Vitamina D este o vitamina liposolubilă, adică se dizolvă doar în substanțe uleioase, de aceea cele mai multe preparate sunt de natură uleioasă. Cele două forme de vitamina D sunt D3 COLECALCIFEROL care este produsă la nivelul pielii sub acțiunea razelor de soare sau poate fi obținută din alimentele de origine animală precum și din suplimentele orale. A două formă de vitamina D este D2 ERGOCALCIFEROL sintetizată din plante.
Care este doza recomandată de vitamina D la copii?
400UI/zi până la 18 luni
600UI/zi până la majorat (13-17ani) = doar în sezonul rece, conform unor ghiduri pediatrice.
Surse de vitamina D:
• alimentația la sân, laptele de mamă având acțiune antirahitica evidentă, dar în combinație cu suplimentele
• formule de lapte îmbogățite cu vitamina D
• alimentația la vârsta diversificării: gălbenuș de ou, peste proaspăt, ficat, carne de vită
• evitarea consumului laptelui de vacă înainte de 1 an, deoarece conține un nivel extrem de scăzut de vitamina D, 10-40UI/litru.
În timp ce laptele matern este cea mai bună sursă de nutrienți pentru bebeluși, probabil că nu va furniza suficientă vitamină D. Copilul are nevoie de vitamina D pentru a absorbi calciul și fosforul. Prea puțină vitamina D poate provoca rahitism, o înmuiere și slăbire a oaselor. Deoarece expunerea la soare – o sursă importantă de vitamina D – nu este recomandată copiilor mici si foarte mici, suplimentele sunt cel mai bun mod de a preveni deficiența de vitamina D.
Pe măsură ce bebelușul crește și adăugați alimente solide în dieta sa, îl puteți ajuta pe copil să îndeplinească cerința zilnică de vitamina D oferind alimente care conțin vitamina D, dar pentru o bună funcționare, organismul trebuie să aibă suficiente rezerve de calciu.
De ce au nevoie bebelușii de vitamina D?
Vitamina D ne ajută să construim și să menținem oasele și dinții puternici. Corpurile noastre pot produce vitamina D prin expunerea la soare, dar timpul de expunere al bebelușilor la soare este mai redus.
Bebelușul are nevoie de supliment de vitamina D deoarece:
- ajută la absorbția calciului la nivelul intestinului și a fosforului, contribuind la un sistem osos puternic
- pielea lor este foarte sensibilă la soare și nu ar trebui să fie în lumina directă a acestuia
- sursă de hrană a celui mic (laptele matern sau alimentele solide) s-ar putea să nu aibă suficientă vitamina D
- între 0 și 12 luni bebelușii cresc foarte repede și au o nevoie mai mare de vitamina D pentru formarea oaselor.
- joacă un rol important în a ajută sistemul imunitar la prevenirea diabetului, a bolilor de inimă, a poliartritei reumatoide, MS (scleroză multiplă) și a unor forme de cancer.
- efect benefic asupra memoriei și a capacităților școlare.
Care sunt motivele deficitului de vitamina D?
- Lipsa expunerii la soare dată fiind pielea sensibilă a bebelușului
- Aportul nutritiv diminuat din alimente, laptele de mama sau chiar și formulă de lapte praf
- Lipsa suplimentelor cu vitamina D
- Obezitatea și nașterea copilului înainte de termen
- Afecțiuni ale ficatului sau la nivel – boală celiacă
- Administrarea unor anticonvulsivante sau antituberculoase care determină deprecierea nivelului de vitamina D.
Efectele negative ale nivelurilor scăzute de vitamina D asupra organismului <20ng/ml:
- Infecții repetate la nivelul tractului respirator
- Deficit mineral osos
- Agravarea crizelor de astm, manifestări alergice sau afecțiuni ale pielii (dermatite atopice)
- Deficit neurologic în ceea ce privește memoria, tulburări depresive
- Controlul anevoios al diabetului zaharat
- Tulburarea rutinei de somn a bebelușului.
Rahitismul este boala care implică afectarea mineralizarii osoase, apare de regulă la copiii mai mici, și de cele mai multe ori se datorează deficitului de vitamina D (calciu, fosfor) dar semnele acestei boli pot surveni până la vârsta când are loc închiderea cartilajele de creștere ( 13-18 ani).
Semnele și simptomele rahitismului:
- fontanela anterioară largă după vârsta de 9 luni sau persistența ei după vârsta de 24 luni, picioare în O sau X
- dureri la nivelul oaselor sau chiar musculare
- erupție dentară întârziată sau dezvoltarea unor anomalii (distrofii) dentare
- copilul reușește să meargă mai târziu
- abdomen mărit de volum
- stridor laringian = sunet anormal ascuțit, de tonalitate înaltă
- sindrom convulsiv
- infecții respiratorii.
CITEȘTE ȘI: Primul An al bebelușului pe săptămâni – Primele 52 de săptămâni de viață
Cum aflu dacă copilul meu are deficit de vitamina D?
Semnele și simptomele menționate anterior nu își fac apariția în același timp și de obicei nu sunt observate de către părinți, aici intervenind importanța unor controale periodice la medicul pediatru prin intermediul cărora se pot observa anumite anormalități. Dozarea vitaminei D se face printr-o analiză de sânge specifică (25-OH-vitamina D) disponibilă la majoritatea laboratoarelor de analize medicale.
Efectele unei posibile intoxicații cu vitamina D în urma suplimentelor administrate sunt foarte rare:
- greață și vărsături
- letargie și oboseală musculară
- apetit capricios, copilul refuză laptele sau alimentele
- deshidratare severă
- afecțiuni renale, pietre la rinichi (litiază renală) sau insuficiență renală
Știai că 100 ml de lapte matern conține cantități insignifiante de vitamina D( 0-3UI) ceea ce sugerează că bebelușii alimentați la sân sau cu formulă să primească și suplimente cu această vitamina.
Cum avem grijă de produsele cu vitamina D?
Sticluța cu vitamina D are o culoare închisă și se păstrează într-un loc ferit de soare, cum recomandă și prospectul, deoarece aceasta se descompune în prezența luminii, dar în același timp avem grijă ca micuțul să nu între în posesia acestui supliment, riscul de supradoză fiind mare.
În ce moment al zilei administrăm suplimentul cu vitamina D?
De regulă, vitaminele se administrează dimineața, dizolvate în lapte iar datorită faptului că vitamina D este recomandată pe termen lung, în special bebeilor care și mai târziu evita expunerea la soare sau nu petrec sufiecient timp afară, se va alege preparatul sub forma recomandată de către medic, dar care este mai facil, eficient pentru persoana respectivă.
Deficitul de vitamina D este mult mai frecvent decât se credea până acum, în special în rândul adolescenţilor, femeilor şi vârstnicilor. De asemenea persoanele care locuiesc în regiunile din latitudinea nordică, cele cu tenul de culoare închisă datorită unui conţinut crescut de melanină, cele care nu se expun la soare, pacienţii obezi sau cu boli cronice severe, nou-născuţii din mame cu deficit de vitamina D asociază un risc crescut de a dezvolta deficit această vitamina atât de importantă pentru sănătate.
Tratamentul deficitului de vitamina D constă în administrarea următoarelor preparate:
