Mă numesc Luciana și sunt mămică de băiețel. Am născut prin cezariană pe data de 22.11 2021 un băiețel care îmi umple viața de bucurie! Deși la controalele din sarcină medicul mi-a zis că pot să nasc pe cale naturală, nu s-a întâmplat astfel. Ajungând la 40 de săptămâni bebe nu dădea semne că vrea să vină așa că am mai stat câteva zile și am mers iar la control, dr tot nimic modificat. La 41 de săptămâni +3 zile am fost internată pentru a vedea ce se poate face, am mers pe salon și am așteptat să vină medicul să vedem care este verdictul.
Am mers la ecograf, bebe era foarte bine, colul puțin scurtat dar nu am avut nicio durere, nicio contracție și atunci medicul s-a sfătuit cu colegii, să îmi provoace nașterea sau să facem cezariană. Am fost întrebata ce as dori, răspunsul meu fiind acesta: vreau sa fie bebe bine și eu. Și atunci s-a hotărât ca să îmi facă cezariană, deși eu pe toată perioada sarcinii am zis ca nu vreau să nasc așa.
Nu am simțit nimic, nicio durere, iar după ce l-am văzut pe îngerașul nu pot exprima în cuvinte cât eram fericita. Dar nimeni nu mi-a spus cât e de dureros după ce te dezmortesti, după ce trece efectul anesteziei. Am crezut ca îmi cade burta jos când am vrut să mă ridic, nu am putut să mă mișc cum aș fi vrut, dar încet, încet m-am obișnuit cu durerea. Acum sunt bine, operația se vindecă, durere nu mai am, mulțumesc celui de sus, și mă bucur în fiecare zi de minunea mea! Aceasta este povestea pe scurt, dar să intrăm în detalii. CITEȘTE ȘI: A naște prin cezariană NU înseamnă că „alegi calea UȘOARĂ“
Dacă nu se poate natural, o să facem fertilizare in vitro
Povestea mea începe asa: în anul 2015 m-am căsătorit și de atunci, chiar dinainte cu un an de zile a început niște probleme cu ciclul menstrual, era neregulat, foarte neregulat, și am început să iau drumul către medici. Am mers la un medic în județul Sălaj, am respectat tratamentul și tot ceea ce mi-a recomandat dânsul, până în ziua în care mi-a recomandat să merg la alt medic care are specializare pe fertilitate, și asa am ajuns în Cluj la un medic renumit. Acest doctor mi-a cerut să vin cu analizele la trompele uterine.
Deși începuse pandemia am reușit să fac analiza la Oradea, trompele nu erau înfundate. Am mai mers la 5 controale la Oradea la domnul doctor de acolo care mi-a dat șanse de 5% că pot sa rămân însărcinată pe cale naturală, și atunci am crezut ca totul se dărâmă pe mine. Dar totuși m-a încurajat și a zis ca dacă nu se poate asa o să facem fertilizare in vitro.
Ultima dată când am fost la Oradea a fost în 23.12.2020 era totul în regulă, eram la ovulație dar nu am rămas însărcinată. În ianuarie după menstruație am făcut test de sarcină și nimic, negativ. Apoi, în februarie 2021 mi-a întârziat ciclu menstrual și deja eram panicată că iar am probleme și iar trebuie să merg la medic. M-am sfătuit cu soțul meu ce să facem, dorindu-ne copii foarte mult, el a zis să aștept să vedem dacă vine ciclul… Între timp am discutat și cu sora mea care era foarte convinsă că eu sunt însărcinată și să merg sa îmi fac test. Care a ieșit surprinzător, pozitiv ❤️❤️❤️. În dimineața aceea am fost cea mai fericită și entuziasmată, i-am trimis poza soțului meu. Am făcut programare la medic ca să fim convinși ca sunt cu adevărat însărcinată, și iată că eram în 5 săptămâni de sarcină. Am fost cei mai fericiți.
De aici totul a decurs bine, am avut o sarcina fără probleme mari, doar cu stări de greata până pe la 4,5 luni, dar a trecut totul. Medicul m-a întrebat cum as dori sa nasc, și am zis pe cale naturală. A fost de acord dar să vedem mai aproape de data probabilă a nașterii. Cum vă spuneam la început am ajuns la 40 de săptămâni de sarcină și nu avem niciun semn ca voi naște. Vine ziua de luni, 22.11.2021 cu bagajul gata făcut, merg cu soțul la spital pentru internare. Eram foarte emoționată, plângeam fără sa vreau, nu știam ce se va întâmpla cu mine în acea zi. M-am internat și am mers pe secție la ginecologie, acolo am așteptat sa vina un medic sa ma vadă.
Vreau ca bebe sa fie bine și în același timp și eu
Nu a trecut mult timp vine o doamna asistentă și îmi zice ca să mergem la control unde erau 4 medici. După ecograf mi-au spus că sunt 2 opțiuni, ori provocarea nașterii, ceea ce dura foarte mult (nu erau siguri ca voi naște repede) sau cezariana ceea ce e mai sigur, deoarece aveam lichid puțin. Am fost întrebată ce aleg, iar eu am raspuns: vreau ca bebe sa fie bine și în același timp și eu. Medicii au hotărât cezariana (toată perioada sarcinii nu am vrut cezariana), și mi s-a spus că în 10 minute ne vedem în sala de operație. Zis și făcut, totul a mers ca pe banda, sonda pusă, dusă la sală de operație, anesteziată și operată, nici nu am avut timp sa realizez ce mi se întâmplă.
Citește pe larg despre anestezia la naștere aici: Tipurile de anestezii pentru nașterea naturală și cezariană
Cel mai minunat moment când l-am văzut pe bebe, minunatul meu copil.
După operație am fost dusa pe salon unde am fost atent supravegheata și îngrijită. După operație, 6 ore nu am avut voie sa îmi ridic capul. Am stat cuminte acolo, am ascultat, la un moment dat am simțit că mă dezmorțesc și am încercat să mă mișc, dar durerea a fost foarte mare, credeam ca îmi cade burta jos. Am primit calmante, nu am mai puteam de durere, noaptea de luni spre marți a fost cea ma lungă pentru mine, dar și dureroasă. Marți dimineață am fost mutată pe salon unde era și pătuț pentru bebe. Citește pe larg despre: Sfaturile mamelor pentru o recuperare mai ușoară după nașterea prin cezariană
După cezariană durerea a fost mare, nu avem putere nici să mă mișc.
La ora 11:45 mi l-au adus pe bebe la mine, din acel moment nu am mai simțit nicio durere de burta, nu am mai dat importanta operației. Lactația a venit miercuri seara, bebe nu a putut manca lăptic de la piept. Joi am fost externați. Ajunși acasă a fost super bine. Dar joi noaptea bebe nu a prea dormit decât în bratele mele câte un pic, a fost obositor de frumos, a trecut. Operația m-a deranjat să zic maxim o săptămână, m-am refăcut foarte repede și bine, nu mă deranjează, nici măcar un disconfort, o durere nimic. Am întâmpinat probleme la alăptat deoarece bebe nu a vrut sa pape din sânul stâng și nu am avut atât de mult lapte ca în cel drept, tot asa e și acum cu lăpticul dar acum papa din ambii sâni. Am cât să se sature el.
Este un bebe sănătos. La naștere a avut 3980gr, 54 cm, și acum la 6 săptămâni are 6200gr și 67 cm.
Am născut la spitalul județean din Zalău. Le mulțumesc medicilor care s-au ocupat de tratamentul meu, medicului care a supravegheat sarcina, și celor care m-au operat. Vreau sa le mulțumesc asistentelor, infirmierelor și personalului de la spital care s-au comportat excepțional de frumos cu mine! Mă înclin în fata lor.
Într-adevar e dureroasă nașterea prin cezariană, nu sunt de acord cu ea, adică cu cea programată când vrea mami să vină bebe, sunt de acord cu cezariana în caz de nevoie, o problemă medicală sau o urgentă. Sunt pentru nașterea naturală. Dragi mămici și viitoare mămici, dacă puteți naște vaginal, faceți-o, sunt sigură că doare pe moment și după trece, dar o cezariana poate să doară toată viața. Nu mă deranjează că am operația. Mulțumesc celui de sus ca m-am recuperat repede și nu am probleme, durere sau alt disconfort. Și da, și noi cele ce naștem prin cezariană, naștem și ne numim și noi mame.
Citește pe larg despre: 5 Mituri despre cezariană pe care mamele îți recomandă să le IGNORI
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
CITEȘTE ȘI POVESTEA GEORGIANEI: Timp de 10 zile neonatoloaga a fost un ÎNGER, mi-a îngrijit fetița cum a știut mai bine, eu fiind pozitivă și izolată de bebe
