Atunci când a fost lansată metoda time-out, se credea că este o alternativă acceptabilă la pedepse. Psihologii au demonstrat însă că, deși nu include violență fizică, time-out-ul este de fapt o pedeapsă, iar efectele sale nu sunt cele scontate. Afla tot ce trebuie să știi despre această metodă și despre alternativele mai sănătoase!
Ce este metoda time-out?
Time-out-ul este o tehnică educațională prin care copilul este izolat pentru o perioadă scurtă de timp atunci când încalcă regulile sau are un comportament considerat inadecvat. De obicei, copilul este așezat pe un scaun sau trimis într-un colț al camerei și i se cere să stea acolo câteva minute, până se „liniștește”. Metoda a fost introdusă în psihologia comportamentală în anii ’60, fiind popularizată ca o alternativă non-violentă la bătaie. În multe grădinițe și chiar familii, time-out-ul este folosit și astăzi.
Funcționează cu adevărat time-out-ul? Ce ar trebui să facă
În teorie, time-out-ul ar trebui să îi ofere copilului:
- Timp pentru reflecție asupra comportamentului;
- Posibilitatea de a se liniști într-un mediu neutru;
- O pauză din interacțiunea cu ceilalți pentru a evita conflictele.
Ce se întâmplă în realitate. Cercetările recente arată însă că metoda nu are efectele scontate:
- Copilul nu reflectează asupra greșelii, ci se concentrează pe emoțiile negative;
- Se instalează sentimentul de respingere și rușine;
- Apare riscul ca cei mici să creadă că ei înșiși sunt „răi”, nu doar comportamentul lor.
Studiile publicate de American Academy of Pediatrics arată că izolarea copiilor mici nu dezvoltă autocontrolul, ci dimpotrivă, poate intensifica problemele emoționale și de comportament pe termen lung.
De ce nu e time-out-ul o metodă de educație acceptabilă? Problemele principale ale metodei
- Nu învață abilități reale de gestionare a emoțiilor
Copiii nu primesc sprijin în a înțelege ce simt și cum să reacționeze. - Întărește ideea că izolarea e o soluție
Se transmit mesaje de tipul: „Când ai o problemă, te desparți de ceilalți”. - Ignoră nevoile de dezvoltare
Copiii sub 3 ani nu au capacitatea neurologică de a-și regla singuri emoțiile. - Produce rușine și respingere
Mesajul implicit este „Nu ești acceptat atunci când ai emoții puternice”.
Ce spun specialiștii?
- Dr. Louise Porter, psiholog australian, subliniază că time-out-ul îi pedepsește pe copii pentru că sunt copleșiți de emoții, în loc să îi ajute să le gestioneze.
- Dr. Jane Nelsen, autoarea cărții „Positive Discipline”, atrage atenția că în time-out copiii se gândesc la furie, la cum să evite pedeapsa sau chiar la răzbunare – nu la ce au greșit.
- National Child Traumatic Stress Network avertizează că izolarea repetată poate fi percepută ca respingere și poate afecta atașamentul securizant.
Ce simt copiii în timpul unui time-out?
| Gândurile și emoțiile copiilor în time-out | Consecințe pe termen lung |
| „Sunt rău, nu sunt iubit.” | Scăderea stimei de sine |
| „Nu știu ce să fac ca să scap.” | Evitarea responsabilității |
| „Mă răzbun data viitoare.” | Dezvoltarea comportamentelor agresive |
| „Nu are rost să spun ce simt.” | Probleme de comunicare emoțională |
Care sunt alternativele la time-out? Ce este metoda time-in?
Psihologul canadian Otto Weininger a propus metoda „time-in”. Spre deosebire de izolarea copilului, aceasta presupune:
- Rămânerea copilului aproape de adult;
- Discuții calme și empatie din partea părintelui/educatorului;
- Validarea emoțiilor („Înțeleg că ești supărat, sunt aici lângă tine”).
Alte tehnici recomandate
- Redirecționarea atenției – în special la copiii mici, care nu pot raționa logic încă.
- Consecințe logice – copilul repară ceea ce a stricat sau își asumă urmarea firească a comportamentului.
- Modelarea comportamentului – adulții arată prin exemplu cum se gestionează furia sau frustrarea.
- Rutine clare și limite ferme – copiii se simt mai în siguranță când regulile sunt constante.
Este vreodată util time-out-ul?
Unii psihologi consideră că, pentru copiii peste 5-6 ani, un scurt moment de liniște, aplicat corect (nu ca pedeapsă, ci ca pauză pentru reglare emoțională), poate fi de ajutor. Diferența esențială este cum este prezentată metoda:
- Dacă e izolarea forțată → devine pedeapsă.
- Dacă e o pauză voluntară, explicată ca o metodă de calmare, poate fi eficientă.
Time-out-ul, deși promovat inițial ca o alternativă non-violentă, este în realitate o formă de pedeapsă mascată, care poate produce efecte negative asupra dezvoltării emoționale a copiilor. În locul său, specialiștii recomandă metode empatice precum time-in-ul, consecințele logice și învățarea abilităților de reglare emoțională prin sprijin și conectare.
Citește și despre:
50 de Urări de „La Mulți Ani” pentru copii
Mamele si sentimentele lor de vinovatie
Cum trecem peste acele momente jenante din viata de mama
Zece lucruri pe care MAMA TA nu ți le-a spus niciodată!
25 de motive pentru care viața este mult mai bună de când am devenit părinți
Puterea unui ‘Te Iubesc’: Fundamentul unei Copilării Fericite
Cum să-ți crești băiețelul ca o REGINĂ, cum poți contribui la devenirea micuțului tău prinț
Cel mai frumos cadou de 1 IUNIE pentru COPIL este să-l faci să se simtă SPECIAL
Time-out-ul e același lucru cu „colțul rușinii”?
Da, în practică sunt foarte asemănătoare. Diferența este doar de denumire – ambele presupun izolarea copilului.
Cât ar trebui să dureze un time-out?
Teoria clasică recomandă „un minut pentru fiecare an de vârstă”. Totuși, mulți specialiști consideră că această regulă nu are fundament științific și este dăunătoare.
Este greșit să trimit copilul în camera lui când e furios?
Dacă este trimis ca pedeapsă, da. Dacă însă copilul alege singur să stea puțin singur pentru a se liniști, poate fi benefic.
Cum reacționez când copilul face o criză de furie?
Cel mai util este să rămâi calm, să îi validezi emoțiile („Știu că ești supărat”) și să îi oferi sprijinul tău. După ce se liniștește, poți discuta despre comportament.
De ce unii părinți încă folosesc metoda?
Pentru că a fost promovată decenii întregi ca alternativă pozitivă la pedepsele fizice și mulți nu cunosc cercetările recente care arată efectele negative.
Tabel comparativ: Time-out vs Time-in
| Caracteristică | Time-out (izolare) | Time-in (conectare) |
|---|---|---|
| Definiție | Copilul este trimis singur într-un colț sau alt spațiu pentru a se „liniști” | Copilul rămâne alături de părinte/educator și primește sprijin emoțional |
| Scop declarat | „Oprirea” comportamentului nedorit prin izolare | Învățarea reglării emoțiilor și reconectarea cu adultul |
| Mesaj transmis copilului | „Ești rău, trebuie să stai singur până te liniștești” | „Ești iubit chiar și atunci când ești supărat. Te ajut să treci prin asta” |
| Metodă | Se aplică o perioadă fixă de izolare (1 minut/an de vârstă) | Se discută calm, se validează emoțiile și se oferă sprijin |
| Emoții dominante | Rușine, respingere, furie, sentiment de neputință | Siguranță, acceptare, încredere |
| Impact pe termen scurt | Copilul poate înceta comportamentul pentru a evita pedeapsa | Copilul învață cum să își gestioneze emoțiile în siguranță |
| Impact pe termen lung | Scăderea stimei de sine, posibile probleme de atașament, comportamente de evitare | Dezvoltarea inteligenței emoționale, relații mai bune părinte-copil |
| Recomandat pentru | Nu este recomandat, mai ales sub 3 ani (AAIMHI, 2009) | Toate vârstele, cu adaptări în funcție de nivelul de dezvoltare |
| Exemplu practic | „Mergi în colț și stai acolo până te liniștești” | „Știu că ești supărat. Hai să stăm împreună până te simți mai bine” |
Bibliografie
- American Academy of Pediatrics – „Effective Discipline to Raise Healthy Children”, Pediatrics, 2018.
- National Child Traumatic Stress Network – „Impact of Disciplinary Practices on Children”, 2016.
- Louise Porter – „Children are People Too”, 2016.
- Jane Nelsen – „Positive Discipline”, 2015.
- Otto Weininger – „Time-In Parenting Approach”, University of Toronto Press, 2012.
- Mayo Clinic – „Discipline strategies for children”, 2021.
- Australian Association for Infant Mental Health – „Position Paper on Time-Out”, 2009.
