Apneea de somn este o tulburare de respirație legată de somn. Există două tipuri: apnee obstructivă în somn (SASO) sau apnee centrală în somn. În esență, SASO este o obstrucție sau o îngustare a căilor respiratorii superioare. Pot exista diferite motive pentru obstrucție sau îngustare, dar totul are ca rezultat mai puțin aer (oxigen) care merge din exterior în plămâni.
CSA este un tip de apnee în somn în care există o întârziere a semnalului de la creierul celui mic care ar trebui să înștiințeze organismul de inițierea respirației. Prevalența la sugari este încă necunoscută, dar între1%-5% dintre copii au apnee în somn. Atunci când este detectată devreme, apneea de somn poate fi tratată pentru a preveni alte complicații pe termen lung.
Apneea de somn reprezintă stoparea repetitivă a respirației mai mult de 20 secunde în timpul somnului. Apneea are ca simptom principal oprirea respirației iar în funcție de cauză se poate clasifica în: apneea de somn centrală (nu se transmit semnale neurologice pentru inițierea respirației), apneea în somn obstructivă (deviație de sept, Sindrom Down, polipi) și apneea mixtă în care se găsesc elemente din prima și a doua clasificare – este foarte rară.
Conform statisticilor, se estimează că aproximativ între 1% și 5% dintre copii sunt afectați de apneea în somn, cel mai probabil și din cauza unui diagnostic tardiv, părinții neglijând sau interpretând greșit aceste semnale.
Simne pentru apneea obstructivă în somn SASO la copiii mai mari
– treziri frecvente în cursul nopții
– coșmaruri repetate
– somn agitat și transpirații
– udarea patului pe timpul nopții – enurezis
– senzația că vorbește pe nas
– dificultăți de respirație și oprirea respirației
– la unii copii se observă și sforăitul
CITEȘTE ȘI: Lăsatul copilului să plângă CIO (cry it out) – Pericolele plânsului neconsolat la bebeluși
Totuși, care sunt cauzele acestei condiții – apneea obstructivă în somn
Apneea de somn apare cu preponderență în cazul ccopiilor născuți înainte de termen și poate fi de tip central în urma unor defecte de dezvoltare în timpul vieții intrauterine sau chiar imediat după naștere, dar poate apărea și în urma unor probleme la nivelul căilor respiratorii – deviație severă de sept, descoperite abia tardiv. Există cazuri când micuții prematuri care sunt plasați în incubator prezintă episoade de apnee cu scăderea saturației de oxigen și eventual scăderea bătăilor cordului <60 bpm, moment în care se intervine prin stimularea tactilă a prematurului.
Apneea în somn nu este străină nici în cazul bebeilor cu Down datorită conformației faciale aplatizate, dar și datorită riscului acestora de obezitate, surplusul de kilograme îngreunând respirația, fiind necesară o atenție sporită din partea părinților.
Bineînțeles ca și în cazul adulților, este absolut normal ca și bebelușii să aibă mici pauze respiratorii care poate să apară atunci când cel mic oftează sau cască, inspiră profund, se trezește brusc. Începem să ne facem griji atunci când aceste pauze de respirații durează mai mult de 15-20 secunde și au loc în mod repetat, sunt necesare investigații amănunțite.
CITEȘTE ȘI: Regresia somnului din primul an de viață
Sindromul de apnee obstructivă în somn (SASO)
Pentru identificarea simptomelor principale de SASO este necesar ca părinții să își urmărească copiii îndeaproape, atât în timpul fazelor de somn de peste zi cât și a celor de peste noapte.
Ce mai importante manifestări sunt: bebele respiră cu dificultate, respirație șuierătoare și zgomotoasă, senzația că nasul este congestionat (înfundat). În cazul nou-născuților aceste simptome pot fi insesizabile, la această categorie de vârstă sforăitul este cu mult diferit de cel al copiilor mai mari sau al adulților.
Există mai multe semne pe care un părinte le poate căuta atunci când copilul doarme pentru a determina dacă ar putea avea apnee de somn. Primul lucru pe care trebuie să-l facă este să asculte respirația celui mic. Dacă copilul se oprește în mod obișnuit pentru respirații, gâfâieli, pare că se sufocă, are respirație zgomotoasă sau pufnește, trebui să anunțați medicul de familie pentru un control de rutină. Nu este neobișnuit ca micuții să plângă și să se zvârcolească în pat, iar sugarii nu sforăie sau cel puțin nu atât de sesizabil.
Apneea centrală în somn este mai rară. Acesta este momentul în care creierul copilului dă greș și nu spune corpului să respire când ar trebui. Există unele îngrijorări legate de faptul că unii copii născuți prematur sau dacă mama fumează în timpul sarcinii, lucruri care pot crește riscul apneei centrale în somn. Apneea centrală este cel mai frecvent idiopatică (cauză necunoscută). Poate fi observată și la copiii cu probleme neurologice (adică tumori cerebrale, hidrocefalie și șunturi, paralizie cerebrală și leziuni cerebrale).
Apneea de somn pune viața în pericol?
Apneea severă în somn poate pune viața în pericol. Dacă este lăsată netratată, aceasta poate afecta arhitectura somnului copilului, deoarece creierul îl trezește continuu pe copil. Dacă acest lucru se întâmplă suficient de des, sugarul nu are un somn odihnitor, ceea ce poate afecta funcționarea în timpul zilei. După un timp, acest lucru poate provoca leziuni pe termen lung inimii, creierului și altor părți ale corpului.
CITEȘTE ȘI: Unde este sigur să doarmă bebelușul?
Diagnosticul SASO la copii – Sindromul de apnee obstructivă în somn
Diagnosticul sindromului de apnee obstructivă în somn urmează pașii și investigațiile de mai jos:
– polisomnografie = investigație în vederea depistării tulburărilor de somn
– pulsoximetria nocturnă continuă = monitorizarea saturației de oxigen în timpul nopții
– poligrafia cardiorespiratorie = determină parametrii respiratori și cardiaci
– chestionare destinate copiilor în cazul grupelor de vârstă mai mari
– alte consulturi de specialitate și principalele analize de sânge, urină
Cum se tratează apneea de somn la copii
Tratamentul depinde de severitatea și tipul apneei în somn (obstructivă sau centrală). Pentru apneea obstructiva, unii sugari vor avea nevoie de o intervenție chirurgicală, dar majoritatea o vor depăși pe măsură ce cresc și căile respiratorii superioare devin mai mari. Este posibil ca alții să fie tratați cu oxigen pentru a oferi suport respirator.
Dacă sugarul are vârsta de patru luni sau mai puțin, iar somnul este mai puțin predictiv, medicul poate recomanda purtarea unei canule nazale. Dacă bebelușul este mai în vârstă și are deja stabilit un anumit tipar de somn, atunci părinții pot scoate canula nazală când sunt treji. Alte opțiuni pentru tratament includ purtarea presiunii pozitive continue a căilor respiratorii (CPAP) sau, în cazuri rare și extreme, o traheostomie.
Tratamentul depinde în cele din urmă de natura problemei medicale, dar cu cât problema este diagnosticată mai repede, cu atât mai repede poate fi tratată. Cel mai favorabil răspuns medical din partea copiilor este acela care implică adenotonsilectomia (rezectia amigdalelor și a vegetatilor adenoide), îmbunătățirile existând atât în ceea ce privește calitatea somnului cât și simptomele aferente.
Terapia cu (n)CPAP – presiunea pozitivă continuă nazala se utilizează în cadrul copiilor care le este contraindicat tratamentul chirurgical sau care a dat greș. CPAP se utilizează doar pentru o durata scurtă în SASO cu sindroame genetice, afecțiuni neurologice și musculare.
CITEȘTE ȘI: Nu lăsați bebelușii să doarmă în scaunul de mașină! Poziția înclinată are un risc de ASFIXIERE major
