Am ales să mai scriu o filă din jurnalul unei mame, pentru că fiecare poveste merită spusă! Iubesc și admir fiecare femeie care crește un copil, doi sau mai mulți… pentru că știu câtă iubire, răbdare și sacrificiu implică acest drum. Eu însămi cresc doi îngerași și pot spune cu mâna pe inimă: nu este deloc ușor!
Și totuși, unii privesc maternitatea cu o superficialitate dureroasă. Poate ați auzit și voi vorbe aruncate cu nepăsare: „Ia uite-o și pe asta, a mai turnat un plod!” De parcă nașterea ar fi ceva banal, o întâmplare fără efort sau suferință. Dar nu, sarcina și aducerea pe lume a unui copil sunt o adevărată încercare! Credeți-mă, 4-5 luni de grețuri insuportabile, dureri musculare, picioare umflate, insomnii – toate acestea sunt doar începutul.
Iar momentul nașterii… este un amestec de emoție pură și durere. Indiferent dacă vorbim de o naștere naturală, unde simți că ți se rup toate oasele, sau de o cezariană plină de complicații, nimic nu este ușor. Și da, poate că unii cred că „a ales calea mai simplă”, dar orice mamă știe că în realitate nu există scurtături în această călătorie incredibilă.
Știu că unele femei gândesc așa, pentru că mi-au spus-o direct, fără menajamente, atât înainte, cât și după naștere. Dar să numești o cezariană „calea ușoară” este departe de adevăr. Recuperarea după operație a fost, fără îndoială, una dintre cele mai grele încercări din viața mea – nu doar fizic, ci și emoțional.
Și vreau să fie clar: nu eu am ales să nasc prin cezariană. A fost o decizie medicală, nu un moft, nu o scurtătură. Și spun asta pentru toate mamele care urmează acest drum – trebuie să fie pregătite sufletește, pentru că da, doare. În unele cazuri, poate să doară îngrozitor. Totul depinde de corpul fiecărei femei, de toleranța la durere, dar și de sprijinul pe care îl primește. Dar indiferent de felul în care vine pe lume un copil, fiecare mamă este o luptătoare! Citește această poveste de naștere: A naște prin cezariană NU înseamnă că „alegi calea UȘOARĂ“
Cu siguranță, cezariana nu este „calea ușoară” și, în cazul meu, nici măcar nu a fost o alegere. Nașterea, indiferent de modul în care se întâmplă, este o experiență intensă, profundă și solicitantă – atât fizic, cât și emoțional. Nu există o variantă mai simplă, doar mame puternice care trec prin aceste încercări cu iubire și curaj.
Dar astăzi nu despre asta vreau să vorbesc… Astăzi vreau să scriu despre femeia-mamă – cea care este mai mult decât o mamă. Este soție, iubită, prietenă, sprijinul și echilibrul bărbatului ei. Este cea care, dincolo de nopțile nedormite și grija pentru cei mici, devine medic când copilul e bolnav, educator când îl învață să descopere lumea, partener de joacă atunci când râsetele lor umplu casa de bucurie. Femeia-mamă este inima familiei, cea care îmbrățișează, vindecă, iubește și dăruiește, fără măsură, fără pauză. CITEȘTE ȘI DESPRE: Nașterea prin cezariană văzută prin mărturiile mamelor care au trecut cel puțin o dată prin această operație
Am 26 de ani și sunt mămica a doi copii minunați – un băiețel și o fetiță. Fetița a venit pe lume la trei ani după frățiorul ei, iar împreună mi-au transformat viața în cel mai frumos carusel de emoții și iubire. Știu ce gândesc unii: „Și-a distrus copilăria”. Dar nu, nu mi-am distrus-o, ci o trăiesc din plin alături de micuții mei! În fiecare zi, mă bucur de joc, de descoperiri, de râsete sincere. Sunt un copil alături de ei și sunt recunoscătoare că pot retrăi fiecare moment din propria mea copilărie prin ochii lor.
Am auzit și vorbe grele în comunitate: „Nu-i place la muncă, de-aia tot face copii, ca să stea acasă”. Dragilor, să fii mamă nu e o vacanță prelungită, nu e o pauză de la viață. Să fii mamă înseamnă să fii medic, educator, bucătar, psiholog, menajeră, povestitor, alinare, supererou – toate într-una singură. Și ghiciți ce? Totul vine cu o responsabilitate uriașă.
Dacă ceva nu merge bine? „Mama ar fi trebuit să…”
Dar tata? „Săracul muncește să își întrețină familia”. Oare când vom înțelege că mama muncește la fel de mult, doar că rolul ei nu are pauze, zile libere sau concedii? CITEȘTE PE LARG DESPRE: Ce omoară dragostea între părinți după nașterea copilului? CELE 10 PORUNCI ale căsniciei (pentru el și ea)
Cum să explici unui bebeluș că tata trebuie să muncească mult și nu poate fi mereu lângă el? Cum să-i spui că banii sunt importanți, dar timpul petrecut împreună este de neprețuit? Ei bine, nu poți. Pentru că un copil nu măsoară dragostea în ore muncite sau în bani câștigați, ci în îmbrățișări, în râsete, în clipele petrecute împreună.
Așa că, măcar pentru 5 minute, lasă totul deoparte, ia-l în brațe, fă-l avion, rotește-te cu el prin cameră, strânge-l tare la piept și spune-i cât de mult îl prețuiești. Pentru el, aceste momente valorează mai mult decât orice.
Sunt o norocoasă! De ce? Pentru că am un soț minunat, un tată care, oricât de obosit ar fi, își găsește mereu energia în zâmbetele copiilor noștri. Îl iubesc pentru că mă lasă să fiu mama care îmi doresc să fiu, pentru că mă sprijină și mă înțelege. Îl iubesc pentru sinceritatea lui, pentru că nu se sfiește să le spună colegilor: „Aș mai sta puțin la muncă, dar acasă mă așteaptă două minuni care mă epuizează și mă umplu de viață în același timp”.
Îl iubesc pentru că știe să mă aprecieze, pentru că nu uită niciodată să îmi mulțumească și să își arate recunoștința. Pentru că știe că o mamă este „aici”, „acolo”, „oricând”, „oriunde”, „oricum” și, în final, „pretutindeni”. Femeia-mamă este mai mult decât o mamă. Este soție, iubită, prietenă, confidentă. Este doctor, educator, partener de joacă. Este inima familiei.
CITEȘTE ȘI:
Respect pentru părinții care îți lasă copilul să fie BĂRBATUL, SOȚUL și TATĂL care își dorește el să fie pentru familia lui
Este important să le oferi bunicilor ocazia să se implice! Cum te pot ajuta cu adevărat bunicii în creșterea copiilor
