Operația de polipi și amigdale la copii

Copiii pot scăpa de polipi și amigdale fără chin și fără sângerare, în maximum 20 de minute. O nouă tehnică, care se practică de câțiva ani și în România, permite topirea amigdalelor inflamate sau a polipilor cu ajutorul unui aparat de radiofrecvență la care se conectează un electrod încins la 65 de grade Celsius. Acesta are o dublă acțiune – topește amigdalele sau polipii și coagulează țesuturile, ceea ce explică absența hemoragiei în timpul operației.

Polipii și amigdalele. Când e cazul de operație

Tehnica poartă denumirea de „coblație“ și este revoluționară prin prisma faptului că nu durează mai mult de 20 de minute, anestezia generală este de scurtă durată, pacientul nu mai sângerează după operație, ceea ce reduce riscul infecțiilor, iar recuperarea totală este de doar 2-3 zile. De regulă, nu este nevoie de internare și, ceea ce este cel mai grozav, este că pacientul își va putea păstra o parte din amigdale toată viața.

Ce presupune intervenția pentru polipi și amigdale?

Înainte de operație, copilul trebuie să fie în perfectă stare de sănătate, să nu tușească, să nu aibă febră. Acestuia i se vor face analize de sânge și un examen ORL preoperator, iar medicul anestezist îi va face un control. Micuțul trebuie să fie nemâncat și nebăut, pentru a se preveni vărsăturile.

După două ore de la intervenție, copilul va putea consuma lichide la temperatura camerei și alimente moi (iaurt, supe strecurate, piureuri). După 2-3 zile, alimentele vor deveni mai consistente. Două săptămâni după operație nu are voie înghețată și băuturi acidulate.

De asemenea, va trebui să stea în casă două zile după operație, pentru a preveni răcelile, să evite contractul cu persoanele bolnave, iar în colectivitate se va putea întoarce abia după o săptămână. Până la reîntoarcerea în colectivitate, copilul va putea să iasă pe afară, fără însă să alerge ori să facă efort intens (bicicletă, role).

Ce determină inflamația vegetațiilor adenoide?

Toți copiii au acel țesut limfoid în spatele nasului, dar nu toți dezvoltă „polipi“, adică adenoidă cronică. Vremea rece, alimentația săracă în fructe și legume, orarul dezordonat al meselor, igiena precară, somnul insuficient, intrarea în comunități – creșe, grădinițe, toate acestea predispun la infecții, răceli, gripe, viroze.

Cu fiecare episod de răceală se mai adaugă un anumit volum de țesut limfoid peste cel existent (un nou strat), astfel încât, la un moment dat, ajunge să acopere parțial sau complet cele două orificii nazale prin care aerul ajunge din nas în cavitatea bucală și de aici în căile respiratorii inferioare și plămâni. Copilul va trebui să folosească din ce în ce mai mult cavitatea bucală pentru a respira.

La ce vârstă încep polipii să ne cauzeze probleme?

În jurul vârstei de 3-4 ani, odată cu intrarea în grădiniță și cu creșterea frecvenței cu care răcesc. Creșterea maximă a polipilor are loc în jurul vârstei de 5-6 ani, de aceea acesta este și momentul în care se mai poate interveni chirurgical pentru înlăturarea lor. Astfel de intervenții se realizează astăzi chiar și la sugarii de 8-10 luni.

În schimb, amigdalele pot fi operate cel mai devreme după vârsta de 3 ani. Rareori, intervenția este practicată și la vârste mai mici, însă numai în cazurile în care amigdalele sunt atât de mari încât copilul are mari probleme cu respirația în timpul somnului. În cazul amigdalitelor repetate, operația este indicată numai când copilul face anual 5-6 episoade infecțioase, pe parcursul a 2-3 ani la rând.

Un copil de 4-5 ani care prezintă episoade repetate de otită seroasă, laringite, infecții frecvente ale căilor respiratorii superioare, are foarte puține șanse să ajungă la vârsta pubertății cu acest țesut limfoid nociv pe loc, fără să prezinte complicații majore.

Cel puțin 2 din 3 persoane fac unul sau mai multe episoade de rinoadenoidită acută în timpul copilăriei, dar numai o parte dintre aceștia dezvoltă boala cronică, cea care necesită, în final, tratament chirurgical.

Apoi, ATENȚIE, țesutul limfoid se oprește din creștere la vârsta de 7-8 ani și, odată cu instalarea pubertății, începe să scadă în volum până la dispariție. În aceste condiții, un copil de 9-10 ani la care se declanșează fenomenele bolii are multe șanse ca, prin tratament medicamentos adecvat, să nu mai necesite o operație. Fiind mult mai aproape de vârsta pubertății, acesta trebuie doar ajutat să evite complicațiile pentru o perioadă scurtă de timp.

Inflamațiile polipilor și a amigdalelor – Care sunt semnele pe care le pot observa și părinții?

Inflamațiile polipilor și a amigdalelor pot provoca numeroase probleme de sănătate copiilor. Aceștia sunt mai tot timpul răciți, fac des otite seroase, tratamentele cu antibiotic sunt tot mai frecvente, nu se odihnesc din cauza sforăitului sau li se oprește respirația în timpul somnului, sunt agitați și tot din cauză că nu respiră cum trebuie sunt slab dezvoltați din punct de vedere fizic.

Iată un top 5 al celor mai evidente simptome:

• respirația pe nas este îngreunată, simptom care se vede și mai bine în timpul efortului (la joacă, spre exemplu), când copilul ține mai tot timpul gura deschisă pentru a putea respira;
• copilul obosește repede, îi este greu să țină pasul cu ceilalți copii, e tot timpul obosit, apatic, iar vocea îi este nazală, copilul este „fonfăit“;
• expresia feței.Medical, se numește facies adenoidian – față palidă, gura întredeschisă, expresia de „copil năucit“, cu cearcăne și ochii adânciți în orbite, copilul este palid și are o implantare defectuoasă a dinților de pe arcada dentară superioară.
• scăderea moderată a auzului – vorbește pe un ton mai ridicat, dă televizorul mai tare, nu răspunde la întrebări, iar dacă i se atrage atenția cere să i se repete întrebarea;
• sforăie în timpul somnului sau tușește, din cauza secrețiilor acumulate în spatele nasului, în fiecare dimineață.

Iată ce ne sfătuiește doamna doctor pediatru Raluca Simona Bodea, pe site-ul său tematic: „Pentru copilul care are nasul înfundat mai mult de 4-8 săptămâni cu impact negativ asupra stării de sănătate, există două soluții de tratament:

• una medicală, conservativă. Cu ea se începe; presupune un tratament medical mai lung, în încercarea de a „dezumfla“ formațiunile care obstruează căile respiratorii ale copilului vostru. Se desfășoară în colaborare cu pediatrul.
• a 2 a cale este una radicală, chirurgicală, în colaborare cu ORL-istul. Ea se impune atunci când tratamentul pediatric nu și-a dovedit efectul.“

Cum se pune diagnosticul pentru operația de polipi?

Se face un examen clinic ORL complet, în cazul în care copilul este cooperant se va efectua un examen endoscopic al rinofaringelui (navigarea cu o videocameră prin nas pentru a pune în evidență volumul polipilor din spatele nasului). Sunt necesare, de asemenea analize de sânge, o analiză care apreciază buna funcționare a urechii medii și existența sau nu a lichidului în spatele timpanului) și audiograma tonală, care precizează subiectiv nivelul auzului.

Amigdalele n-ar trebui scoase decât dacă simptomele sunt grave

Amigdalele joacă un rol deosebit de important în organism, ele având capacitatea de a crea anticorpi și, astfel, de a oferi protecției corpului în fața infecțiilor. Amigdala este primul organ care interzice pătrunderea microbilor în organism. Pentru că s-a dovedit acest lucru, scoaterea amigdalelor se face în condiții mult mai restrânse.

De fapt, îndepărtarea polipilor prin intervenție chirurgicală rezolvă, în cele mai multe cazuri, și problemele legale de amigdale. Cu toate acestea, uneori ele pot deveni mai mult o responsabilitate decât un avantaj, provocând infecții cronice sau obstrucții ale căilor respiratorii. Cu alte cuvinte, dacă o persoană face mai mult de trei amigdalite pe an și dacă testul ASLO arată o creștere a cantității de anticorpi din sânge este necesară intervenția chirurgicală.

Surse:

https://drbodeapediatru.ro/

https://www.drbogdanmocanu.ro/