Vitamina D este o vitamina liposolubilă, adică se dizolvă doar în substanțe uleioase, de aceea cele mai multe preparate sunt de natură uleioasă. Cele două forme de vitamina D sunt: D3 (colecalciferol) care este produsă la nivelul pielii sub acțiunea razelor de soare sau poate fi obținută din alimentele de origine animală precum și din suplimentele orale. A două formă de vitamina D este D2 (ergocalciferol) sintetizată din plante.
Cum adică vitamina D2 sau D3? Există mai multe feluri de vitamina D?
Da, există două tipuri de vitamina D: D2 și D3. Vitamina D3 este de origine animală, peștele gras fiind, de pildă, o sursă alimentară importantă. Vitamina D2 are origine vegetală și poate fi găsită, de pildă, în ciuperci.
Atât peștele gras cât și ciupercile sunt foarte sănătoase și conțin și o mulțime de alți nutrienți, dar realitatea este că ar trebui să le mâncăm în cantități foarte mari, ca să ne acoperim necesarul zilnic.
Cum e cu soarele și cu vitamina D?
Realitatea este că, de prin aprilie – mai și până spre finalul lui septembrie, expunerea feței și a mâinilor la soare timp de 15 – 30 minute în miezul zilei va stimula sinteza de vitamina D la nivelul pielii. Într-o zi de vară însorită, un copil îmbrăcat în costum de baie poate produce între 10.000 – 20.000 UI de vitamina D. Mai mult decât atât, nu există supradoză de vitamina D atâta timp cât ne referim la cea pe care corpul nostru o produce singur.
La fel de adevărat este, însă, că expunerea la soare vine la pachet cu o serie de riscuri pe care e mai bine să le eviți, mai ales că poți să îți acoperi necesarul de vitamina D din suplimente atent echilibrate.
Care este doza recomandată de vitamina D la copii?
400UI/zi până la 18 luni
600UI/zi până la majorat (13-17ani) = doar în sezonul rece, conform unor ghiduri pediatrice.
Surse de vitamina D:
– alimentația la sân, laptele de mamă având acțiune antirahitica evidentă, dar în combinație cu suplimentele
– formule de lapte îmbogățite cu vitamina D
– alimentația la vârsta diversificării: gălbenuș de ou, peste proaspăt, ficat, carne de vită
– evitarea consumului laptelui de vacă înainte de 1 an, deoarece conține un nivel extrem de scăzut de vitamina D, 10-40UI/litru.
În timp ce laptele matern este cea mai bună sursă de nutrienți pentru bebeluși, probabil că nu va furniza suficientă vitamină D. Copilul are nevoie de vitamina D pentru a absorbi calciul și fosforul. Prea puțină vitamina D poate provoca rahitism, o înmuiere și slăbire a oaselor. Deoarece expunerea la soare – o sursă importantă de vitamina D – nu este recomandată copiilor mici si foarte mici, suplimentele sunt cel mai bun mod de a preveni deficiența de vitamina D.
Pe măsură ce bebelușul crește și adăugați alimente solide în dieta sa, îl puteți ajuta pe copil să îndeplinească cerința zilnică de vitamina D oferind alimente care conțin vitamina D, dar pentru o bună funcționare, organismul trebuie să aibă suficiente rezerve de calciu.
De ce au nevoie bebelușii de vitamina D?
Vitamina D ne ajută să construim și să menținem oasele și dinții puternici. Corpurile noastre pot produce vitamina D prin expunerea la soare, dar timpul de expunere al bebelușilor la soare este mai redus.
Bebelușul are nevoie de supliment de vitamina D deoarece:
- ajută la absorbția calciului la nivelul intestinului și a fosforului, contribuind la un sistem osos puternic
- pielea lor este foarte sensibilă la soare și nu ar trebui să fie în lumina directă a acestuia
- sursă de hrană a celui mic (laptele matern sau alimentele solide) s-ar putea să nu aibă suficientă vitamina D
- între 0 și 12 luni bebelușii cresc foarte repede și au o nevoie mai mare de vitamina D pentru formarea oaselor.
- joacă un rol important în a ajută sistemul imunitar la prevenirea diabetului, a bolilor de inimă, a poliartritei reumatoide, MS (scleroză multiplă) și a unor forme de cancer.
- efect benefic asupra memoriei și a capacităților școlare.
Care sunt motivele care determina deficit de vitamina D?
- Lipsa expunerii la soare dată fiind pielea sensibilă a bebelușului
- Aportul nutritiv diminuat din alimente, laptele de mama sau chiar și formulă de lapte praf
- Lipsa suplimentelor cu vitamina D
- Obezitatea și nașterea copilului înainte de termen
- Afecțiuni ale ficatului sau la nivel – boală celiacă
- Administrarea unor anticonvulsivante sau antituberculoase care determină deprecierea nivelului de vitamina D.
Efectele negative produse de un nivel scăzut de vitamina D asupra organismului <20ng/ml:
- Infecții repetate la nivelul tractului respirator
- Deficit mineral osos
- Agravarea crizelor de astm, manifestări alergice sau afecțiuni ale pielii (dermatite atopice)
- Deficit neurologic în ceea ce privește memoria, tulburări depresive
- Controlul anevoios al diabetului zaharat
- Tulburarea rutinei de somn a bebelușului.
Rahitismul este boala care implică afectarea mineralizarii osoase, apare de regulă la copiii mai mici, și de cele mai multe ori se datorează deficitului de vitamina D (calciu, fosfor) dar semnele acestei boli pot surveni până la vârsta când are loc închiderea cartilajele de creștere ( 13-18 ani). CITEȘTE ȘI: Primul An al bebelușului pe săptămâni – Primele 52 de săptămâni de viață
Semnele și simptomele rahitismului:
- fontanela anterioară largă după vârsta de 9 luni sau persistența ei după vârsta de 24 luni, picioare în O sau X
- dureri la nivelul oaselor sau chiar musculare
- erupție dentară întârziată sau dezvoltarea unor anomalii (distrofii) dentare
- copilul reușește să meargă mai târziu
- abdomen mărit de volum
- stridor laringian = sunet anormal ascuțit, de tonalitate înaltă
- sindrom convulsiv
- infecții respiratorii.
Cum aflu dacă copilul meu are deficit de vitamina D?
Semnele și simptomele menționate anterior nu își fac apariția în același timp și de obicei nu sunt observate de către părinți, aici intervenind importanța unor controale periodice la medicul pediatru prin intermediul cărora se pot observa anumite anormalități. Dozarea vitaminei D se face printr-o analiză de sânge specifică (25-OH-vitamina D) disponibilă la majoritatea laboratoarelor de analize medicale.
Efectele unei posibile intoxicații cu vitamina D în urma suplimentelor administrate sunt foarte rare:
- greață și vărsături
- letargie și oboseală musculară
- apetit capricios, copilul refuză laptele sau alimentele
- deshidratare severă
- afecțiuni renale, pietre la rinichi (litiază renală) sau insuficiență renală
Știai că 100 ml de lapte matern conține cantități insignifiante de vitamina D ( 0-3UI) ceea ce sugerează că bebelușii alimentați la sân sau cu formulă să primească și suplimente cu această vitamina.
Cum avem grijă de produsele cu vitamina D?
Sticluța cu vitamina D are o culoare închisă și se păstrează într-un loc ferit de soare, cum recomandă și prospectul, deoarece aceasta se descompune în prezența luminii, dar în același timp avem grijă ca micuțul să nu între în posesia acestui supliment, riscul de supradoză fiind mare.
În ce moment al zilei administrăm suplimentul cu vitamina D?
De regulă, vitaminele se administrează dimineața, dizolvate în lapte iar datorită faptului că vitamina D este recomandată pe termen lung, în special bebeilor care și mai târziu evita expunerea la soare sau nu petrec sufiecient timp afară, se va alege preparatul sub forma recomandată de către medic, dar care este mai facil, eficient pentru persoana respectivă. CITEȘTE ȘI: Deficitul de Vitamina D la bebeluși și copii | Interviu cu Dr. Ana Purel, medic specialist pediatru și consultant în alăptare
Deficitul de vitamina D este mult mai frecvent decât se credea până acum, în special în rândul adolescenţilor, femeilor şi vârstnicilor. De asemenea persoanele care locuiesc în regiunile din latitudinea nordică, cele cu tenul de culoare închisă datorită unui conţinut crescut de melanină, cele care nu se expun la soare, pacienţii obezi sau cu boli cronice severe, nou-născuţii din mame cu deficit de vitamina D asociază un risc crescut de a dezvolta deficit această vitamina atât de importantă pentru sănătate.
Tratamentul in cazul unui deficit de vitamina D constă în administrarea următoarelor preparate:
– colecalciferol (vitamina D3); administrarea zilnică timp de 3 luni a 1000 UI determină o creştere cu 10 ng/mL a nivelului seric de 25-OH vitamina D;
– ergocalciferol (vitamina D2); administrat sub forma unor capsule de 50 000 UI5
Hipervitaminoza D este o afecțiune care apare atunci când nivelurile de vitamina D în corpul uman devin excesive. Vitamina D este un nutrient esențial pentru sănătatea oaselor, sistemul imunitar și funcționarea adecvată a mai multor organe. Totuși, consumul excesiv de suplimente de vitamina D sau expunerea excesivă la soare pot duce la acumularea excesivă a acestei vitamine în organism. Simptomele hipervitaminozei D pot include:
Niveluri crescute de calciu în sânge (hipercalcemie): Excesul de vitamina D poate determina corpul să absoarbă prea mult calciu din intestine, ceea ce poate duce la niveluri crescute de calciu în sânge. Această afecțiune poate provoca simptome precum greață, vărsături, sete excesivă, constipație și oboseală.
Probleme renale: Hipercalcemia asociată cu hipervitaminoza D poate provoca daune renale și poate duce la formarea de pietre la rinichi.
Slăbiciune musculară: Excesul de vitamina D poate afecta metabolismul calciului în mușchi, ceea ce poate duce la slăbiciune musculară și dureri musculare.
Probleme digestive: Hipervitaminoza D poate provoca simptome digestive precum greață, vărsături, diaree și dureri abdominale.
Tulburări cognitive: În cazuri severe, hipervitaminoza D poate afecta funcția cognitivă și poate provoca confuzie sau alte tulburări cognitive.
Este important să menționăm că hipervitaminoza D este rară și apare de obicei numai atunci când se iau cantități foarte mari de suplimente de vitamina D timp îndelungat. Excesul de vitamina D din expunerea la soare este mai puțin probabil să provoace hipervitaminoză D, deoarece organismul reglează producția de vitamina D în mod natural atunci când expunerea la soare devine excesivă. Dacă suspectați că aveți hipervitaminoză D, consultați un medic pentru evaluare și management adecvat. CITEȘTE ȘI: Rutina corectă de îngrijire a bebelușului: băița, zona scutecului, năsucul, ochișorii, gurița, urechiușele
