Alergiile alimentare la bebeluși și copii. Cum arată, de ce apar, cum se țin sub control și regulile de prevenție

• Cum recunoaștem o reacție alergică alimentară?
  
• Diferența dintre o alergie și o intoleranță alimentară?
• Alimente ori aditivi alimentari care pot declanșa o reacție alergică la un bebeluș
  
• De ce apar alergiile la vârste mici?
• Diagnosticul de alergie alimentară la un bebeluș, ori la un copil mic
• Tratamentul de prevenție pentru alergii viitoare
• Alergia la un aliment și modul de preparare poate influența apariția reacției alergice?
• Consumul repetat și îndelungat al alimentelor preferate de copil poate declanșa reacții alergice direct la nivel intestinal?
• Declanșarea alergiei depinde foarte mult de starea de sănătate a copilului?
  
• Este posibil ca un copil cu sensibilitate la alergenii din aer să manifeste și simptome ale alergiei alimentare?
• Anumite alergii alimentare pot să-și aibă momentul zero tocmai în perioada de alăptare
  
• Ce reguli ar trebui urmate pentru a preveni alergiile alimentare?
  

„Alergia alimentară poate preceda alte forme de alergie. Copilul poate fi mai întâi alergic la alimente, ulterior poate face dermatită atopică și apoi îi apar manifestările respiratorii (astm bronșic, rinită). Copiii cu alergie la arahide este posibil să fi fost sensibilizați de cremele topice care conțin ulei de arahide, folosite pentru a trata iritațiile.“, spune profesor dr. Diana Deleanu, medic primar Interne și Alergologie și Imunologie Clinică în interviul de mai jos care îți prezintă informații complete și de calitate despre alergiile alimentare la copii.

ClubulBebelusilor.ro: Cum recunoaștem o reacție alergică alimentară?

Prof. dr. Diana Deleanu: Simptomele alergiei alimentare (AA) sunt variate. Unele dintre acestea, cele mai des întâlnite sunt: urticarie (leziuni de tip papule, pruriginoase, cu dispariție în 24 de ore, fără a lăsa urme), angioderm (tumefiere accentuată la nivel cutanat sau la nivelul mucoaselor), diaree, crampe musculare, lipsa creșterii în greutate, regurgitări, vărsături, dispnee, wheezing, hipotensiune, pierderea cunoștinței, deces. Aceste simptome se pot grupa – prezența unui singur simptom (urticaria, spre exemplu) sau a mai multora la același pacient (prezența acestor simptome poate fi concomitentă sau la episoade diferite) și repetarea simptomatologiei la contactul cu alimentul, cel mai frecvent și sugestiv la aproximativ câteva minute de la contact până la 2 ore.

ClubulBebelusilor.ro: Cum putem face diferența într-o o reacție alergică și simptomele unei alte reacții, mai des întâlnită și mai gravă, numită intoleranța alimentară?

Prof. dr. Diana Deleanu: Uneori nu putem face diferența dintre o alergie alimentară (care este o reacție mediată imunologic la un aliment) și o intoleranță alimentară (prin deficit enzimatic, motivare psihologica etc). Intoleranța alimentară se poate manifesta clinic sub forma unor simptome întâlnite și în AA, dar la intoleranță lipsește mecanismul imunologic de producere a intoleranței.

ClubulBebelusilor.ro: Care sunt cele mai frecvente alimente ori aditivi alimentari care pot declanșa o reacție alergică la un bebeluș? Dar la un copil mai mare?

Prof. dr. Diana Deleanu: La un bebeluș, mai frecvent întâlnită este alergia la proteinele laptelui de vacă (și aici este vorba inclusiv de laptele praf) și, în funcție de alimentația lui, la ou (mai frecvent la albuș). La copilul mai mare, pot apărea reacții alergice la alte alimente, mai frecvent la grâu, pește, semințe, nuci, arahide, soia etc. În ceea ce privește aditivii alimentari, nu s-a demonstrat încă o reacție alergică mediată imunologic, dar există o intoleranță. În Uniunea Europeană există, spre exemplu, reglementări care obligă menționarea prezenței sulfiților în alimente, deoarece aceștia pot declanșa crizele de astm la astmatici.
CITEȘTE ȘI: Glutenul la bebeluși – Periculos sau nu?

ClubulBebelusilor.ro: De ce apar aceste reacții alergice mai degrabă la vârste mici, decât la maturitate?

Prof. dr. Diana Deleanu: Reacții alergice sunt produse de sistemul imunitar, care funcționează în exces la unele persoane. Sensibilizarea alergică apare mai frecvent la copii și tineri, dar în ultimii ani aceste afecțiuni apar și la vârste mai înaintate.

ClubulBebelusilor.ro: Cât de greu este să obții un diagnostic de alergie alimentară la un bebeluș, ori la un copil mic? De ce este atât de greu?

Prof. dr. Diana Deleanu: Totul pornește de la simptomele și semnele pe care le manifestă bebelușul. Uneori se poate porni și de la faptul că avem un copil  cu r isc crescut de a dezvolta alergie, pentru că știm că provine dintr-o familie cu pacienți alergici, mai ales pe latură maternă. Diagnosticul trebuie confirmat însă prin investigații. Acestea sunt posibile doar pentru anumite forme ale alergiei, cele mai studiate și mai frecvente. Apoi, este necesar să se evidențieze prezența sensibilizării la alergenii alimentari prin dozarea IgE specifice față de alergenul alimentar. Această evidențiere a IgE specifice se poate face fie prin testare cutanată, fie prin dozarea serică.
Uneori, prezența IgE specifice nu este suficientă pentru un diagnostic și atunci se recurge la testul de provocare orală cu aliment, care se controlează și cu placebo. Acesta este, de fapt, standardul de aur pentru diagnostic. Nici IgE specifice și nici testul de provocare cu alergen nu sunt accesibile oricărei instituții medicale (totuși, mai accesibile sunt IgE specifice).
CITEȘTE ȘI: Diversificarea copilului cu risc de alergii alimentare

ClubulBebelusilor.ro: În ce va consta tratamentul sau ce trebuie făcut pentru a preveni episoade viitoare de alergie? Când vorbim de un bebeluș alăptat, dieta de eliminare trebuie urmată de mamă? Această dietă este, de regulă, combinată cu un tratament al leziunilor pielii?

Prof. dr. Diana Deleanu: O alergie alimentară odată diagnosticată cu certitudine, se tratează în primul rând prin eliminarea alergenului, în orice formă de severitate. Dieta de eliminare se aplică atât la bebeluș, cât și la mamă (dacă bebelușul este alăptat). Dacă există leziuni cutanate, acestea se tratează cu medicamente locale (topice) și, uneori, cu medicație sistemică, asociate dietei de eliminare.
Spre fericirea pacientului alergic, multe dintre alergiile alimentare ale sugarului la anumiți alergeni (spre exemplu: lapte, ou) pot dispărea la majoritatea sugarilor până la vârsta copilăriei, adică până la vârsta de 3 ani. Totuși, există și alergeni (spre exemplu: arahide, nuci, pește, fructe de mare), care produc alergii de lungă durată (de cele mai multe ori pe viață!).

ClubulBebelusilor.ro: Trebuie să renunțăm la alimentul care provoacă alergie chiar dacă, de exemplu, la schimbarea modului de preparare a acestuia – merele crude pot fi alergice, în timp ce, preparate termic, nu – copilul nu mai prezintă simptome de alergie?

Prof. dr. Diana Deleanu: Din păcate da, de cele mai multe ori, dieta de eliminare este obligatorie. Există situații în care unii alergeni se modifică prin preparare/gătire (procedee termice) ca și structură și nu mai sunt recunoscuți de sistemul imunitar, deci nu mai produc reacții alergice. Oul, spre exemplu, poate fi tolerat de anumiți pacienți dacă este preparat termic. Acest comportament depinde de alergenul față de care s-a produs sensibilizarea – unii alergeni sunt labili termic, adică se modifică la încălzire; când alergenul este rezistent la căldură, sensibilitatea persistă și, ca atare, reacția alergică apare și dacă alimentul este gătit.

ClubulBebelusilor.ro: Consumul repetat și îndelungat al alimentelor preferate de copil poate declanșa reacții alergice direct la nivel intestinal?

Prof. dr. Diana Deleanu: Acest lucru nu a fost demonstrat științific. Din punct de vedere științific, este corect un regim alimentar variat, care să cuprindă toate elementele nutritive importante (proteine, minerale, vitamine). Și în cazul pacienților alergici a fost recomandat (și se menține această recomandare) un regim alimentar variat, nu consumul unui singur sau doar a câtorva alimente. Știu că uneori este dificil pentru părinți, dar trebuie insistat, cu blândețe și iscusință, pentru a-i putea oferi celui mic o alimentație completă.

ClubulBebelusilor.ro: Declanșarea alergiei depinde foarte mult de starea de sănătate a copilului? Copilul bolnav, care ia medicamente cu potențial alergen pentru el sau copilul alergic bolnav de viroză, cu erupție pe piele, paraziți, candida sau purtător sănătos de microbi poate face mai ușor alergie?

Prof. dr. Diana Deleanu: Da, declanșarea unei alergii depinde și de factorii favorizanți, între care se pot număra și prezența unor boli virale sau a efortului fizic, a consumului de antiinflamatoare (medicamente ce scad febra). Este cunoscută, spre exemplu, sensibilitatea provocată de efort – alimentul care produce sensibilizarea, dar care este tolerat în condiții obișnuite, dar atunci când este consumat în preajma unui efort fizic duce la manifestări de tip alergic, uneori chiar severe (anafilaxia indusa de efort)! Acum se tot discută despre rolul benefic al probioticelor – acele bacterii nepatogene prezente în tractul intestinal. Ele pot ameliora manifestările alergice.

ClubulBebelusilor.ro: Este posibil ca un copil cu sensibilitate la alergenii din aer să manifeste și simptome ale alergiei alimentare? Se spuse, spre exemplu, că pacienții care au alergii orale – prurit, eritem și edem al gurii atunci când mănâncă fructe și legume –, se poate să fi fost sensibilizați după expunerea la polen…

Prof. dr. Diana Deleanu: În general, alergia alimentară precedă alte forme de alergie. Copilul este mai întâi alergic la alimente, ulterior poate face dermatită atopică și apoi îi apar manifestările respiratorii (astm bronșic, rinită). Copiii cu alergie la arahide este posibil să fi fost sensibilizați de cremele topice care conțin ulei de arahide, folosite pentru a trata iritațiile pielii. Pacienții alergici la latex sunt, adesea, alergici la banană, kiwi, avocado sau combinații ale acestor fructe.
Exemplele date de dvs. se încadrează la reacții încrucișate: mai întâi, există sensibilizare la polen, manifestată prin rinită/conjunctivită, apoi apar reacții la fructe, legume, latex. Acestea se datorează unor epitopi (porțiune mică, formată din doar câțiva aminoacizi din alergen, care este recunoscută de sistemul imunitar: celule/anticorpi) comuni între polen și fructe (banane, pepene, caise, piersici, prune etc.) sau legume (țelină, pătrunjel etc.).
Explicația este prezența unor proteine cu structuri foarte apropiate, prezente în regnul vegetal, numiți panalergeni. Când vorbim despre alergia la arahide, explicația oferită prin numeroase studii este: s-a folosit uleiul de arahide în numeroase creme pentru copii și, la nivelul pielii, au penetrat alergenii din arahide și au favorizat în timp dezvoltarea alergiei la arahidele consumate.

ClubulBebelusilor.ro: Este posibil ca anumite alergii alimentare să-și aibă momentul zero tocmai în perioada de alăptare din cauza unor alimente consumate de mamă? Explicați-ne, vă rugăm!

Prof. dr. Diana Deleanu: Se poate, nu este demonstrat absolut, dar se discută. Totuși, nu există studii care să poată demonstra acest fapt.

ClubulBebelusilor.ro: Ce reguli ar trebui urmate pentru a preveni alergiile alimentare? Citim eticheta — de cine ne ferim? Ținem un jurnal alimentar al problemelor sesizate în întreaga familie?

Prof. dr. Diana Deleanu: Prevenția poate fi la nivel primar – să prevenim adică apariția alergiei alimentare la copilul cu risc (cel care provine din familia în care sunt mulți alergici). Există, în prezent, o opinie care sugerează că un contact precoce, încă din perioada de sugar, cu un aliment cu risc de alergie poate induce toleranța (adică să nu apară alergia). Există studii efectuate în Marea Britanie, despre introducerea arahidelor de la 4 luni și scăderea semnificativă, ca urmare a acestei opțiuni, a apariției alergiei la arahide.
Totuși, nu putem extinde rezultatele și pentru alți alergeni. Ca principiu, se recomandă evitarea alimentelor cu risc la gravide, la mamele care alăptează și la sugari (până la vârsta de 2 ani). Alte metode de prevenție primară ar fi utilizarea de probiotice.
CITEȘTE ȘI: Probioticele – Îngerașii sistemului imunitar

Dacă există deja diagnosticul de alergie alimentară, se aplică prevenția secundară: se evită alergenul alimentar, se citesc etichetele, se întreabă la restaurant/cofetărie despre ingrediente pentru a ne putea feri. Prin legislație, în Uniunea Europeană este obligatorie menționarea celor 14 alergeni alimentari, atât pe produsele semifinite, cât și pe cele care se prepară imediat.