Nu știu tu, dar “pe vremea mea”, copiii se creșteau după ideea dobândirii independenței imediat ce se nășteau. Lăsați să plângă, pentru a “face plămâni” și pupați doar în somn, căci nu trebuia să le fie arătată iubirea. Dacă nu erau crescuți ferm, atunci se considera că erau “prost crescuți”. Adică alintați și răzgâiați. Și societatea nu accepta astfel de copii. Așa că, pedepsele erau la ordinea zilei, doar autoritatea avea dreptul de a vorbi și de a decide pentru și în numele copilului.
Vremurile s-au schimbat însă, din fericire. Iar copiii de atunci au crescut și au ajuns, la rândul lor părinți. Așa este și cazul meu. Iar acum, ca părinte, am dificultăți în a reacționa așa cum ar avea copilul meu nevoie să o fac. Pentru că, cei mici nu sunt copiile noastre, nu sunt niște păpușele bune doar să urmeze niște comenzi și să facă ceea ce părintele își dorește. Sunt cele mai minunate ființe și doar cu ajutorul lor, noi, ca adulți, putem crește și putem deveni, împreună cu ei, oameni fericiți. Tocmai de aceea este important să înțelegem mai multe despre ce este cu adevărat important pentru cei mici.
Ce este atașamentul
John Bowlby, un psiholog englez interesat de înțelegerea anxietății copiilor atunci când părinții lor nu mai sunt în preajmă, împreună cu Mary Ainsworth, a dezvoltat teoria atașamentului. Bowlby a susținut că cele mai timpurii relații pe care un copil le are cu părinții săi joacă un rol esențial în dezvoltarea mentală ulterioară. Atașamentul este legătura emoțională cu o altă persoană iar modul în care părinții răspund nevoilor unui copil constituie baza tuturor relațiilor pe care acel copil le va avea atât cu el însuși cât și cu lumea exterioară.
Tipuri de atașament
Într-o cercetare publicată în 1970, Mary Ainsworth, și ea psiholog, a vorbit despre efectele puternice pe care atașamentul le are asupra comportamentului copiilor și pe baza rezultatelor obținute a descris trei tipuri de atașament – securizant, ambivalent și evitant. Atunci când au parte de un comportament securizant, copiii se supără la plecarea părintelui și se bucură la venirea lui. Când adultul nu este disponibil pentru copil, acesta va deveni anxios când pleacă părintele, neputând să se bazeze pe el că îi va fi alături la nevoie, având astfel un atașament ambivalent. În cazul ultimului tip de atașament descoperit de Mary Ainsworth, copiii nu au arătat nicio preferință între părinte și un străin.
Mai târziu, alți doi cercetători – Main și Solomon – au mai adăugat înca un tip – atașamentul dezorganizat. Atunci când părintele este atât sursă de confort cât și de teamă, copilul va avea un comportament dezorganizat. Lipsa unui comportament consecvent al părintelui va duce la apariția unui atașament care nu este foarte clar. Citește pe larg despre: Tipurile de atașament mamă-copil
De ce este important atașamentul securizant
Pentru că este cel mai sănătos pentru copil, atât din punct de vedere cognitiv cât și emoțional. Pentru că îl ajută să crească armonios și să se dezvolte așa cum are el, copilul, nevoie. Așa îl ajutăm să aibă o viață fericită. Nu avem cum să îl ferim de neplăcerile sau obstacolele pe care viața i le va aduce în cale, dar putem să îl ajutăm să treacă peste ele, să își depășească traumele și să aibă încredere în propria persoană. Cum spuneam, atașamentul îi va influența toate relațiile pe care le va avea de-a lungul întregii vieți. Dacă va primi siguranță, înțelegere și iubire, ori de câte ori are nevoie, va avea capacitatea de a rezolva toate dificultățile în aceeași manieră. Citește pe larg despre: Mamă, TU vei fi întotdeauna IUBIRE pentru copilul tău
Ce e nevoie să facem noi, părinții pentru a crea acest atașament sănătos
Îți spun ce m-a ajutat pe mine. Terapia. M-am dus când am simțit că nu sunt ok și că felul meu de a reacționa este unul total deplasat. Mi-am dorit mai mult control. Mi-am dorit să scap de furia pe care o purtam de atâta amar de vreme. Dar, prin terapie, am obținut mult mai mult de-atât. M-am obținut pe mine. Mi-am recăpatat puterea și propriul adevăr. Lucruri care s-au reflectat benefic atât în relaționarea cu fetița mea, cât și în modul meu de a privi viața. Și-atunci, automat, și comportamentul meu este schimbat. Înțeleg mult mai profund cât de important este pentru cei mici să îi ținem în brațe. Oricând au nevoie.
Înțeleg perfect ce înseamnă să alergi de dimineața până seara și să nu ai timp să respiri. Dă-ți o pauză. Dă-ți ție un pic de timp. Vasele se pot spăla și mâine. Curățenia se poate face și peste o săptămână. Oricum în 5 minute va fi la fel de dezordine. Conectează-te cu cel mic ori de câte ori poți. Nu contează cât timp. Contează ca atunci când te așezi lângă cea mai minunată ființă din lumea asta, care te iubește necondiționat și te vede fix așa cum ești – cel mai bun părinte din lume – oferă-i toată atenția și toată iubirea din lume. Dacă nu simți că poți, mergi la terapie. Cere ajutor. Și tu ai nevoie să fii iubit/ă și acceptat/ă fix așa cum ești. Te îmbrățișez. Citește pe larg despre: 7 Motive ca să alegi Attachment Parenting
