Copiii de vârstă mică sunt imprevizibili atunci când vine vorba despre mâncare. Ba par să nu se sature niciodată, ba parcă își propun să trăiască numai cu aer! Iar când copilul decide că luna aceasta vrea să mănânce numai paste (sau supă, sau carne, sau lapte cu orez), multe mămici simt că au ajuns într-un impas. Iată cum ar trebui să interpretezi refuzul hranei, când este momentul să apelezi la un consult medical și ce soluții ingenioase poți găsi pentru ca cel mic să își asigure un aport adecvat de nutrienți:
Refuzul hranei este o manifestare a independenței
Când vine vorba despre obiceiurile pe care le au copiii la masă, preșcolarii sunt imprevizibili. Nu de puține ori se întâmplă să nu mănânce mai nimic săptămâni la rând, după care să pară că nu se mai pot opri din mâncat. Nu ajută la nimic nici să îi compari cu alți copii de aceeași vârstă, nici să te îngrijorezi peste măsură. Este absolut normal pentru copiii de 2 – 5 ani să facă mofturi la mâncare. Nu există multe moduri în care un copil atât de mic își poate afirma independența pentru că nu există multe zone ale vieții sale asupra cărora piticul să dețină controlul.
Printre reacțiile frecvente pe care copiii mici le au față de mâncare se numără:
Refuzul unui aliment în funcție de culoare sau textură;
Alegerea câtorva alimente și refuzul a orice altceva;
Refuzul de a testa alimente sau rețete noi;
Lipsa bruscă de interes pentru alimentele până de curând preferate.
Mihnea a avut aproape jumătate de an în care a refuzat cu încăpățânare orice aliment sau băutură de culoare albă. Pastele, preferatele lui, le mânca numai dacă le amestecam bine cu sos de roșii. Brânza i-o frecam cu multă verdeață, cu gălbenuș de ou sau cu ardei, ca să se coloreze. Afinele nu le mai puteam pune întregi în iaurt, le pasam ca să îl fac mov. Dar dacă mă întrebi când sau cum a depășit faza asta, nu știu să spun. Pur și simplu, într-o zi, m-am trezit că mânca smântână – dar nu știu dacă acela a fost primul aliment alb acceptat, sau au mai fost și altele înainte…
Nu poți obliga un copil să mănânce, dar poți ameliora situația oferindu-i mâncare cu valoare nutritivă mare, stabilind un ritual plăcut al meselor sau creând obiceiuri alimentare sănătoase. În ceea ce privește nutrienții de care are nevoie un copil mic pentru a crește sănătos, cei mai importanți dintre aceștia sunt:
7 mg de fier;
700 mg calciu;
600 UI vitamina D.
Copilul nu mănâncă, sau nu mănâncă destul?
Mulți părinți se îngrijorează în legătură cu ce și cât mănâncă cei mici, dar pierd din vedere câteva aspecte importante:
Pofta de mâncare a copiilor variază mult din cauza puseurilor de creștere și a nivelurilor diferite de activitate;
Ritmul de creștere se reduce după vârsta de 2 – 3 ani, astfel că micuții nu mai mănâncă, proporțional, la fel de mult ca în anii de bebelușie;
Copiii mici au și stomacuri mici;
Copiii mici sunt în plin proces de a descoperi lumea, așadar își pired rapid interesul pentru mâncare.
Citește și despre: Alimente recomandate în meniul copilului de 1 an + 10 idei de rețete pentru masa de prânz
Obiceiuri sănătoase la masă
Există câteva obiceiuri simple pe care le poți implementa pentru a convinge copilul să mănânce ceva mai bine:
Oferă porții adecvate. Asta înseamnă, într-un mod foarte simplu, câte o lingură din fiecare aliment pentru fiecare an de viață al celui mic. Dacă juniorul are 3 ani, 3 linguri din fiecare aliment sunt suficiente. Porțiile mici crează oportunitatea de a cere supliment…
Ai răbdare. Oferă același aliment în mod repetat. Specialiștii spun că un aliment trebuie oferit de 10 – 15 ori înainte ca juniorul să se familiarizeze cu el suficient încât să îl accepte.
Invită copilul să te ajute: la cumpărături, la curățat, la gătit.
Fă din momentul mesei unul amuzant și plin de mici surprize. Taie alimentele cu formele pentru fursecuri, așează mâncarea într-un mod creativ pe farfurie, inventați denumiri speciale pentru mâncărurile preferate.
Oferă alternative. Întreabă-l pe copil dacă prefer, ca garnitură, morcovi sau păstăi?
Limitează durata unei mese la 15-20 minute. Dacă juniorul nu a mâncat, strânge masa și oferă-i apă în mod regulat până la masa următoare. Evită gustările și sucurile în acest timp.
Combină alimentele familiare cu cele noi;
Citește și despre:
Alimentația corectă a copilului isteț
Alăptare versus lapte praf: nicio diferență în ceea ce privește IQ-ul copilului
Cum știu că lui bebe îi e foame, 8 semne pe care orice mamă ar trebui să le cunoască
Tendința spre obezitate a copiilor în timpul vacanței de vară
Sosurile cele mai gustoase ar trebui evitate complet atât de către adulți, exclus a fi oferite copiilor
Obiceiuri plăcute la masă
Dacă momentul mesei este unul vesel și relaxant, probabilitatea ca micuțul să îl accepte crește:
Avertizează copilul, cu 10 – 15 minute mai devreme, că urmează să vă așezați la masă. Tranziția de la joc la mâncat va fi, astfel, mai ușoară;
Stabilește o rutină: ora de masă, locul la masă pot fi păstrate deoarece majoritatea copiilor iubesc lucrurile pe care le cunosc;
Transformă mesele într-un moment pentru familie. Nu stați pe telefoane, nu vă uitați la TV, rămâneți la masă până ce toată lumea termină de mâncat;
Gestionează-ți așteptările: multe dintre bunele maniere asociate mesei sunt greu de respectat de către un copil mai mic de 5 ani. Ignoră neîndemânarea copilului de a folosi furculița și lasă-l să mănânce cu lingura sau cu mâna. Citește și despre: 12 superalimente care ajută sistemul imunitar și satisfac toate nevoile nutriționale ale copiilor
Copilul nu mănâncă? Ce să NU faci niciodată?
Există o mulțime de lucruri pe care le poți încerca pentru a-l face pe copil să mănânce, dar există și chestii pe care nu ar trebui să le testezi, niciodată:
Nu obliga copilul să termine tot din farfurie. Odată ce copilului nu îi mai este foame, ar trebui să i se permită să se oprească din mâncat. Atunci când obligi copilul să mănânce deși nu îi este foame, îi dai peste cap mecanismele naturale de reglare a senzației de sațietate. Învață-l mai degrabă să descifreze mesajele pe care i le transmite propriul corp;
Nu negocia cu copilul și nu îl mitui. Amenințările, pedepsele și recompensele nu sunt, nici ele, acceptabile. Nu îi spune că dacă mai ia 3 înghițituri, poate primi desert – în acest context, dulcele capătă, în mintea lui, o valoare mult mai mare decât în mod normal;
Nu pune etichete. Copiii mici excelează la a se adapta perfect etichetelor puse. Dacă te aude mereu vorbind despre cât de mofturos este la mâncare, va avea grijă să nu te contrazică…
CITEȘTE ȘI: OMEGA 3 pentru copii sănătoși și isteți: când, cât, cum le dăm și, mai ales, la ce-i ajută
Copilul nu mănâncă? Despre ce poți să discuți cu medicul?
Este foarte posibil ca îngrijorarea în legătură cu ceea ce (nu) mănâncă cel mic să te trimită și în cabinetul medicului. Este un lucru bun – medicul poate observa ritmul de creștere al copilului și poate recomanda analize de sânge pentru anemie, aceasta find o cauză comună a lipsei de poftă de mâncare. Întrebări inspirate pe care ar trebui să i le adresezi medicului sunt:
Cât ar trebui să mănânce copilul în fiecare zi?
Există anumite alimente pe care ar trebui să i le ofer în fiecare zi?
Ar trebui să mă îngrijorez atunci când copilul nu are podtă de mâncare mai multe zile la rând?
Ar trebui să îi ofer copilului suplimente alimentare ca să mă asigur că primește toți nutrienții necesari?
Există speranțe ca, pe măsură ce crește, copilul să devină mai puțin mofturos?
Momentul mesei se poate dovedi unul dificil, cel puțin în anumite perioade. Acceptă lucrurile ca atare, discută cu medicul dacă situația persistă și evită să transformi masa într-o experienț stresantă. Citește pe larg despre: Alimentația corectă a copilului isteț, un potențial ajutor în dezvoltarea creierului + 10 Idei de rețete pentru o nutriție optimă
