Viața de părinte este plină de o mulțime de provocări care te scot din zona de confort, dar cazurile în care se impune acordarea primul ajutor sunt mai mult decât atât: sunt situații pe viață și pe moarte, în care viața copilului depinde de cât de bine ești informat și cât de corect știi să acționezi.
Care este diferența dintre înec și sufocare?
Cu toții ne-am înecat de mai multe ori pe parcursul vieții: cu alimente, cu apă sau chiar cu salivă. În cazul înecului, un fragment de mâncare sau o cantitate mică de lichid este aspirat spre căile respiratorii, moment în care se declanșează reflexele de apărare ale organismului: tușim puternic, iar corpul străin este, astfel, expulzat – de cele mai multe ori.
Este exact ceea ce se întâmplă și în cazul bebelușilor sau al copiilor, atunci când se îneacă. În unele cazuri, lucrurile se pot agrava, în sensul în care corpul străin de dimensiuni mici (de pilda o sămânță de floarea-soarelui) este aspirat profund și ajunge la nivelul bronhiilor, unde determină o reacție severă – bronhopneumonia de aspirație – cu prognostic rezervat.
Conform medicului Roxana Hristianovici, adevărata urgență medicală este reprezentată de sufocare. În cazul sufocării, corpul străin (fie că e vorba despre alimente sau despre alte fragmente de dimensiuni mici) ajunge să blocheze complet căile respiratorii. În acest caz, caracteristică este liniștea: aerul nu mai intră în plămâni, deci nu se mai aud zgomote respiratorii, copilul nu poate să tușească, nu mai respiră, se albăstrește. În această situație trebuie intervenit urgent și corect în vederea eliminării obiectului care a provocat obstrucția.
Sufocarea la bebeluși – cum intervenim?
În cazul în care sufocarea apare la un bebeluș, acesta trebuie poziționat pe antebraț, pe burtică. Cu degetul mare și degetul arătător se fixează capul sugarului, care va fi sprijinit în zona bărbiei și a obrajilor, fără astuparea gurii, cu bărbia ușor scoasă din piept (ca în imaginea de mai jos).
Odată copilul fixat pe antebraț, antebrațul adultului trebuie sprijinit pe picior, astfel încât capul copilului să fie mai jos decât fundul acestuia, orientarea aceasta antigravitațională contribuind și ea la mai ușoara dislocare a corpului străin din zona în care s-a blocat.
Cu podul palmei se lovește la baza omoplaților. Lovitura trebuie să fie puternică și orientată pe direcție oblică, scopul loviturii fiind presarea plămânului între antebraț și pumn. În momentul exercitării acestei presiuni, tot aerul remanent în plămân este împins cu putere afară, astfel că și corpul străin care a provocat obstrucția să fie expulzat – este o situație similară modului în care sare dopul de la sticla de șampanie, împins de presiunea gazului din interior.
Se aplică 5 lovituri succesive. Dacă manevra nu a reușit, corpul străin nu a fost expulzat, iar copilul încă nu respiră, se schimbă poziția copilului: se fixează mâna liberă pe spatele copilului, cu palma bine lipită de ceafa acestuia, iar sugarul se întoarce cu fața în sus, rămânând sprijinit pe spate, pe celălalt antebraț, cu capul poziționat mai jos decât șezutul (ca în imaginea de mai jos).
Cu două degete de la mâna liberă se apasă puternic pe stern, în zona dintre cele două mameloane, cu același scop: să se elimine cu presiune aerul rămas în plămân. Apăsarea trebuie să fie către în jos și către înainte, de parcă ai vrea să împingi corpul străin afară din trahee. Dacă tot nu și-a revenit copilul, îl intoarcem iar și repetăm loviturile (ca în imaginea de mai jos).
Sufocarea la copiii mai mari de 1 an – cum intervenim?
Având în vedere faptul că un copil cu vârsta de 1 an este prea mare pentru a mai fi susținut pe antebraț, el va fi orientat în poziția aplecat către înainte, cu capul mai jos de nivelul pieptului. Se aplică 5 lovituri ferme, oblice către înainte, între omoplați în incercarea de a disloca respectivul corp străin.
Uneori, această manevră este suficientă; alteori este necesară apelarea la manevra Heimlich clasică. În acest caz, copilul rămâne în picioare, iar tu te așezi în genunchi în spatele lui și îi îmbrățișezi din spate.
Un pumn strâns va fi poziționat imediat sub coaste și va fi acoperit cu palma desfăcută a celeilalte mâini. Se fac câteva compresii rapide, de jos în sus, pentru expulzarea forțată a aerului din plămâni.
Ambele manevre se repetă până la deblocarea căilor respiratorii sau până când copilul își pierde cunoștința, caz în care se trece la efectuarea manevrelor de resuscitare cardio-pulmonară.
CITEȘTE ȘI: Pericolul înecarii cu alimente la copii, Manevra Heimlich de salvare de la sufocare
Nu uita!
Strigă după ajutor și cere cuiva să apeleze numărul unic de urgență 112 pentru a câștiga timp prețios. Chiar dacă rezolvi problema singură, o examinare din partea personalului medical, după un asemenea incident, este binevenită.
Cum previi situațiile de înec și/sau sufocare?
E foarte bine să știi să intervii, dar e și mai bine să previi asemenea incidente.
Evită alimentele cu risc crescut: crenvursti, struguri, morcovi cruzi, alune, smochine, bomboane, popcorn, bucăți de alimente cu dimensiunile și forma căilor respiratorii ale copiilor. La bebelușii cu vârsta de 1 an, diametrul căilor respiratorii e asemănător unui pai.
Alimentele trebuie servite astfel încât să fie ușor de mâncat și mestecat: boabele de struguri tăiate în 4, crenvurștii tăiați pe lungime etc
La masă se mănâncă în liniște, cu atenția îndreptată către farfurie. Nu se vorbește, nu se râde, nu se privește la televizor.
CITEȘTE ȘI: Alimente cu risc mare de înec pentru copii înainte de 5 ani
Jucăriile se aleg în funcție de vârsta copilului și se verifică periodic pentru identificarea eventualelor defecte. Orice obiect mai mic decât o minge de golf poate încăpea în gura copilului și îi poate bloca căile respiratorii.
există o serie de obiecte în mod special periculoase pentru copil, pe care nu ar trebui să le aibă la îndemână: baloanele dezumflate, monedele, mărgelele, bateriile.
Participă la un curs de prim ajutor împreună cu tatăl copilului, bona sau bunicii, astfel încât toată lumea care îl îngrijește pe cel mic să știe cum să acționeze într-o situație de urgență.
CITEȘTE ȘI: Diversificarea naturală (autodiversificarea) – Ghid complet
