Una dintre practicile cele mai frecvente si din pacate total nerecomandata este decalotarea bebelusilor. Dar de ce este atat de practicat acest obicei, daca este nociv?
Paradoxal, in primul rand datorita multor medici romani care au ramas pe “vechile idei” fara sa se puna la curent cu efectele. Apoi datorita faptului ca multe mame considera ca sunt depasite de situatie si sotul si soacra stiu mai bine, iar ei subscriu folclorului plin de informatii eronate, cum ca fimoza nu poate fi prevenita decat prin decalotare, daca nu decalotezi se strang mizerii acolo. Ca sa vedem de ce decalotarea fortata a bebelusilor este contraindicata trebuie sa avem intai minime cunostinte despre organul masculin.
Decalotarea baietilor – Ce este preputul si care este rolul sau?
Preputul este o membrana, o piele care protejeaza ceea ce este popular denumit “capul” penisului, adica glandul. In primele luni sau chiar ani de viata preputul este neretractil. Decalotarea in asemenea conditii consta in dezlipirea, uneori chiar in mod brutal, brusc, fortat, al acelei pieli pana cand glandul este capabil sa iasa la iveala.
Cum spuneam, multi doctori si multe mame considera decalotarea un act necesar de igiena, cand de fapt decalotarea este chiar o “cutie a Pandorei”. Odata inceputa decalotarea riscul infectiilor creste. Este absolut firesc ca in primele luni preputul sa fie aderent la gland cat sa permita strict urinarea.
Tocmai prin faptul ca formeaza cu glandul o structura continua si este neretractabil asigura protectia penisului in dezvoltare, il fereste de contactul cu materiile fecale avand in vedere portul scutecelor in primul an de viata, il apara de bacterii, mizerii, frecare, ulceratii, infectii urinare.
3 Mituri datorita carora se propaga ideea decalotarii:
Penisul trebuie decalotat pentru a se putea face curatenia intima in zona. Fals!
Preputul protejeaza si curata glandul asemenea pleoapelor, deschizandu-se si inchizandu-se de cate ori este necesar, fara a trebui sa fie fortat din exterior. Nu este absolut deloc necesar sa se toaleteze zona de sub preput, este suficient ca organele genitale ale baiatului sa fie spalate extern, cu apa si sapun delicat pentru copii. Se poate face o paralela cu toaletarea fetitelor: asa cum nu este necesara ci chiar contraindicata spalarea interna a vaginului, care este unul dintre organele capabile de auto-curatare, tot asa nu este necesar sa spalati glandul penisului! Toaletarea corecta este externa atat la fetite cat si la baietei.
Decalotarea este necesara pentru a nu se acumula smegma acolo.
In primul rand ca smegma este o simpla acumulare de celule epiteliale moarte si nu este deloc daunatoare, nu favorizeaza infectiile sau infestarea cu bacterii, decalotarea fortata in schimb, da. Din pacate multe mame nici nu cunosc ce este smegma si o confunda cu “mizerie”. De multe ori auzim argumentul acesta:”l-am decalotat si bine am facut deoarece era plin de “branzica” acolo, ingrozitor!”. Ei bine, acea “branzica” este de fapt smegma si pe langa faptul ca are un rol benefic si se elimina periodic singura prin orificiul preputului.
Decalotarea este necesara pentru ca altfel se va ajunge la fimoza. Fals!
Diagnosticul de “fimoza” este foarte des pus gresit, multi doctori considerand ca fimoza faptul ca preputul nu este retractabil la 3-4 ani sau chiar mai repede, cand de fapt varsta medie cand preputul devine retractabil este de 10-11 ani, iar multi baieti nu au penisul decalotat pana la 17-18 ani fara ca acest lucru sa le produca vreun disconfort.
Un fapt care nu se ia in calcul nici macar de catre unii medici “de scoala veche” din pacate este ca un rol important in modificarea tesutului preputului care sa permita retragerea sa il au hormonii, astfel ca este normal ca procesul de separare a preputului de gland sa survina abia in pubertate sau chiar adolescent.
CITEȘTE ȘI: Pentru mămicile de băiat – Totul despre FIMOZĂ
Care sunt riscurile/pericolele decalotarii fortate?
In primul rand specificam ca “decalotare fortata” este orice decalotare care nu porneste din propria initiativa a baietelului, el fiind singurul indreptatit “sa se joace” cu penisul lui si singurul care isi poate oferi o decalotare fireasca, treptata. Deci sa vedem ce se poate intampla cand decidem sa decalotam bebelusul:
In primul rand durere. Incercarea de “dezlipire” a preputului se lasa cu durere ingrozitoare pentru bebelus, preputul fiind un organ foarte sensibil. In mod incredibil si inuman totodata exista medici care chiar fara sa ceara parerea parintilor sau sa-I avertizeze realizeaza decalotarea brusca si fortata la cate un simplu control de rutina, sustinand ca este “pentru binele copilului”!
Aparitia infectiilor. O data retras preputul se deschide o cale spre infectii, mai ales ca bebelusii purtand scutece vin in contact frecvent cu propriile materii fecale in zona genitala. De multe ori decalotarea se lasa cu rani, chiar daca unele invizibile, care sunt adevarate porti de intrare pentru bacterii si alte micro-organisme patogene.
Dezvoltarea unor aderente de piele posibil a ramane nevindecate pentru totdeauna.
Parafimoza. Cand preputul este retras in mod fortat el se poate bloca in spatele glandului, strangandu-l ca un inel si cauzand umflarea sa. Parafimoza este dureroasa si din cauza tendintelor spre recidiva este de multe ori o indicatie pentru circumcizie, la fel ca si fimoza, si toate acestea fiindca parintele sau doctorul a intervenit in mersul firesc al lucrurilor!
Trauma psihologica: este posibil ca un bebelus decalotat fortat sa respinga ulterior orice incercare de atingere a organelor sale, din cauza fricii, sa inceapa sa refuze baia astfel incat abia acum igiena sa devina o problema.
Care sunt recomandarile pentru parintii de baieti in privinta igienei organelor genitale:
Nu uitati ca spalatul exterior este absolut suficient si nu incercati sa retractati preputul copilului. Penisul bebelusului trebuie sa fie spalat exact ca o oricare alta parte de corp, ca genunchiul de exemplu, fara incercari de a scoate smegma, de a curate glandul etc.
Obisnuiti-va cu ideea ca baietelul este singurul in masura sa se decaloteze, el stie mai bine cat sa retracteze fara sa-si provoace durere, de aceea nu este deloc neobisnuit ca un copil de 1-4 ani sa se joace cu propriul penis, ba chiar este indicat sa-i dati aceasta posibilitate lasandu-l din cand in cand fara scutec.
Mamici, aveti mare grija in timpul vizitelor la medic, discutati inainte, sustineti-va ferm si clar punctul de vedere si anume ca nu doriti decalotarea bebelusului, altfel va puteti trezi cu el plin de sange dupa o manevra brutala, cum au patit-o atatea mame.
Daca ati inceput decalotarea indrumat gresit fiind sau daca medicul a facut-o fara voia voastra, nu opriti procesul decalotarii brusc. Odata inceputa decalotarea va trebui sa continuati cu grija pentru ca altfel se va produce fibroza cicatriciala.
CITEȘTE ȘI: Primul An al bebelușului pe săptămâni – Primele 52 de săptămâni de viață
