Cum recunoști demineralizarea dinților de lapte și care sunt cauzele

Primul pas spre apariția cariilor, demineralizarea dinților de lapte, este cea mai frecventă problemă cronică din copilărie. Dacă apariția demineralizării la copiii mai mari se poate pune pe seama unei proaste igiene dentare și a unei diete bogate în zahăr, în cazul dinților de lapte, pe lângă lipsa igienei poate fi vorba și despre o hipomineralizare, adică o formare precară a smalțului dentar încă din perioada intrauterină, care va predispune la apariția cariilor. Ce trebuie făcut?

• Cum recunoști demineralizarea dinților de lapte
• Care sunt cauzele apariției demineralizării
• Ce poți face tu pentru a încetini procesul de demineralizare
• Sindromul de hipomineralizare

Pentru a împiedica accelerarea demineralizării dentiției de lapte trebuie asigurată o igienă riguroasă a cavității bucale a bebelușului, chiar înainte de apariția dentiției de lapte. Sfaturile specialiștilor în dentiție de a curăța cavitatea bucală a bebelușului cu degetul înfășurat într-un tifon înmuiat în apă nu sunt povești. Acest obicei trebuie urmat încă din primele zile de viață, urmând a curăța astfel nu doar gingiile, ci și fața interioară a obrajilor, precum și limba. După apariția primilor dințișori, părinții au obligația de a curăța dentiția de lapte zilnic, folosind periuța de dinți sub formă de degetar din silicon, precum și paste de dinți speciale pentru această perioadă, când bebelușul nu știe să clătească și să scuipe.

Dantura de lapte este mult mai sensibilă decât cea definitivă și, de aceea, e nevoie de o îngrijire specială. Tocmai din cauza structurii acesteia, riscul de a dezvolta carii este foarte mare. Mai mult, o infecția netratată a danturii de lapte poate influența dantura definitivă, chiar dacă aceasta este încă în gingie. Pentru că procesul de demineralizare este strâns legat de perioada de amelogeneză, este foarte important ca în perioada sarcinii să fii sigură că îți iei, sub atenta îndrumare a doctorului care îți monitorizează sarcina, necesarul de surplus de vitamina prenatale de care este nevoie.

Cum recunoști demineralizarea dinților de lapte

În prima fază, aceasta apare sub forma unor mici pete cu diferite grade de transluciditate pe suprafața dințișorilor. Sunt mai ușor de observat pe dinți, decât pe măsele și mai ușor de identificat cu ajutorul unei lămpi speciale, de aceea este foarte important să mergi cu copilul la stomatolog. Ulterior, aceste pete se agravează, își schimbă culoarea devenind gălbui, maronii sau chiar negricioase, transformându-se în carii.

Care sunt cauzele apariției demineralizării

Dincolo de igiena precară, s-a observat că sunt mai frecvente la bebelușii născuți prematur sau cu o greutate mică la naștere. La copiii mai mărișori, demineralizarea este influențată de infecțiile respiratorii sau de otite (destul de frecvente în această perioadă), care pot afecta celulele producătoare de smalț, dar și de o alimentație bogată în zahăr.

Ce poți face tu pentru a încetini procesul de demineralizare

Înainte de toate, o analiză a sângelui îți poate spune exact care sunt carențele de vitamine ale copilului; poate fi vorba de un deficit de calciu (foarte frecvent în creștere), de fosfor (mai rar, ce-i drept) sau de vitamina D, al cărui deficit influențează și absorbția calciului în organism. Atenție, însă! Nu oferi copilului suplimente de vitamine fără să întrebi doctorul cum și care sunt potrivite celui mic. Nu uita să stabilești împreună cu cel mic o bună igienă a cavității bucale. Acest lucru nu va stopa demineralizarea, însă poate încetini procesul, conservând structura dintelui mai mult timp.

Evită să-i oferi sucuri din citrice sau alte băuturi dulci pentru a preveni apariția cariilor de biberon. Modifică dieta copilului, încercând să excluzi, pe cât posibil, zahărul din alimentația lui. Nu va fi ușor, pentru că în zilele noastre foarte multe produse au zahărul ascuns printre ingrediente, dar poți prepara, spre exemplu, dulciurile în casă, înlocuind zahărul rafinat cu fructe uscate, miere, curmale sau alte ingrediente naturale.

Ia legătura și cu un pediatru cu pregătire despre nutriție, pentru a te sfătui care este cel mai bun supliment de vitamina D pentru copilul tău. De asemenea, supa de oase și organele sunt surse excelente de minerale; pregătește și păstrează la frigider această zeamă de oase, folosind-o ca bază pentru toate celelalte produse pe care le gătești pentru cei din casă. Nu întârzia vizita la stomatolog, de îndată ce găsești unul cu foarte multă răbdare, instrumente potrivite pentru copii și extrem de prietenos; întreabă-l despre importanța extractului de muguri de brad în menținerea sănătății dinților copiilor.

Sindromul de hipomineralizare

Sindromul de hipomineralizare este o condiție patologică care se manifestă printr-un deficit de substanțe minerale al smalțului dentar apărut în timpul dezvoltării acestuia, adică în timpul perioadei intrauterine. Acest sindrom nu este, de obicei, observat decât după erupția incisivilor și a primilor molari permanenți, undeva în jurul vârstei de 6-7 ani. Pot fi afectați unul sau 4 molari primi, uneori incisivii și rar, caninii. Când se întâmplă să afecteze molarii temporari, acest sindrom poate fi observat de la 2-3 ani. A nu se confunda cu fluoroza (există un istoric al ingerării de fluor sau expunerii la această substanță), amelogeneza imperfectă (afectează toți dinții și are cauză genetică) sau hipoplazia smalțului (suprafețele afectate ale smalțului nu sunt bine delimitate).

Care sunt cauzele hipomineralizării

Studiile arată că este vorba despre mai multe cauze (factori de mediu, genetici, sistemici sau factori ce țin de medicamentele administrate), toate acestea putând acționa separat sau împreună, afectând amelogeneza (formarea smalțului dentar). Hipomineralizare poate fi cauzată de factori care au apărut fie în perioada de dinainte de naștere (prenatală), din momentul nașterii (perinatală) și după naștere (postnatală).

Astfel, hipocalcemia mamei, lipsa acută de vitamine A și D a acesteia, diabetul zaharat, rubeola precum și infecțiile tractului urinar pot fi cauza declanșatoare din perioada prenatală; nașterea prin cezariană, nașterea prematură, de gemeni, greutatea scăzută la naștere, hipocalcemia neonatală sunt cauze perinatale; bolile de după naștere, cum ar fi bolile copilăriei, deficiențele de nutriție, lipsa calciului, anumite boli respiratorii (cum ar fi astmul bronșic dar și medicația anti-astmatică), administrarea anumitor antibiotice, otita medie, tulburări ale glandei tiroide și paratiroide.

Cum se tratează hipomineralizarea

Tratamentul depinde de severitatea bolii și de vârsta dentară a pacientului, putând varia de la tratamente preventive și restaurări, până la extracții. De aceea, este foarte important diagnosticul cât mai timpuriu al demineralizării dinților, pentru a se putea stabili un tratament adecvat, care să prelungească durata de viață a dinților și să faciliteze procesul de masticație în diferite etape.