limfocite pot fi moștenite sau dobândite. Unii copii se nasc cu defecte genetice care le afectează producția de celule albe din sânge. Majoritatea defectelor imune congenitale sunt legate de gena X, ceea ce înseamnă că doar băieții sunt afectați.

Limfocitopenia moștenită apare, cel mai adesea, în imunodeficiența combinată și sindromul Wiskott-Aldreich. Limfocitopedia dobândită este rezultatul reducerii numărului de limfocite din sânge. SIDA este una dintre cele mai comune boli infecțioase asociate cu scăderea numărului de limfocite. Dar nu doar SIDA este semnul unui număr scăzut de limfocite, ci și alte afecțiuni virale sau bacteriene.

Chiomioterapia citotoxică și radioterapia, spre exemplu, pot fi făcute vinovate pentru instalarea limfocitopeniei limfatice. Tratamentul pe termen lung al psoriazisului cu radiații ultraviolete poate distruge limfocitele T. Corticosteroizii, la fel.

Anemia aplastică, infecțiile, gripa, hepatita, sepsisul și bacteremia acută sunt afecțiuni care pot determina scăderea numărului de linfocite. Uneori, chiar și tulburările de alimentație (anorexia nervoasă), unele boli gastrointestinale (amiloidoza, boala celiacă, boala inflamatorie intestinală, deficitul mare de zinc), din cauza afectării peretelui intestinal care duce la o proastă absorbție de substanțe nutritive.

Limfocite scăzute – Cum se manifestă clinic 

Simptomele care pot atrage atenția asupra acestei stări medicale depind de cauza care a declanșat această scădere. De regulă, însă, și cel mai adesea, sunt căutate semne de infecție (curgerea nasului, febră, umflarea nodulilor limfatici), eczeme, iritații cutanate, alopecie, dureri articulare severe, infecții recurente sau infecții cu organisme neobișnuite (rubeola, citomegalovirus, pneumocystis jirovecii).

În ce constă tratamentul scăderii numărului de limfocite

Majoritatea cazurilor se reduc de la sine, fără îngrijire medicală. În cazul limfocitopeniei acute, medicul va monitoriza atent, prin analize de sânge, limfocitele, uneori fiind nevoie și de alte teste și investigații, precum biopsia măduvei spinării. Tratamentul constă, practic, în înlăturarea cauzei care a declanșat scăderea numărului acestor celule. În funcție de cauză, pacientul poate primi tratament cu agenți antivirali, antibiotice, antifungice sau medicamente antiparazitare pentru tratarea infecțiilor specifice, gamma globulină pentru a ajuta la prevenirea infecțiilor care pot apărea din cauza limfocitelor B, transplantul de celule stem din măduva osoasa etc. Dacă limfocitopenia este dată de un anumit medicament, se întrerupe acel tratament.

Ce indică creșterea numărului de limfocite

Limfocitoza (creșterea numărului de limfocite) poate să apară la un pacient aflat în convalescență după o boală, aceasta fiind o situație temporară. Doar în cazuri grave, limfocitoza poate fi semnul unei boli grave, precum cancer sau o infecție cronică. Nivelul limfocitelor crește în gripă, infecții virale (rujeola, oreion, mononucleoza infecțioasă), hepatită, tuberculoză, toxoplasmoză, adenovirus, bruceloză, citolegalovirus, vasculită, leucemie limfocitară acută, leucemie limfocitară cronică, HIV/SIDA.