Cu siguranta ai primit recomandari de administrare a vitaminei D copilului tau in fiecare zi, in primii 2 ani de viata. Speram ca ai si urmat-o, caci deficitul de vitamina D se asociaza cu simptome nu tocmai placute!
Cand vine insa vorba de copii mai mari, care petrec mai mult timp afara, care au o alimentatie mai diversificata, parintii incep sa omita importanta asigurarii unui aport adecvat de vitamina D. Ei pierd din vedere faptul ca cea mai importanta sursa de vitamina D este de fapt soarele, si ca cel putin 6 luni pe an, in zona noastra geografica, soarele intalneste mult prea rar si prea putin pielea copilului.
Bunicii micutului tau isi amintesc cu siguranta ca medicul sustinea ca este necesar ca celor mici sa li se dea calciu si vitamine in lunile „cu R”. Sa vedem insa ce spune pediatria moderna in legatura cu vitamina D si cu suplimentarea ei, in functie de varsta.
Ce roluri are vitamina D?
Se stie de mult timp ca vitamina D este esentiala pentru dezvoltarea si mentinerea unui schelet sanatos. Ea controleaza cantitatea de calciu din corpurile noastre. Dovezi mai recente insa demonstreaza ca ea joaca un rol in prevenirea a numeroase boli care afecteaza la scara larga populatia moderna a prezentului. Enumeram, dintre ele, bolile cardiovasculare, cancerul, bolile autoimune, osteoporoza.
Care sunt sursele naturale de vitamina D?
Majoritatea oamenilor primesc foarte putina vitamina D prin alimentatie. Sursele alimentare de vitamina D sunt pestele gras si oul (1 ou contine 20-40 UI de vitamina D). Unele cereale sunt aditivate cu vitamina D. Laptele matern contine foarte putina vitamina D.
Prin urmare, expunerea la soare ramane singura sursa importanta de vitamina D, insa in tara noastra, din luna octombrie pana in martie, soarele este prea rar vazut, este ecranat mai mereu de nori, iar pielea noastra este prea putin expusa.
Riscul de a suferi de deficienta de vitamina D
Desi oricine poate suferi de o carenta de vitamina D, exista cateva categorii de persoane care sunt in mod deosebit expuse riscului:
Persoanele cu o nevoie crescuta de vitamina D: copiii pana la 2 ani, gravidele si mamele care alapteaza, adolescentii si persoanele care sufera de obezitate.
Expunerea insuficienta la soare: anotimpul este un factor de risc. Pielea inchisa la culoare necesita o expunere mai indelungata la soare in vederea sintezei de vitamina D. Persoanele care poarta mereu haine ce acopera toata suprafata corpului, persoanele imobilizate si cele care folosesc crema de protectie solara sunt de asemenea expuse.
Dieta limitata: veganii si vegetarienii sunt expusi, bebelusii care nu sunt diversificati incepand cu varsta de 6 luni, excluderea lactatelor din alimentatie poate fi un alt factor de risc.
Cum se previne deficienta de vitamina D?
Profilactic, toti copiii cu varste cuprinse intre 6 luni si 5 ani ar trebui sa primeasca un supliment de vitamina D. Se considera ca suplimentarea cu 7-8,5 micrograme (sau 300UI) este necesara pentru acesti copii.
Dozele standard pentru prevenirea deficientei de vitamina D la copii se regasesc in tabelul urmator
VARSTA | DOZA ZILNICA |
Nou nascuti – 1 luna | 300-400 UI |
1 luna – 18 ani | 400-1000UI |
In cazul tratamentului unei deficiente de vitamina D dovedita cu ajutorul analizelor, suplimentarea se face cu doze mari:
VARSTA | DOZA ZILNICA | DURATA TRATAMENTULUI |
< 6 luni | 1000UI | 4 – 8 saptamani |
6 luni – 12 ani | 6000UI | 4 – 8 saptamani |
12-18 ani | 10.000UI | 4 – 8 saptamani |
Prin urmare, pediatria moderna considera ca macar pana la varsta de 5 ani copiii ar trebui sa primeasca ZILNIC o doza de vitamina D pentru prevenirea unei deficiente insotita sau nu de simptome. Sa nu uitam ca printre cele mai comune simptome ale deficientei de vitamina D se numara rahitismul, convulsiile si cardiomiopatiile, asadar prevenirea carentelor este extrem de importanta!
Administrarea de vitamina D exclusiv in lunile „cu litera R” poate fi insuficienta in prezent.
Daca e sa comparam cu situatia de acum 100 de ani – argument adus in discutie de diverse persoane care spun ca „la bunica la tara nu le mai dadea atatea prostii” – copiii din prezent petrec mult mai putin timp afara si sunt mult mai putin expusi la lumina solara. In putinul timp cat parintii ii tin la soare, eu tendinta de a-i unge cu creme de protectie solara, al caror rol nu trebuie luat in deradere, dar nici nu trebuie exagerat.
Tu pana la ce varsta i-ai dat Vitamina D copilului tau?
