Afla ce este endometrioza, care sunt factorii de risc, daca poate afecta fertilitatea, cum poate fi diagnosticata si tratata pentru a fi tinuta sub control.
Multe femei se confrunta luna de luna cu menstruatii foarte dureroase si de lunga durata, care le aduc in pragul depresiei, interferand cu viata lor normala.
Ce este endometrioza?
Ca orice structura cavitara, uterul este captusit pe interior de un strat de mucoasa cu anumite caracteristici specifice, denumit endometru. In cazul endometriozei, acest endometru nu se limiteaza la localizarea sa normala ci se dezvolta si in afara uterului. Cele mai frecvente zone de implantare a endometrului sunt peritoneul, ovarele, trompele uterine, vezica urinara, ureterele, intestinele si rectul. Cu alte cuvinte, toate organele interne din partea inferioara abdomenului pot fi invadate de implanturile de endometru. Trebuie de asemenea sa stii ca una din zece femei este diagnosticata cu endometrioza, iar cele mai afectate sunt femeile de 30-40 de ani.
Dintre factorii de risc in endometrioza, cel mai important rol il joaca genetica. Rudele de sex feminin de gradul I au risc crescut de a dezvolta si ele boala, tinand cont si de faptul ca si nivelurile scazute de progesteron au determinism genetic deseori. Astfel, riscul de a dezvolta endometrioza este de 6 ori mai mare in cazul lor decat in cazul celorlalte femei.
Problemele cauzate de endometrioza sunt multiple
In primul rand, asemenea tesutului uterin, si endometrul localizat in afara uterului raspunde la schimbarile nivelurilor de estrogen. In timpul ciclului menstrual, si aceste implanturi se maresc in volum si sangereaza, ca si mucoasa uterina. De aceea, tesuturile din imediata lor vecinatate au de suferit si se inflameaza. Faptul ca endometrul localizat extrauterin sangereaza si ca din el se desprind mici fragmente de tesut in fiecare luna duce la formarea de adeziuni, care sunt deopotriva dureroase si reprezinta un risc pentru sanatate deoarece ajung sa „lipeasca” organele, afectandu-le structura si functia.
Aproximativ 40% dintre femeile cu probleme de infertilitate sunt diagnosticate cu endometrioza. Inflamatia locala puternica afecteaza calitatea spermei si viabilitatea ovulelor si de asemenea influenteaza negativ deplasarea lor de-a lungul trompelor uterine.
Simptomele endometriozei sunt cronice.
Durerea in abdomenul inferior, mai ales inainte si in timpul menstruatiei este cel mai bine cunoscut simptom. Durerea poate aparea si in timpul actului sexual. In functie de localizarea tesutului endometrial, pot aparea dureri si in timpul defecarii sau urinarii. Un alt simptom frecvent intalnit e reprezentat de sangerarea abundenta si de durata in perioada menstruatiei. Exista insa si femei cu endometrioza care nu au nici unul dintre aceste simptome.
Diagnosticul de endometrioza poate fi suspicionat dupa un consult ginecologic complet, dar un diagnostic de certitudine se poate pune doar dupa o interventie chirurgicala denumita laparascopie exploratorie. Uneori, in timpul acestei interventii se recolteaza si fragmente de tesut pentru examen histopatologic.
Examenul ecografic poate evidentia chisturile endometriale mari. RMN-ul este mai sensibil ca metoda de diagnostic, dar este de obicei recomandat in cazurile severe.
Tratamentul endometriozei se face in functie de gravitatea si extinderea leziunilor, de simptomele cu care te confrunti si de finalitatea pe care o doresti. Tratamentul femeilor care isi doresc sa ramana insarcinate este diferit de cele pe care il primesc femeile care cauta doar o reducere in intensitate a simptomelor.
De obicei, daca doar durerea reprezinta o problema, se incearca intai tratamentul medicamentos cu antiinflamatoare nesteroidiene si cu preparate hormonale. Antiinflamatoarele reduc durerea locala, iar medicatia hormonala incetineste cresterea tesutului si previne formarea de adeziuni.
Uneori se apeleaza la tratament chirurgical care va indeparta macar o parte dintre implanturi. Interventia chirurgicala poate remedia problema infertilitatii insa pana la 80% dintre femei vor avea din nou menstruatii dureroase in cel mult 2 ani de la operatie.
