Sub această denumire se ascunde o otită externă, a conductului auditiv, provocată de microorganismele din apă, ori de traumatismele la nivelul timpanului (loviturile valurilor puternice, scufundări cu capul sub apă).
O afecțiune extrem de comună în sezonul cald, care însă se instalează cu dureri mari și, netratată, poate degenera în sinuzite, rinosinuzite, traheite, pneumonii, otite sau infecții ale pielii. Care sunt simptomele otitei de piscina, cine este predispus, cum se tratează și mai ales cum se previne, în rândurile următoare.
Simptomele unei otite de piscină
Cel mai clar simptom este durerea de la nivelul urechii pe care o resimt copiii chiar și numai după o zi de piscină sau baie în mare. Durerea este acută, intensă și constantă, câteodată atât de puternică încât și atingerea pavilionului urechii provoacă durere.
În cazul copiilor mici, durerea provoacă episoade de plâns frenetic, iar copilul se trage de ureche. Poate prezenta lipsa poftei de mâncare, generată de un disconfort la înghițire. Uneori, cei mici pot face și diaree sau pot să apară și vărsăturile. Unii copii mai mari se plâng de senzația de „apă în urechi“. Nu e o copilărie, ci mai degrabă explicația copilărească a senzației de ureche plină din cauza secrețiilor care pot afecta și auzul. Ignorate, aceste simptome se pot agrava. Infecția avansează de la pavilion la ganglioni, chiar în interiorul timpanului.
Febra poate să apară ca efect al întârzierii tratamentului potrivit (e clar, semn de suprainfecție), iar când se ajunge aici medicul va recomanda administrarea de antibiotic.
Cum se tratează otita de piscină
În primă fază, cu ajutorul antiinflamatoarelor, picături aplicate direct pe timpan, în combinație cu antiinflamatoare administrate pe cale orală. Dacă apare febra, ori dacă antiinflamatoarele nu reduc durerea, sau dacă starea de sănătate se înrăutățește, toate acestea pe fondul unui plâns excesiv (în cazul copilului mic), se impune vizita de urgență la medic, care va recomanda administrarea de antibiotice. Tratamentul durează între 5 și 7 zile.
De cele mai multe ori se ajunge și la deschiderea timpanului de către medic cu scopul de a permite lichidului acumulat să se scurgă în afara urechii. Dacă lichidul acesta rămâne în interiorul urechii, riscul de a se suprainfecta este foarte mare.
Cine este predispus la astfel de infecții
Ca mamă, cu siguranță ai observat până acum că micuțul tău face mereu același tip de afecțiuni. Otitele, spre exemplu, sunt mai frecvente la copiii care suferă de modificări la nivelul nasului, sinusurilor și faringelui. Cei care au polipi, deviație de sept sau afecțiuni alergice netratate sunt cei „înscriși“ pe lista abonaților frecvent la infecții ale urechii.
Deci, copiilor cu vegetații adenoide sau cu rinită alergică nu le este recomandată baia în piscină, li se agravează starea și îi pot contamina și pe ceilalți.
Specialiștii au căzut de acord când au spus că din piscine copiii se aleg cel mai frecvent cu otite seroase sau seromucoase, provocate de microbii din piscine, pe când din mare se pot îmbolnăvi, cel mult, de otita externă, fără afectarea timpanului sau a urechii mijlocii.
Perforarea spontană a timpanului reprezintă o complicație a otitei. Prezenta puroiului poate avea repercusiuni asupra auzului, iar supurația cronică netratată poate duce la infecția osului în care este inclusă urechea mijlocie.
Cum se previne otita de piscină
Dacă știi că ai un copil predispus la otite repetate, trebuie doar să cunoști câteva reguli bune de aplicat înainte sau după baia din piscină:
- diagnosticarea și ținerea sub control a alergiile;
- ferirea copilului de fumatul pasiv;
- hrănirea în poziție corespunzătoare a celor care beau apă sau lapte din biberon;
- administrarea unui vaccin pneumococic scade riscul apariției otitelor;
- introducerea a câtorva picături de ulei mineral în conductul auditiv poate opri apa să pătrundă spre timpan;
- protejarea urechilor cu dopuri speciale pentru înot sau cu cască;
- uscarea perfectă a conductului urechii cu föenul;
- introducerea a 2-3 picături de alcool sanitar pentru a dezinfecta locul, eliminând excesul după 5 minute prin aplecarea capului;
- utilizarea cât mai rara a căștilor pentru ascultarea muzicii pentru că întrețin umezeala prin transpirație și, se știe, mediu umed, favorizează înmulțirea microbilor;
- igiena corespunzătoare a urechii;
- atenție mare la calitatea apelor din piscine. Alege o piscină în care se face în mod constant igienizarea apei, mai ales dacă te duci cu copilul.
Otita nu este contagioasă
Această afecțiune nu se poate transmite de la o persoană la alta, deși mulți cred contrariul. De obicei, otita apare după un episod răceală sau viroză, în urma cărora se acumulează secreții în ureche, ducând la infectarea acesteia. Deci, contagioase sunt afecțiuni din care se dezvoltă otitele, nu otita în sine. Cele mai frecvente bacterii responsabile de infecții urechii externe sunt stafilococul auriu și pseudomonas aeruginosa.
