Majoritatea parintilor, chiar daca au copii inca foarte mici, sunt ingrijorati, pe buna dreptate, de amploarea pe care a luat-o acest fenomen negativ in ultimii ani. Acte de bullying in forme incipiente pot aparea inca din gradinita dar se regasesc mai ales incepand cu varsta scolara, cand supravegherea copiilor nu mai este atat de “sarguincioasa” ca la varsta prescolara.
Sa vedem mai intai ce implica “bullyingul”, acest fenomen antisocial pentru care nu s-a gasit inca un echivalent acceptabil in limba romana prin urmare e folosit termenul original chiar si in textul de lege. Bully-ingul inseamna hartuire constanta, intimidare, umilire, abuz emotional si/sau fizic si are mereu aceste caracteristici:
- Are caracter repetitiv, deci nu inseamna acte izolate de agresiune verbala sau fizica ci practicarea acestui comportament in mod constant impotriva unei anumite persoane pe care “i s-a pus pata”, cum se zice in limbaj popular.
- Are caracter intentionat, agresorul stie exact ce face nu “raneste fara sa vrea/fara sa stie”, are un scop clar fixat si anume ranirea victimei.
- Este indreptat impotriva unor persoane inferioare ca forta fizica sau psihologica, impotriva persoanelor vulnerabile, care nu se pot apara din cauza raportului de forte inegal.
Ce face deci un “bully”?
Manifestarile lui comportamentale pot sa includa lovirea, impingerea, poreclirea, barfa, imprastierea de zvonuri, denigrarea, respingerea, excluderea, intimidarea, trimiterea de mesaje amenintatoare, comentarii deplasate la adresa aspectului fizic, a familiei, discriminare.
Este evident ca acest fenomen nu este ceva recent, o “inventie” nou aparuta. Se stie ca de cand e lumea, sa zicem asa, astfel de fenomene au avut loc, nu doar in cadrul scolii ci chiar si in grupurile de prieteni. Dintotdeauna au existat agresori care isi construiau popularitatea pe baza legendei de “distrugator”, mereu au existat victime, copii supusi umilirii constant, porecliti dupa anumite “defecte” fizice – “aragaz cu patru ochi/ grasu’/balena/scheletu’”…
Insa atunci desigur ca nu exista mediatizarea din zilele noastre, astazi multi “bullies” se autodemasca prin filmuletele pe care cu mandrie le afiseaza pe retelele de social-media, tehnologia permite identificarea rapida a agresorilor si raspandirea stirilor. De asemenea fenomenul capata acum importanta mai mai mare decat “pe vremuri” si este studiat in profunzime datorita schimbarii paradigmei educationale, societatea de azi incercand sa lupte impotriva violentei care nu mai e justificata prin “asa sunt copiii/ ei, ei se cearta ei se impaca/ isi regleaza ei conturile, noi- parintii si dascalii, nu ne bagam”.
In trecut multi copii supusi bully-ingului nici nu indrazneau sa spuna familiei ce li se intampla fiindca erau luati in deradere sau invinovatiti ca “nu stiu sa se apere/ sunt niste blegi/n-au decat sa-si faca dreptate singuri”. Astazi parintii sunt constienti de pericolele acestui fenomen, sunt interesati de bunastarea psihologica a copiilor, isi doresc un mediu sigur pentru copiii lor care sa nu le franga aripile.
In trecut multi profesori tolerau, incurajau sau chiar practicau la randul lor bullyingul asupra elevilor, astazi acest fenomen este descurajat si derapajele dascalilor sunt sanctionate daca sunt descoperite.
Forme de bullying
Cercetatorii fenomenului au constatat ca exista 3 forme de bullying:
- Bullying verbal, care include: tachinare, poreclire, comentarii sexuale deplasate, amenintari.
- Bullying social sau relational, care include a lasa pe dinafara pe cineva in mod intentionat, raspandirea de zvonuri la adresa lui, a spune altora sa nu fie prieteni cu un anumit copil, a face pe cineva sa se simta stanjenit in public.
- Bullying fizic, care implica impinsul, lovirea, ciupirea, pusul de piedica,scuiparea, distrugerea lucrurilor cuiva.
Un bully poate practica una singura dintre aceste forma dar si pe toate trei deodata.
Care sunt cauzele pentru care unii copii ajung sa fie “bully”? Care este profilul agresorului?
Din pacate psihologii au constatat ca principalul factor este mediul familial din care provine copilul cu astfel de inclinatii, din expunerea lui la acte de agresivitate in cadrul familiei, din “educatia” bazata pe bataie, umilire, etichetare. Un copil care are parte de asemenea tratament isi va gasi “alinare”, satisfactie, in a chinui si el pe altii, se va simti razbunat pentru ceea ce indura. Lipsa de afectiune, de indrumare, de feedback pozitiv- toate pot duce spre un comportament de tip bully fiindca un copil nefericit va simti nevoia sa-i vada si pe altii nefericiti.
Altii, dimpotriva, au fost crescuti fara limite, cu sentimentul ca li se cuvine tot, astfel ca le place sa isi manifeste “suprematia” peste tot si sunt lipsiti de empatie. Li se pare ca prin astfel de comportament creste admiratia celorlalti fata de ei si isi confirma ca sunt “puternici” si “amuzanti” batjocorindu-i pe altii.
In alte cazuri este vorba de faptul ca acei copii se simt neglijati, lipsiti de atentie si astfel incearca sa atraga atentia asupra lor, altii fac asta fiindca au fost la randul lor supusi bully-ingul si acum au devenit agresori tocmai pentru a nu mai pica ei victime, altii fiindca sunt foarte nesiguri pe ei, au o stima de sine scazuta si abuzul asupra altora le da un sentiment de siguranta iar in unele cazuri poate fi vorba chiar de anumite tuburari mentale ale agresorilor.
Care copii sunt predispusi la a fi “bullied? Care este profilul victimei?
Oricine poate cadea prada unor tentative de bully-ing dar unii copii sunt mai predispusi la a fi victime. De multe ori victimele sunt copii singuratici, care interactioneaza greu cu ceilalti, sunt timizi, inhibati, anxiosi sau depresivi, considerati “ciudati”, perceputi ca vulnerabili si incapabili a se apara.
Uneori cad victime cei cu anumite deficiente, de la deficient de vorbire pana la handicapuri fizice sau cei care sunt diferiti de majoritate prin etnie, religie etc. Potentiale victime sunt si cei considerati provocatori, care nu stiu interactiona, care actioneaza impulsiv, sunt colerici, nu au abilitati sociale precum si cei nou-veniti intr-un colectiv, sau cei mai putin populari, care nu poarta imbracaminte “cool”. Desigur ca a avea una sau mai multe dintre caracteristicile enumerate nu inseamna ca acel copil va deveni sigur victima a bullyingului.
Unde si cand are loc bullyingul?
Actele de bullying pot avea loc atat in timpul scolii cat si dupa orele de curs. Majoritatea se petrec in cladirea sau curtea scolii dar pot avea loc si pe terenurile de sport sau in vestiare, la locurile de joaca, in mijloacele de transport in comun, pe drumul spre/dinspre scoala, in curtea blocului si, desigur, sa nu uitam de internet!
Surse:
https://www.stopbullying.gov/bullying/what-is-bullying
https://www.stompoutbullying.org/get-help/about-bullying-and-cyberbullying/why-do-kids-bully
