Dragii mei mami si tati, micul meu mesaj catre voi va fi probabil neindemanatic, este primul pe care il scriu si recunosc ca obosesc repede, micut fiind. Voi sunteti singurele fiinte din lume pe care le cunosteam atunci cand am venit pe lume. Nu stiam nici lumina nici intunericul, nici culori, forme, mirosuri. In lumea mea nu au existat pana atunci decat atingerea pantecului tau, mami, si vocile voastre. Da, va auzeam vocile mereu, iar daca ele incetau ramaneau inca bataile inimii tale si ritmul respiratiei.
Lumea de afara este mare si, recunosc, putin infricosatoare pentru cineva atat de mic si de neajutorat ca mine. Caldura pantecului tau a fost inlocuita de ceea ce tu numesti haine. Si nu stiu ce se intampla, dar nu reusesc sa te mai aud mereu. Si asta ma sperie cel mai tare, si atunci te strig, mami. Si plang cat pot eu de tare, sperand ca ai sa ma auzi, dar nu stiu de ce, asta nu se intampla.
Nici tati nu stiu unde e, caci nici el nu ma aude. Si plang si plang pana obosesc, si ma opresc deznadajduit si ma intreb ce o sa se intample cu mine. Ce o sa se intample cand o sa imi fie foame, sau cand o sa imi fie frig. Oare te vei intoarce vreodata? Oare te voi mai auzi iar? Oare ma aude si pe mine cineva…? Te rog, mami, nu ma mai abandona astfel. Stiu, pe marginea patutului meu sunt desene colorate, dar deocamdata nu le inteleg. Deasupra patutului meu se invart niste jucarii, dar ma obosesc si canta urat. Nu de astea am eu nevoie, mami, ci de prezenta ta. Citește pe larg despre: Normalitatea primelor luni din viața bebelușului
Cel mai bine ma simt atunci cand stiu ca esti langa mine, mami! Mi-as dori sa pot sta mereu la tine in brate, sa iti simt iar inima, asa cum se intampla cand eram in burtica ta. De ce nu se poate? M-as ghemui linistit la pieptul tau si as fi atat de fericit! Si tu m-ai incalzi si mi-ai aminti sa respir atunci cand dorm prea profund, si m-ai legana in ritmul mersului tau. Eu nu ar trebui sa ma mai tem vreodata, si voi invata ca mama mea e cu adevarat mereu langa mine, ca ma pot baza pe tine. Iar daca trebuie, nu inteleg prea bine de ce, sa ma asezi pe patul meu, te rog incearca sa nu mai pleci prea departe, ca sa ma poti auzi atunci cand te strig. Poate mi-e teama, poate mi-e foame. Poate sunt ud. Sau poate am, pur si simplu, nevoie de tine. Citește și despre: Antrenamentul pentru somn afectează negativ creierul bebelușului. Plânsul este semnalul unei nevoi reale iar ignorarea lui lasă urme
Oricum ar fi, te rog sa ma auzi si sa vii, este ingrozitor sa te strig iar si iar, degeaba. Incet incet, ajung sa invat ca este inutil sa te chem, pentru ca oricum nu vei veni la chemarile mele. Voi invata ca sunt prea mic si prea lipsit de importanta ca sa merit atata atentie. Ca exista numeroase alte lucruri pe lumea asta, toate mai importante decat mine.
Si voi purta aceste lectii si aceasta amaraciune in suflet si peste ani, cand voi fi mare si nu voi mai avea nevoie sa te chem noaptea. Dar voi ramane mereu cu o teama ca cei mai importanti oameni din viata mea de om mare, ma vor lasa la greu si vor ramane surzi la chemarile mele. Asa ca imi va fi greu sa am incredere in ei.
Si nu e numai asta, mami. Atunci cand te strig cat pot eu de tare, pana ma simt epuizat si nu mai reusesc nici macar sa scancesc, simt ca parca se rupe ceva in mine. Serios, mami, mi-e teama sa nu mi se intample ceva atunci. Si totusi, nu ma pot opri din a te chema, caci eu de tine am nevoie, si sunt tare singur fara tine. Deci te rog, mami, raspunde-mi! CITEȘTE ȘI: Bebelușul meu doarme cel mult 2 ore legate noaptea. Nu am fost niciodată atât de disperată, aveam halucinații de la oboseală
Somnul bebelusului difera de somnul adultului!
Este absolut nerealist sa avem aceleasi asteptari de la bebelusi sa stea singuri in pat si sa adoarma “neasistati” cata vreme ei au cu totul alte tipare de somn. Bebelusii au doar doua faze de somn: activ si linistit iar un ciclu complet de somn poate sa nu depaseasca 40 de minute. In schimb adultii petrec multe ore in faze diferite de somn, cum ar fi somnul profund si faza de REM (rapid eye movement) in care au loc visele.
Cand bebelusii adorm ei au o faza de somn superficial de aproximativ 20 de minute in care pot fi usor perturbati. Abia ulterior intra in faza de somn linistit in care sunt mai feriti de stimuli iar la sfarsitul fazei active e normal sa se trezeasca fie total fie partial si sa fie ajutati sa treaca in urmatoarea etapa de somn. Va trece mult timp pana copilul va fi capabil sa doarma ca un adult, aceasta rar se intampla inainte de etapa prescolara. Prin urmare copilul nu are probleme care trebuie rezolvate ci pur si simplu se afla intr-o etapa normala si are somnul specific varstei. CITEȘTE PE LARG DESPRE: Antrenamentul de somn la bebeluși | De ce nu trebuie să se intervină asupra somnului lor
Bebelusul lasat singur sa doarma – Pro sau contra?
Lasatul unui bebeluș să doarmă singur este o decizie individuală pentru fiecare părinte și familie, iar abordările pot varia în funcție de cultura, obiceiurile și preferințele personale. Iată câteva considerații:
Siguranța bebelușului: este esențial să asigurați un mediu sigur pentru somnul bebelușului, indiferent dacă doarme singur sau în apropierea părinților. Se recomandă culcarea bebelușului pe spate, pe o suprafață fermă și fără obiecte care ar putea să îl înghită sau să îl încurce în timpul somnului.
Confort și securitate: anumiți bebeluși se simt mai în siguranță atunci când sunt aproape de părinții lor în timpul somnului. Alții pot dormi mai bine într-un pat separat și într-un mediu mai liniștit.
Atingerea echilibrului: este important să găsiți un echilibru între confortul și siguranța bebelușului și nevoia dvs. de odihnă și relaxare. Comunicarea deschisă și colaborarea între părinți poate ajuta la găsirea unei abordări care să funcționeze pentru întreaga familie.
Flexibilitatea și adaptabilitatea: unele familii pot începe cu bebelușul dormind în apropierea părinților și să treacă treptat la somnul într-un pat separat, în timp ce altele pot alege să înceapă cu somnul într-un pat separat încă de la început. Este important să fiți flexibili și să adaptați abordarea în funcție de nevoile și preferințele copilului și ale familiei în ansamblu. Fiecare familie trebuie să decidă ce este mai potrivit pentru ea și pentru bebelușul său, luând în considerare nevoile și preferințele individuale ale tuturor membrilor familiei.
