In ziua de astazi cand se vorbeste despre nastere imaginea care apare imediat in minte este aceea a unei femei aflate intr-o sala de nastere inconjurata de un medic, o moasa, poate si o asistenta. In scenariile bune apare eventual si tatal copilului, o doula sau o alta persoana semnificativa pentru mama. Daca expulzia bebelusului este iminenta ne putem inchipui ca in sala de nastere vor fi prezenti si medicul neonatolog de garda, precum si una sau doua asistente de la neonatologie.
Probabil ca foarte putini dintre noi reusim sa rupem legatura nastere-personal medical, sa vedem nasterea ca apartinand femeii, nu obstetricianului de garda.
Conceptia majoritara este aceea ca nu se poate naste decat intr-un spital, in prezenta personalului medical specializat. La ce nu ne gandim insa aproape niciodata este faptul ca medicalizarea aceasta excesiva a procesului nasterii (care este unul fiziologic, absolut normal) poate avea de multe ori consecinte negative.
Tocmai despre potentialele efecte nedorite s-a discutat mult in timpul cursului tinut recent la Bucuresti de catre renumitul obstetrician Michel Odent.
Cum influenteaza medicamentele procesul nasterii?
Cea mai des intalnita consecinta a nasterii medicalizate este aceea ca mama simte ca i s-a “furat” nasterea, ca momentul acesta, care ar fi trebuit sa ramana in amintirea ei pentru totdeauna, s-a trivializat, a fost “ingropat” sub mormanul de termeni medicali si de proceduri care i s-au aplicat, deseori fara o minima informare anterioara.
Dincolo de trauma psihologica, care poate sa apara sau nu si pe care mama poate sau nu s-o constientizeze, exista si consecinte in ceea ce priveste sanatatea mamei sau a nou-nascutului.
Medicilor le vine greu sa vada nasterea ca pe un proces absolut normal deoarece ei sunt antrenati sa depisteze si sa rezolve probleme. Problemele pot aparea insa tocmai din cauza acestei abordari. Balanta hormonala a nasterii este una deosebit de sensibila si orice interventie, oricat de neinsemnata ar parea, strica echilibrul si perturba procesul.
O procedura de rutina la care sunt supuse aproape toate gravidele ce vin sa nasca este montarea unei perfuzii pentru hidratare.
Ce se omite este faptul ca in timpul nasterii se secreta hormoni care, pe langa implicarea directa in fiziologia nasterii, au si rolul de a retine apa in organism si de a pastra vezica urinara golita. Prin montarea perfuziilor se poate ajunge la suprahidratare si uneori chiar la intoxicarea cu apa, procese ce incetinesc eficienta contractiilor uterine.
O alta procedura de rutina intalnita in spitale este montarea unei perfuzii cu oxitocina arficiala, pentru a potenta, ori induce travaliul.
De cele mai multe ori aceasta procedura se face fara sa fie nevoie, chiar in cazul unui travaliu care progreseaza eficient. Nu se iau insa in calcul potentialele efecte secundare nedorite pe care le poate avea acest hormon arificial.
Care sunt efectele admnistrarii perfuziei cu oxitocina?
In cazul mamei, molecula artificiala nu reuseste sa ajunga la receptorii din creier, actionand doar local, asupra celor uterini. Deoarece prin perfuzie oxitocina se elibereaza continuu, constant, se ajunge la o concentratie marita de oxitocina in sangele mamei, ceea ce poate duce la desensibilizarea receptorilor specifici.
In cazul bebelusului, oxitocina artificiala ajunge usor la creier; astazi exista studii care arata o posibila legatura intre oxitocina artificiala primita de catre mama la nastere si problemele psihologice ale copiilor mai tarziu.
Un alt sudiu aflat in acest moment in desfasurare in Spania incearca sa evidentieze potentialele efecte secundare negative pe care le are administrarea rutiniera a oxitocinei artificiale in momentul nasterii. Rezultatele preliminare arata ca ar exista o legatura intre administrarea acestui hormon si durata alaptarii.
Exista o legatura intre adminitrarea glucozei si problemele aparute ulterior?
In cazul nasterilor in spital se intampla destul de des ca mamei sa-i fie administrata glucoza in timpul travaliului si nasterii.
Exista insa cercetari care evidentiaza o posibila legatura intre glucoza administrata mamei si problemele de sanatate ale nou-nascutului, respectiv hipoglicemia si icterul prelungit. Glucoza ajunge in sistemul bebelusului, determinand o secretie ridicata de insulina, care poate duce dupa nastere la hipoglicemie.
Glucoza incetineste de asemenea functionarea eficienta a ficatului, putand avea un rol in aparitia icterului prelungit in cazul bebelusilor.
Tot in cadrul nasterii medicalizate putem vorbi de monitorizarea electronica fetala continua.
Nu ne referim la cazurile in care acest lucru este necesar, cand bebelusul are intr-adevar o problema de sanatate si trebuie monitorizat constant pentru a sti cum sa actionam. Sunt insa multe situatii in care aceasta monitorizare se face rutinier.
Unul dintre principalele dezavantaje este acela ca mama nu se mai poate misca. Prezenta monitorului poate deveni stresanta, inducand mamei o stare de neliniste ce se transmite fatului, ajungandu-se uneori la aparitia unor reale probleme de sanatate tocmai din pricina monitorizarii facute preventiv.
Epidurala este o alta interventie folosita mai mult decat e nevoie. De multe ori mamele nu primesc informatii complete privitoare la beneficiile si riscurile epiduralei si au impresia ca fara anestezie nu se poate naste. Ca orice alt fel de anestezie, epidurala nu este complet lipsita de riscuri.
Epidurala necesita montarea unei linii intravenoase, monitorizare electronica fetala continua, reduce mobilitatea si suprarelaxeaza muschii vaginali. Toti acesti factori pot duce la prelungirea travaliului. Epidurala creste riscul pentru nasterea asistata de instrumente (forceps, vid-extractor) si pentru cezariana. Poate creste de asemenea riscul pentru febra post-partum. Deoarece si bebelusul primeste o doza de anestezic, alaptarea poate fi dificila la inceput.
Nu putem incheia prezentarea efectelor nedorite pe care le au interventiile medicale nenecesare asupra progresului normal al travaliului fara a vorbi despre epiziotomie.
Aceasta este o incizie la nivelul muschiului perineal, facuta cu scopul de a largi deschiderea vaginala si de a preveni rupturile spontane. Dincolo de faptul ca exista o intreaga controversa privitoare la eficacitatea epiziotomiei fata de rupturile spontane, una din problemele majore este aceea ca de multe ori se face fara sa fie cu adevarat nevoie.
Chiar daca este o interventie chirurgicala minora, este adesea foarte deranjanta pentru proaspata mama si poate avea efecte neplacute pe termen scurt si lung. In cazul oricarei cusaturi exista riscul infectiei. Epiziotomia este adesea dureroasa timp de cateva saptamani. Uneori se poate intampla ca medicul sa nu repare taietura asa cum ar trebui, cauzand astfel si alte disconforturi. Cicatricea ramane la nivelul perineului, putand duce la probleme in cazul urmatoarelor nasteri.
Ce ar trebui sa avem in minte atunci cand vorbim despre nastere este aceea ca nasterea este un proces absolut normal, nu o problema ce trebuie rezolvata.
Nu este o boala, nu este o afectiune ce necesita tratament, iar doctorii asta stiu sa faca cel mai bine: sa depiseze probleme si sa le rezolve. Odata ce se realizeaza acest lucru ar trebui sa devina evident ca prezenta unui medic la nastere trebuie sa se faca doar in cazuri speciale.
Cu o astfel de atitudine probabil ca ritmul interventiilor nenecesare ar scadea, ducand astfel la scaderea numarului complicatiilor ulterioare.
Te-ar mai putea interesa:
Care sunt semnele ce prevestesc nasterea?
Cum sa respiri la inceputul travaliului?
Cum iti dai seama ca a inceput travaliul?
Importanta relaxarii la inceputul travaliului
Inducerea travaliului
Cum iti ajuti bebelusul sa vina mai usor pe lume?
Voi suporta durerea nasterii?
Etapele nasterii naturale
De unde vin durerile in timpul nasterii?
Cum s-a pozitionat bebelusul tau?
Cum vei naste?
Ce presupune nasterea prin cezariana?
Ce trebuie sa stii despre depresia postpartum?
7 sfaturi pentru a trece mai usor de depresia postpartum
La ce sa te astepti dupa nastere?
Revenirea dupa operatia de cezariana
