O sarcină sănătoasă la termen are o durată de 37-41 săptămâni. Postmaturitatea este termenul folosit pentru bebelușii născuți după 42 săptămâni, nașterea fiind precoce sau timpurie dacă are loc între 37-38 săptămâni sau este tardivă sau târzie dacă are loc după 41 săptămâni.
Bebelușul se consideră a fi nascut peste termen în cazul în care acesta trece de 14 zile după cele 280 de zile de sarcina, în funcție de ziua ultimei menstruații. Nu de puține ori mămicile dau date eronate cu privire la acest aspect atât de important care până la urmă denotă vârsta copilului, iar din pricina acestor inexactități rezultând postmaturitatea, copilul născut după termen.
Copilul nascut dupa termen. Care sunt cauzele postmaturitatii?
Vârsta gestațională este apreciată eronat deoarece mămica nu își amintește cu claritate care este data ultimei menstruații, această informație fiind de mare ajutor în estimarea concretă a nașterii bebelușului, în acest caz apelându-se la o ecografie de prim trimestru. Mămicile care au în antecedente astfel de sarcini, prezintă un risc crescut la a doua sarcină, la care se asociază și alți factori:
- sexul masculin
- vârstă înaintată a mamei
- antecedente de postmaturitate în familie – mama sau tată
- greutate anormală a mamei
Cum arată un bebeluș născut după termen?
Copilul născut după termen prezintă anumite trăsături:
- mâini de “spălătoreasă” cu mult prea multe cute la nivel palmar și plantar
- unghii lungi, păr mai lung decât un bebeluș normal
- piele uscată care se descuamează
- unghii neobișnuit de lungi
- absența vernix caseosa – strat protector de grăsime
- meconiul a fost deja eliminat în uter iar pielea copilului are o tentă de verde sau maronie
- bebele este activ, vioi, alert.
Exista unele pericole la care este expusă mama:
- stres psihologic
- macrosomie – copil mult prea mare
- riscul unei nașteri prin intermediul forcepsului/vacuumului sau cezariană
- durata travaliului crește din pricina capului copilului care este prea mare pentru a trece prin canalul vaginal al mamei – distocie umerală (incapacitatea de degajare a umerilor bebelușului).
CITEȘTE ȘI: Să înțelegem icterul la nou-născut: cauze, tipuri de icter, fototerapia și posibile complicații
Complicațiile copilului postmatur
De cele mai multe ori mama va trebuie să opteze pentru cezariană, nașterea naturală nereprezentând o variantă pentru copilul care a locuit mult timp în căsuța lui intrauterină, acesta fiind mai mare. Placenta se calcifiază sau îmbătrânește pe măsură ce sarcina se apropie de termen acest lucru determinând o multitudine de evenimente nefavorabile:
- copilulul va scădea în greutate pe fondul unei insuficiente de lichid amniotic
- în momentul travaliului pot există anumite probleme legate de insuficiența de oxigen a fătului
- aspirația meconiala și a lichidului amniotic din care poate rezulta o pneumonie de aspirație
- episoade hipoglicemice.
Un sfat util pentru viitoarele mămici este că în acest timp de așteptare, aceasta să se odihnească cât mai mult posibil pentru că instalarea travaliului se poate produce pe neașteptate. Medicul este obligat să urmărească evoluția sarcinii, complicațiile care pot să apară în această etapă, iar sarcina care a depășit 40 de săptămâni necesită controale mai frecvente care să verifice ritmul cardiac al bebelușului.
Din momentul verdictului (diagnostic pozitiv de postmaturitate) copilul trebuie monitorizat intrauterin pentru a urmări dacă acesta se încadrează în limitele “normale”, acest lucru fiind posibil prin efectuarea unor teste specifice:
- testul fetal non-stres care va indica numărul de mișcări la un anumit interval, un număr redus de mișcări poate fi cauza unei degradări placentare
- verificarea cordului fetal prin intermediul unui cardiotocograf, dacă ritmul cardiac al fătului este normal, travaliul încă nu este indus
- profilul biofizic prin intermediul căruia se apreciază cantitatea de lichid amniotic, respirația fătului, tonus muscular, ritm cardiac etc.
- ecografie.
CITEȘTE ȘI: ABC-ul alăptării. Tot ce trebuie să faci pentru ca alăptarea bebelușului să fie o plăcere!
Copilul nascut dupa termen – Complicațiile unei sarcini prelungite pentru copil
Bebelașul din burtică va avea de suferit deoarece lichidul amniotic se împuținează, oxigenul nu mai este la fel de mult iar alimentația nu mai poate fi asigurată corespunzător. În consecință, la naștere unii copii sunt lungi și mai slăbuți decât în cazul unui făt născut la termen. Lanugo (perișorii de par) și stratul protector de grăsime (vernix caseosa) lipsește, iar datorită unui timp prelungit în uter copilul va avea un aspect zbârcit, piele uscată și gălbuie, uneori cu o tentă maronie.
În ciuda acestor aspecte nefavorabile, conform unor cercetări, sarcina prelungită și nașterea tardivă nu par a avea efecte dramatice în dezvoltarea ulterioară a copilului. În mare parte, complicațiile apar în urma furnizării limitate de oxigen și nutrienți spre direcția fătului, în ultima instanță survenind insuficiența placentară.
Cum arată copilul cu sindromul de aspirație meconiala?
- dificultatea de a respira normal
- respirație rapidă sau chiar absența acesteia
- copilul este albastru (cianotic)
- copilul nu prezintă reflexe arhaice, tonus muscular diminuat = scor APGAR mai mic.
Tratamentul aspirației de meconiu se inițiază din momentul în care se confirmă diagnosticul cu atât mai mult cu cât bebelușul nu prezintă semne de reactivitate, nu plânge, nu este activ.
Pentru a elimina meconiul inhalat se introduce un tub în căile aeriene ale bebelușului până la eliberarea acestora. Aportul de oxigen se va asigura prin intermediul unei măști și ținut în permanență sub observație în secția de neonatologie. Administrarea antibioticelor nu este întotdeauna necesară, doar în cazul unei infecții, iar ventilarea mecanică are loc în cazul unei aspirații grave.
CITEȘTE ȘI: Bebe s-a născut! Nevoile bebelușului născut la termen în primele ore și zile după naștere
Tratamentul aspirației de meconiu
- Monitorizarea atentă a nou-născutului pentru a depista un eventual semn care să indice detresă respiratorie: cianoză, ritm respirator accelerat, geamăt
- Evaluarea gazelor sanguine (acidoză respiratorie sau metabolică)
- Realizarea unei radiografii standard pentru a exclude pneumotoraxul, pneumopericardul
- Copilul care dezvoltă detresă respiratorie = acumularea unui lichid în alveolele plămânilor, se va amplasa sub cort cefalic cu oxigen în vederea desaturarii, scăderea oxigenului din sânge
- Monitorizarea bebelușului pentru hipertensiune pulmonară
- Recoltarea principalelor analize de sânge: hemoleucogramă, examen sumar de urină, radiografii etc
În funcție de toți acești parametri, medicul va decide pro sau contra travaliului indus cu monitorizarea continuă atât a mamei cât și a bebelușului. Postmaturitatea implică un risc mare de mortalitate, întrucât cel mic a înghițit o cantitate semnificativă de meconium – primul scaun al fătului care trebuie eliminat după naștere în decurs de 24h, eveniment care se poate solda cu malformații cerebrale. Medicii optează pentru inducerea medicamentoasă a travaliului în săptămâna 41, maximum săptămâna 42 sub atenta monitorizare a mamei și a copilașului.
CITEȘTE ȘI: Culoare și textură în scutecul bebelusului | Când e normal? Când chemi pediatrul?
