Vaccinul ROR cauzează autism! De câte ori ai auzit și tu afirmația aceasta? Iată de unde a apărut, care este studiul care o susține, cât de credibil este acesta și ce spune comunitata științifică internațională după ce mai mulți cercetători au analizat consecințele vaccinării ROR a copiilor, în întreaga lume!
Întrebați cum se simt atunci când știu că se apropie următorul vaccin al bebelușului lor, mulți părinți recunosc că au o strângere de inimă. Chiar și cei care sunt convinși de beneficiile vaccinurilor, recunosc că au emoții, după campaniile agresive de promovare, în special în Social Media, a unor știri false de tipul celei care susține că vaccinul provoacă autism.
Un studiu a concluzionat că vaccinurile ar fi responsabile pentru declanșarea autismului la copii
Mia precis, este vorba despre vaccinul ROR, conceput pentru a-i proteja pe copii împotriva celor trei boli ale copilăriei: rubeolă, oreion și rujeolă. În anul 1998, un cercetător pe nume Wakefield a publicat un studiu în care au fost implicați 12 copii și care sugera că ar exista o legătură între vaccinul ROR, unele simptome gastrointestinale și autism.
Studiul său a stârnit multă vâlvă în comunitatea științifică, cercetătorii inițiind, la rândul lor, alte lucrări de cercetare pentru a confirma sau infirma concluzia colegului lor. O asemenea acuzație este una deosebit de gravă, având în vedere numărul imens de copii care primesc, în fiecare an, acest vaccin.
Cel puțin 20 de studii de calitate superioară au demonstrat că nu există legături între vaccinul ROR și autism
Printre aceste studii care au informat concluzia lui Wakefield se numără:
- Un studiu desfășurat pe o durată de 4 ani pe un eșantion de mai mult de 500.000 copii care nu a identificat nici o corelație între vaccinul ROR și tulburările din spectrul autist;
- Un studiu de caz desfășurat pe 1294 copii diagnosticați cu autism și 4469 copii fără autism, care nu a găsit nici o corelație între autism și vaccinuri;
- Analizele desfășurate pe perioade lungi de timp nu au identificat nici o asociere între debutul imunizărilor ROR și autism și nici o asociere între programele naționale de vaccinare și autism;
- Un studiu canadian a demonstrat că nu există nici o legătură între vaccinul ROR și tulburările de neurodezvoltare.
De asemenea, nici unul dintre aceste studii nu a reușit să identifice vreo asociere între thimerosal, un conservant utilizat pentru conservarea vaccinurilor și autism.
De ce studiul lui Wakefield a pierdut încrederea comunității științifice?
Studiul lui Wakefield are unele erori care l-au discreditat din punct de vedere al rigorilor cercetării științifice:
- Studiul include un număr foarte mic de copii;
- Cei 12 copii incluși în studiu au fost selectați cu atenție, iar majoritatea părinților lor erau deja convinși de faptul că vaccinul ROR a declanșat autismul;
- Dr Wakefield avea un conflict financiar serios, studiul său fiind finanțat de avocații implicați în procesul inițiat împotriva producătorilor vaccinului ROR, în timp ce aplica pentru a obține autorizarea unui nou vaccin;
- În 2004, 10 dintre cei 13 autori și-au retras susținerea oferită anterior asocierii între MMR și autism;
- Consiliul Medical General Britanic a desfășurat o investigație în urma căreia Wakefield a fost găsit vinovat de necinste și iresponsabilitate;
- În 2010, publicația Lancet a retractat complet studiul Wakefield.
Din păcate, existența acestui studiu a rămas în memoria colectivă, iar publicul mai puțin informat în legătură cu aceste aspecte a refuzat să își mai imunizeze copiii. Prin urmare, numărul cazurilor de rujeolă a crescut, ca și temerile părinților referitoare la vaccinare.
Ce este autismul?
Tulburările din spectrul autist reprezintă o serie de afecțiuni corelate cu dezvoltarea creierului. Acestea au un impact semnificativ asupra modului în care o persoană percepe și socializează cu alte persoane, determinând probleme de interacțiune socială și de comunicare. De asemenea, această tulburare include anumite tipare comportamentale repetitive.
Tulburările din spectrul autist încep să se manifeste devreme în copilărie și provoacă, mai târziu, probleme de integrare și funcționare socială. Adesea, copiii manifestă primele simptome în timpul primului an de viață. Un mic număr dintre copii par să aibă o dezvoltare normală în primul an, după care trec printr-o etapă de regresie în intervalul de vârstă 18 – 24 luni.
Cum se manifestă autismul?
Unii copii manifestă primele semne ale tulburărilor din spectrul autist încă din copilăria timpurie: contact vizual redus, lipsa de reacție la auzirea propriului nume, indiferență față de persoanele care îi îngrijesc. Alți copii se dezvoltă normal în primele lunii sau chiar în primii ani de viață și apoi devin, brusc, agresivi sau retrași sau pierd abilitățile de comunicare verbală pe care le dobândiseră. Simptomele evidente devin vizibile în jurul vârstei de 2 ani.
Unii copii cu tulburări din spectrul utist au dificultăți de învățare și manifestă indicii de inteliență sub medie. Alții au o inteligență normală sau ridicată: învață repede, dar le este greu să comunice și să aplice ceea ce știu în sarcinile zilnice, eșuând la a se adapta în diferite situașii sociale. Având în vedere combinația unică de simptome manifestată de fiecare copil, severitatea tulburării este greu de stabilit. De obicei, se ține cont de nivelul de dizabilitate și de impactul asupra funcției sociale.
Care sunt cauzele cunoscute ale autismului?
Tulburările din spectrul autist nu au o cauză unică. Având în vedere cât de complex este și faptul că simptomele și gravitatea lor variază, cel mai probabil este vorba despre un cumul de cauze.
Cauzele genetice ale autismului: se pare că există mai multe gene implicate în apariia tulburărilor din spectrul autist. La unii copii, autismul pare să de asocieze unei boli genetice precum sindromul rett sau sindromul cromozomului X fragil. La alți copii, unele mutații genetice pot crește riscul de apariție a tulburărilor de spectru autist. Unele gene afectează modul de dezvoltare a creierului sau modul în care comunică celulele creierului și pot determina severitatea simptomelor. Alte mutații genetice par să fie moștenite; doar o parte dintre ele apar în mod spontan.
Factori de mediu care contribuie la declanșarea autismului: oamenii de știință explorează ipoteza că unii factori externi, de pildă unele infecții virale, unele medicamente sau unele complicații ale sarcinii, ba chiar unele substanțe poluante ar avea un rol în declanșarea tulburărilor de spectru autist.
Care sunt factorii de risc pentru apariția autismului?
Numărul copiilor diagnosticați cu autism este în creștere, dar nu se știe dacă această creștere este rezultatul unui sistem superior de diagnosticare și raportare, sau dacă există cu adevărat o creștere reală a numărului de cazuri. Tulburările din spectrul autist pot afecta orice copil, dar există unii factori care par să crească riscul individual:
- Sexul copilului: băieții sunt de 4 ori mai des afectați decât fetele;
- Istoricul familial: famiiile în care există un copil cu tulburare de spectru autistau un risc mai mare de a avea și alț copii afectați;
- Alte patologii: copiii care suferă de anumite booli genetice au un risc crescut de a avea tulburări de spectru autist;
- Prematurii foarte mici: bebelușii născuți înainte de săptămâna 26 de sarcină au un risc crescut de a dezvolta autism;
- Vârstele părinților: ar putea exista o legătură între vârsta înaintată a părinților și autismul la copii.
Care au fost consecințele studiului lui Wakefield din punct de vedere medical?
Vaccinul ROR a fost administrat timp de peste 30 de ani la miliarde de copii și s-a dovedit a fi sigur și eficient. Dar controversa iscată de studiul lui Wakefield și-a pus amprenta asupra societății și a făcut destule victime.
În perioada 1996 – 2002, rata de vaccinare pentru ROR a scăzut în Marea Britanie de la 91.8% la 81%. În unele zone, în special în Londra, rata de vaccinare a scăzut sub 60%. În 2006 incidența pojarului (numărul de cazuri în fiecare an) era de 37 de ori mai mare decât în 1996. În 2008, pentru prima dată în ultimii 14 ani, rujeola a redevenit endemică în Aanglia, determinând un deces pentru fiecare 10.000 cazuri.
Una dintre cele mai grave complicații asociate cu rujeola, panencefalita subacută sclerozantă, avea un risc estimat la 1 la 100.000 cazuri; o analiză recentă a relevat valori mault mai mari între 2003 și 2009, în special în rândul copiilor care u făcut rujeolă sub vârsta de 5 ani: 1 la 1700 de cazuri.
Conform unei estimări efectuată de către CDC, vaccinarea ROR ar fi putut preveni, între 1994 – 2013, un număr de 322 milioane de îmbolnnăviri cu rujeolă, 21 milioane de spitalizări și 732.000 decese.
Care au fost consecințele studiului lui Wakefield din punct de vedere social?
Într-o primă fază, imediat după publicarea studiului, s-a observat o creștere a numărului de procese intentate producătorilor vaccinului ROR. Ulterior, neîncrederea părinților în siguranța vaccinului ROR a crescut numărul copiilor nevaccinați, cu consecințele medicale discutate anterior.
Din păcate, inclusiv după ce studiul a fost retras și după ce a fost făcut public conflictul de interese în care a fost implicat autorul său, dr. Wakefield, asupra vaccinului ROR a continuat să plutească o umbră de neîncredere în rândul părinților. Deși a fost dezmințită de numeroase alte studii, efectuate pe eșantioane mult mai generoase de pacienți, lucrarea dr. Wakefield este și ai menționată de adepții curentului antivaccinist, ca punct de referință privind efectele adverse ale vaccinurilor.
Din punct de vedere social, s-a iscat un val de neîncredere în rândul părinților, care au rămas temători în legătură cu ideea de vaccinare și au emoții referitoare în special la vaccinul ROR. Acest val de neîncredere s-a manifestat, pentru multă vreme, și referitor la vaccinul împotriva cancerului de col uterin; cât timp unii părinți au dat crezare teoriilor conspiraționale, în alte țări din lume vaccinarea gratuită a fetelor și a băieților a dus la scăderea drastică a numărului de cazuri de cancer legat de HPV.
Este remarabil faptul că neîncrederea în vaccinuri și curentul antivaccinist sunt deosebit de puternice în special în rândul părinților cu o educație limitată. Aceștia sunt cei mai expuși la asemenea teorii, având dificultăți în a selecta care sunt sursele de informare de încredere.
Care sunt adevăratele efecte adverse ale vaccinurilor?
În primul rînd, este important să sounem că, din punct de vedere medical, orice problemă de sănătate care apare după vaccinare este considerată efect advers al vaccinării. Această problemă de sănătate poate avea legătură directă cu vaccinul, dar poate fi și o coincidență care s-a petrecut tocmai după administrarea vaccinului.
Efectele adverse ale vaccinurilor sunt identificate, de obicei, în timpul testelor clinice. Rareori se întâmplă aă apară efecte adverse noi după imunizarea populației. Cele mai comune efecte adverse ale vaccinurilor sunt durerea la locul injectării, înroșirea zonei periferice, indurarea acesteia și, uneori, o senzație de prurit. Ca efecte generale, uneori poate apărea febră mică sau moderată și o stare de disconfort general care durează, de obicei, 24 – 48 ore.
Reacțiile alergice sunt posibile în cazul vaccinurilor, așa cum sunt posibile în cazul administrării oricărui alt medicament. Reacțiile de tip anafilactic, totuși, sunt rare. Administrarea vaccinurilor doar în cabinetul medicului are ca scop intervenția imediată în cazul unui asemenea eveniment neașteptat.
Care sunt beneficiile vaccinurilor?
Vaccinurile antrenează sistemul imunitar să producă anticorpi, exact așa cum ar face-o atunci când este expus la o boală, dar fără să implice și disconfortul sau riscurile asociate bolii efective.
În prezent, vaccinurile protejează împotriva unei game foarte variate de boli, inclusiv: cancer cervical, holeră, difterie, hepatita B, gripa, encefalita, malarie, rujeolă, meningită, oreion, tuse convulsivă, pneumonie, poliomielită, rabie, rotavirus, rubeolă, tetanos, febră tifoidă, varicelă și febra galbenă. Multe dintre aceste boli sunt mortale sau au o rată de mortalitate foarte mare, ceea ce înseamnă că vaccinarea a salvat milioane de vieți, până în prezent. În plus, vaccinarea a prevenit o serie de complicații cu efect debilitant, care scad calitatea vieții pacienților. De asemenea, costurile asociate tratării acestor pacienți au putut fi direcționate în alte scopuri.
CITEȘTE ȘI:
Reîntoarcerea Difteriei și pericolul nevaccinării la copii
Controalele medicale la copilul mic de 0-3 ani
Vitamina D la bebeluși și copii mici | De ce este importantă
Din păcate, vaccinurile nu sunt disponibile, în prezent, în toate zonele lumii. Acest fapt a condus la statistici triste, de tipul celei realizate de OMS, care demonstrează că:
- În 2019 aproximativ 5.2 milioane copii cu vârsta mai mică de 5 ani au murit din cauze care ar fi putut fi prevenite și tratate. Dintre aceștia, 1.5 milioane au fost bebeluși cu vârsta de 1 – 11 luni, 1.3 milioane au fost copii de 1 – 4 ani. Nu mai puțin de 2.4 milioane de decese s-au petrecut la nou-născuți cu vârsta mai mică de o lună.
- Pe lângă aceste decese, s-au mai înregistrat 500.000 morți la copii de 5 – 9 ani numai în anul 2009.
- Principalele cauze de deces la copiii mai mici de 5 ani au fost: complicații legate de nașterea prematură, complicații legate de naștere, pneumonia, diareea și malaria, toate fiind probleme ce ar fi putut fi prevenite sau tratate cu intervenții simple: acces la apă curată, nutriție adecvată, vaccinare și acces la servicii medicale.
- La copiii mai mari (5 – 9 ani) s-a înregistrat cea mai importantă scădere a mortalității din 1990 până în prezent, ca urmare a reducerii incidenței bolilor infecțioase. La această categorie de vârstă, accidentele, inclusiv cele din trafic și înecul au rămas principala cauză de mortalitate.
- Numprul de decese la copiii mai mici de 5 ani a scăzut de la 12.6 milioane în 1990 la 5.2 milioane în 2019. Aceasta înseamnă că, azi, 1 din 27 copii moare înainte de a împlini vârsta de 5 ani, față de 1 din 11 copii în 1990.
- Lipsa nutriției adecvate este responsabilă pentru 45% dintre aceste decese, ea slăbind inclusiv sistemul imunitar și făcând copilul mai susceptibil la infecții.
Datorită vaccinurilor, trăim într-o lume mai sigură decât până acum, unde rata de supraviețuire a copiilor a crescut semnificativ. Ar fi de neconceput, în prezent, în țările dezvoltate, să ne gândim că 1 din 11 copii nu ar depăși vârsta de 5 ani din cauza bolilor. Din păcate, există zone ale lumii în care aceasta este, încă, o realitate. Așadar, ar fi bine ca părinții care au acces la servicii medicale, care au surse de informare, să se auto-educe cu privire la adevăratele beneficii și reacții secundare ale vaccinurilor și să își protejeze copiii, recunoscători de faptul că medicina a progresat atât de mult în ultimul secol!
Surse:
- https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/children-reducing-mortality
- https://www.cdc.gov/vaccines/vac-gen/side-effects.htm
- https://www.cdc.gov/vaccinesafety/ensuringsafety/sideeffects/index.html
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8129615/
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8376023/
- https://www.encyclopedie-environnement.org/en/zoom/a-scientific-fraud-with-tragic-consequences-the-mmr-vaccine-and-autism/
- https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0256395
- https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/autism-spectrum-disorder/symptoms-causes/syc-20352928#:~:text=Overview,and%20repetitive%20patterns%20of%20behavior.
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2954080/
