Am auzit cu totii de multe ori despre faptul ca sistemul imunitar al copilului trebuie antrenat. Ca el se maturizeaza doar in contact cu diferiti agenti patogeni. Pana unde trebuie insa sa mearga imunizarea naturala?
Atunci cand se naste, sistemul imunitar al bebelusului este ca o pagina nescrisa. Bebelusul este protejat de anticorpii pe care i-a primit in cursul sarcinii prin sangele mamei sale si de anticorpii pe care ii primeste prin colostru. Cu fiecare zi insa, in organismul sau se petrec schimbari importante care il ajuta sa devina din ce in ce mai puternic.
Cum se apara organismul bebelusului?
Imunitatea oricarui organism este de doua tipuri. Imunitatea nespecifica este un mecanism care intra in actiune indiferent de agentul patogen implicat. Aceleasi celule actioneaza in acelasi fel indiferent care este bacteria sau virusul care ataca organismul, indiferent daca este o bacterie sau un virus.
Acest tip de imunitate este asigurat de unele dintre globulele albe ale organismului bebelusului si de catre anticorpii pe care ii primeste de la mama prin lapte.
Celalalt mecanism se numeste imunitate specifica. Ea este asigurata doar de anumite globule albe, denumite limfocite. Caracteristica limfocitelor este ca ele sunt celule cu memorie. Cu alte cuvinte, ele invata sa reactioneze intr-un anumit fel in fata unui anumit patogen. Este mecanismul pe care se bazeaza si vaccinarea.
Asadar, in primele luni de viata imunitatea bebelusului este asigurata mai ales prin primul mecanism, cel nespecific. Prin urmare, este destul de putin probabil ca el sa faca fata cu succes unor microbi mai agresivi.
Insa, intrand in contact zi de zi, clipa de clipa, cu diferiti germeni, limfocitele sale invata incet incet sa reactioneze specific. Citeste mai multe informatii aici despre sistemul imunitar la copii.
Imunizarea naturala – Cat de mult trebuie expus bebelusul?
In primele luni de viata parintii au tendinta de a-si proteja cu indarjire bebelusul. Pe buna dreptate! Ceea ce la un adult sau la un copil de peste un an poate fi o viroza simpla, se poate complica mult in cazul unui bebelus mai mic de 6 luni. O gastroenterita usoara pentru un copil mai mare poate determina o deshidratare severa in cateva ore la bebelus.
Insa de indata ce bebelusul incepe sa se tarasca sau sa mearga de-a busilea, aceasta protectie incepe sa scada in eficienta. Este normal. Copilul trebuie lasat sa exploreze. Nu traim intr-un glob de sticla si nici pe cel mic nu trebuie sa incercam sa il supraprotejam.
Toti copiii ajung la un moment dat sa mearga in 4 labe si prin holul de la intrare. Toti vor baga la un moment dat in gura mainile cu care s-au dat pe tobogan si cu care s-au tinut de leagan.
Intr-o zi cineva le va stranuta accidental in fata, iar la intrarea in colectivitate vor fi expusi la o larga varietate de virusuri. Nu ii poti feri tot timpul si nici nu este indicat sa o faci.
Unde incepe lipsa de igiena?
Oricat de permisivi ar fi parintii, exista totusi niste limite care trebuie impuse pentru ca sanatatea celui mic sa nu fie pusa in pericol. Multi dintre parinti isi amintesc amuzati cand si-au gasit copilul scotand lucruri din cosul de gunoi sau intinzand prin toata casa un scutec „parfumat”, dar aceste intamplari nu sunt distractive decat cand nu au urmari neplacute…
Exista locuri in casa in care copilul nu ar trebui sa aiba acces.
Incaltamintea de exterior ar trebui sa se afle departe de zona in care circula cel mic, capacul de la toaleta ar trebui asigurat in pozitia inchis, peria de wc ar putea fi inchisa in dulapul cu detergenti de sub chiuveta din baie (desigur, asigurat si acesta).
Toti copiii sunt tentati sa se joace afara in pietricele sau nisip, dar parintele trebuie sa aiba grija sa nu bage in gura pamant, cioburi de sticla, coji de seminte, chistoace de tigara sau, mai rau, fecale de caine sau pisica.
Chiar daca afara cel mic ajunge sa mai puna mainile murdare pe fata, odata intrat in casa copilul trebuie invatat de mic cu obiceiul de a se spala imediat pe maini.
O atentie deosebita trebuie acordata hranei si apei pe care le consuma copilul. Ele trebuie sa fie proaspete, curate. Tacamurile sau sticla de apa trebuie sa fie individuale. Nu este normal sau sanatos ca mai multi copii sa bea din aceeasi sticla, sau ca cel mic sa bea sau sa manance din recipente care au intrat in contact cu saliva adultului.
Tu ce reguli ai impus in ceea ce priveste igiena celui mic? Cum ai depasit perioada cand copilul devine independent din punct de vedere motor, dar inca „gusta” absolut orice ii cade in mana?
