Micutul tau invata, din prima zi de viata, cum sa comunice cu adultii care il inconjoara. La inceput, comunicarea se face exclusiv prin plans: plange atunci cand il deranjeaza ceva, cand ii este foame sau cand este obosit. Bebelusul te asculta activ si invata la randul sau cum sa isi exprime sentimentele, gandurile si dorintele.
Ca regula generala, medicii pediatri considera ca bebelusul ar trebui ca in jurul varstei de 1 an sa fie capabil sa pronunte cate un cuvant simplu, la 18-24 de luni copilul ar trebui sa inceapa sa foloseasca si combinatii de cate doua cuvinte, pentru ca inainte de a implini 3 ani sa foloseasca propozitii alcatuite din cel putin 3 cuvinte.
Cum se evalueaza dezvoltarea vorbirii la bebelusi?
Evaluarea dezvoltarii limbajului nu se refera insa doar la ceea ce copilul e capabil sa pronunte, ci si la ceea ce este capabil sa inteleaga. De exemplu, la 18 luni majoritatea copiilor cunosc si folosesc intre 50 si 100 de cuvinte, dar inteleg cu mult mai multe. In plus, comunicarea non-verbala deosebit de expresiva reprezinta un indiciu in plus ca nu exista motive de ingrijorare.
In jurul varstei de 3 luni, bebelusul incepe sa bolboroseasca fie de unul singur, fie ca raspuns atunci cand ii vorbesti. Multi dintre bebelusi incep sa isi recunoasca numele in jurul acestei varste, si sa se bucure cand il aud rostit.
La aceasta varsta poti verifica daca reactioneaza la sunete, daca se sperie la zgomote, daca intoarce capul sa identifice sursa sunetelor. Pe la 4-5 luni bebelusul incepe sa rada cu voce mai ridicata, striga si se agita pentru a atrage atentia.
Apoi, pe la 6 luni, vei observa ca cel mic incepe sa repete unele silabe usor de pronuntat, cel mai adesea „ta” sau „ba” pana cand reuseste sa le emita in serie (ta-ta, ba-ba-ba). Iata de ce in cele mai multe cazuri, primul cuvant al bebelusilor este….tata! cel mic te va urmari cu atentie atunci cand ii vorbesti, se va bucura sa „discute” cu tine si iti va zambi. In plus, bebelusul va fi stimulat sa comunice si mai mult daca vei repeta si tu orice insiruire de silabe foloseste el. CITEȘTE ȘI: Primele cuvinte – La ce vârstă începe bebe să vorbească?
Intre 6 luni si 1 an cel mic incepe sa inteleaga unele cuvinte simple, mai ales daca sunt insotite de gesturi: „pa-pa”, „da-mi…” sau propriul nume. S-ar putea sa observi ca devine tentat sa cante atunci cand aude muzica la radio sau la televizor, rade din ce in ce mai des si s-ar putea sa observi ca incearca sa imite tusea. Este o varsta minunata pentru a expune copilul la sunete dintre cele mai variate, deoarece asta il stimuleaza sa exerseze.
Cantecele pentru copii, ghicitorile si poeziile scurte sunt de asemenea foarte utile. Vorbeste cu cel mic si explica-i tot ceea ce faci, aratata-i si denumeste-i fiecare obiect pe care il intalnesti in plimbarile pe afara, invata-l conceptul de „sus”, „jos”, „deasupra” si „dedesubt”, „inauntru” si „afara”.
Dezvoltarea vorbirii la bebelusi dupa varsta de 1 an
Dupa varsta de 1 an copilul incepe sa bolboroseasca „fraze” lungi, care suna a propozitii. Intelege intrebari simple – „unde ti-e nasucul?” – si raspunde. Incepe sa rosteasca primele cuvinte cu inteles, clatina din cap pentru „da” si „nu”. Raspunde la numele lui.
Intre un an jumate si doi ani, copilul incepe sa foloseasca propozitii scurte de cate 2 cuvinte, de tipul „vreau lapte”, „am plecat”, „sa mergem”. Propozitia preferata in jurul varstei de 2 ani pare sa fie „ce este?”, dar intelege si indicatii simple si scurte de tipul „ia-ti haina”. Oricum, la aceasta varsta copilul intelege mult mai multe decat poate pronunta.
Inainte de a implini 3 ani, cei mai multi copii incep sa foloseasca propozitii alcatuite din cel putin 3 cuvinte. De asemenea, le place sa fie de ajutor, indeplinind sarcini simple de tipul „pune ursuletul pe pat”, sa raspunda la intrebari simple: „cum te cheama?” „care e masinuta mare?”. Nu mai intampina dificultati cand vine vorba de „sus” si „jos”, „deasupra” si „dedesubt” si recunoaste utilitatea unor obiecte simple (lingura pentru mancat supa, cutitul pentru taiat, etc). CITEȘTE ȘI: De ce nu vorbește copilul meu? Abia pronunță câteva cuvinte și are deja 2 ani!
Cum putem stimula dezvoltarea vorbirii la bebelusi?
Parintii, bunicii, bonele si educatoarele au de multe ori o influenta majora in dezvoltarea limbajului celui mic. Pentru a invata sa se exprime, acesta are nevoie sa i se vorbeasca.
Nu este niciodata prea devreme sau inutil sa ii canti, reciti, vorbesti, povestesti, citesti. Unii copii nu sunt cine stie ce interesati de povesti, in schimb reactioneaza cu mult interes la rime scurte. Altii sunt pasionati de ritmicitatea muzicii, pe altii ii distreaza, la varste fragede, onomatopeele asociate diverselor animale.
Desi considerate de multi parinti desueta, invatarea poeziilor scurte si simple, adresate copiilor, este un instrument de mare ajutor pentru stimularea memoriei si imbogatirea limbajului.
Care sunt cauzele intarzierii dezvoltarii vorbirii la copii?
Intarzierile de dezvoltare a limbajului se pot datora temperamentului copilului, dar in spatele lor se pot afla si probleme de sanatate, cu atat mai usor tratabile cu cat se intervine mai devreme.
In general, copilul ale carui nevoi sunt mereu anticipate de catre parinte, nu este motivat sa se straduiasca sa comunice. De asemenea, se remarca o tendinta generala ca baietii sa inceapa sa vorbeasca mai tarziu decat fetele. In cazul bebelusilor prematuri, parintii ar trebui sa se raporteze la varsta recalculata, nu la data nasterii, atunci cand evolueaza progresele.
Copiii care sufera de infectii cronice ale urechilor in perioada in care limbajul incepe sa se dezvolte, vor vorbi mai tarziu si vor intampina dificultati mai mari, din cauza auzului slab.
De asemenea, exista copii asa-zis „perfectionisti”, de aceea este important ca cel mic sa fie evaluat nu doar din punctul de vedere al dezvoltarii limbajului, ci avand in vedere dezvoltarea sa generala. Unii copii se concentreaza de exemplu asupra perfectionarii abilitatilor motorii (mers, ridicat, sarit) si sunt atat de absorbiti de asta incat „nu au timp” pentru dezvoltarea limbajului.
Dezvoltarea vorbirii – Cand ar trebui parintii sa se ingrijoreze?
Ar trebui sa cauti ajutor de specialitate daca pana la varsta de 1 an copilul nu a inceput sa verbalizeze deloc, daca pana la 18 luni nu a spus nici macar un cuvant sau daca la 2 ani copilul comunica mai degraba prin vociferari si gesturi decat prin cuvinte.
Un alt motiv de ingrijorare ar fi cazul in care copilul incepe sa vorbeasca din ce in ce mai putin, iar vocabularul sau se restrange in loc sa se extinda. De asemenea, se considera ca are nevoie de ajutor daca la varsta de 3 ani, copilul nu se poate exprima in asa fel incat sa fie inteles de straini.
In cazul in care intarzierea de vorbire apare din cauza unor deficiente de auz, este bine ca medicul ORL sa evalueze situatia cat mai repede, pentru a stabli cauza si modalitatile de interventie. Daca problemele sunt de alta natura, pediatrul va recomanda consultarea unui logoped, cel mai probabil in jurul varstei de 2 ani si jumatate.
O situatie speciala este cea a copiilor in familiile carora se vorbesc doua limbi, sau care sunt expusi la limbi diferite, acasa si in societate.
In acest caz, o anumita intarziere in exprimare este absolut justificata, deoarece copilul invata practic doua limbi in paralel. Acesti copii incep de multe ori sa vorbeasca mai tarziu si se exprima amestecand cuvinte din cele doua limbi, fapt ce poate fi destul de solicitant si pentru parinti. Treptat, copilul va invata sa distinga intre cele doua limbi si sa se exprime in ambele, fara a mai inventa „cocktailuri” de cuvinte.
Avand in vedere ca limbajul este principala caracteristica umana care ne deosebeste de animale, este usor de inteles de ce comunicarea verbala este atat de importanta si de ce trebuie sa beneficieze de o atentie deosebita. In cele mai multe cazuri, ajutorul de specialitate, combinat cu eforturile parintilor, conduc la recuperarea rapida si eficienta a intarzierilor de dezvoltare a limbajului.
Citește și despre: Când vorbim despre autism ar fi bine să intervenim cât mai repede cu putință. Semnele la care ar trebui să fie atenți părinții
