Inducerea nașterii înseamnă provocarea travaliului, declanșarea lui pe cale medicamentoasă înainte ca organismul femeii să fie pregătit, înainte ca nou-născutul să se angajeze “la drum”. Organizația Mondială a Sănătății are recomandări ferme în ceea ce privește inducerea nașterilor, deoarece nu este o procedură lipsită de riscuri: ar trebui făcută doar când sunt indicații clare pentru așa ceva și când beneficiile așteptate depășesc potențialele riscuri.
Din păcate unii medici apelează la această procedură fără să fie nevoie, doar fiindcă nu au răbdare să lase natura să își facă treaba în ritmul ei fiindcă li se termină tura, au cezariene în program sau cine știe ce alt motiv neîntemeiat.
Uneori femeia este chemată pentru inducerea travaliului “fiindcă a depășit termenul” deși data probabilă a nașterii este după cum îi spune și numele doar estimativă, nu înseanmnă că fix în acea dată trebuie să se declanșeze travaliul sau că toți copiii se nasc la 40 de săptămâni. Așa cum unii copii se nasc la 38 de săptămâni fără probleme sunt unii pregătiți să se nască doar la 41-42 de săptămâni.
De asemenea deși mulți prezintă acest procedeu ca fiind unul simplu, de fapt multe nașteri în care s-a încercat declanșarea travaliului în mod artificial, în general prin oxitocină, sfârșesc prin operație cezariană. Statisticile arată că în cazul inducerilor se ajunge la cezariană de două ori mai mult decât în cazul travaliilor spontane.
Diferența între un travaliu declanșat spontan, natural și un travaliu indus:
În primul rând travaliul începe când plămânii bebelușului secretă un hormon care-i semnalează corpului că fătul este pregătit pentru lumea exterioară. Pe parcursul celui de-al treilea trimestru al sarcinii numărul receptorilor de oxitocină din corp crește în mod semnificativ. Când fătul emite semnale că este gata să se nască oxitocina se revarsă în vasele de sânge ale gravidei și acționează ca o cheie care deschide acești receptori care la rândul lor transmit semnale uterului pentru a produce contracții și colului pentru a se dilata. Oxitocina este eliberată gradual, permițând contracțiilor să evolueze în intensitate tot gradual. Pe măsură ce travaliul progresează se produce tot mai multă oxitocină culminând cu nașterea copilului.
În cazul travaliului indus cu oxitocină artificială în general este nevoie de cantități foarte mari pentru a stimula receptorii oxitocinei mai ales dacă gravida nu era aproape de momentul travaliului spontan. Această “inundare” a sistemului cu oxitocină artificială duce la suprasolicitarea receptorilor care astfel nu mai pot răspunde așa cum ar trebui.
De asemenea oxitocina artificială provoacă niște contracții extrem de dureroase iar bebelușii nu răspund bine la presiunea crescută aunor astfel de contracții, nu se angajează pe canalul nașterii si de multe ori rezultatul final al travaliului indus este operația de cezariană!
Faptul ca travaliul indus a eșuat și s-a terminat cu cezariană înseamnă că a eșuat corpul tău?
Din păcate cu această convingere rămân multe femei, convingere indusă și de cei din jur, inclusiv personalul medical. Femeile ajung să creadă ca nu pot naște natural, corpul lor nu face față unei astfel de nașteri și își fac probleme in legătură cu o viitoare naștere.
De fapt corpul femeii este lăsat de la natură să poată adăposti și proteja copilul până la naștere. Când copilul este pregătit să supraviețuiască în afara uterului, corpul femeii va primi semnale și va porni procesul travaliului. Nașterile induse care eșuează au drept cauză faptul că bebelușul nu era de fapt pregătit să se nască prin urmare corpul mamei nu a primit semnalele necesare declanșării nașterii. Inducerea nașterii interferează cu procesul normal pe care îl așteptă corpul astfel încât el nu răspunde bine sau chiar refuză să coopereze.
Prin urmare cel mai benefic atât pentru mama cât și pentru copil este ca natura să fie lăsată să-și urmeze cursul, fără presiuni, grăbire și intervenții exterioare decât dacă este într-adevăr imperios necesar. Pentru aceasta mama trebuie să fie corect informată, să nu se lase atrasă spre inducerea nașterii doar fiindcă medicul se grăbește sau fiindcă data probabilă nașterii a fost depășită cu câteva zile, să recunoască falsele contracții de cele adevărate și contractile de început de cele care anunță iminența nașterii astfel încât să nu se prezinte la camera de gardă prea repede riscând ca procesul normal al nașterii să fie grăbit și excesiv medicalizat.
