Ce se întâmplă cu nou-născutul în sala de naștere și până la externare, ne spune NEONATOLOGUL

• Care este rolul medicului neonatolog?
• În ce cazuri intervin unitățile de îngrijire neonatală?
• Secțiunea cordonului ombilical la naștere
• Prima nota la naștere – scorul Apgar
• Când și ce vaccinuri primește nou-nascutul imediat după naștere
• Analize, teste suplimentare până la externarea din maternitate
• Motivele spitalizării neonatale
• Complicații la naștere: aspirarea de meconiu
• Părinții pot participa la îngrijirea nou născutului prematur?
• Alimentația adecvată a nou născutului prematur
• Riscurile pentru nou-născut în secția de neonatologie
• Întărirea legăturii mamă/copil

Bebelușul tău a venit pe lume! Cum sunt primele momente ale nou-născutului tău în aer liber? Care sunt primele gesturi care îți înconjoară copilul mult așteptat? Află totul despre primul doctor al copilului tău!

Neonatologia este o disciplină născută din pediatrie și care constă în îngrijirea nou-născuților, indiferent dacă sunt prematuri, bolnavi sau sănătoși. Managementul pacientului începe adesea în perioada de pre-naștere datorită colaborării strânse dintre obstetrician și neonatolog, necesară pentru monitorizarea timpurie a sarcinilor cu risc ridicat.
Neonatologul continuă să urmărească nou-născuții în prima luna de viață, pe timpul șederii în maternitate acesta se ocupă de bebe din prima clipă a nașterii până când sunt întorși acasă sau transferați la un spital regional în cazuri speciale. Prin urmare, rolul său este acela de a utiliza cât mai bine progresul tehnic și cunoștințele care s-au înmulțit în ultimii ani pentru a îmbunătăți îngrijirea, supraviețuirea și calitatea vieții nou-născuților. Activitatea neonatologului face parte dintr-o echipă multidisciplinară.

Care este rolul medicului neonatolog?

Paradoxul funcției neonatologului este de a fi confruntat cu o tehnicitate din ce în ce mai specializată și cu cele mai profunde aspecte ale naturii umane pe care le reprezintă nașterea. Neonatologul (sau medicul pediatru neonatal) oferă îngrijiri medicale nou-născutului, din sala de naștere până când acesta pleacă acasă. Ulterior evaluarea bebelușului la o lună de zile de la naștere se face de către neonatolog.
În timpul șederii în maternitate, neonatologul poate instala diferite dispozitive pentru a asigura cea mai bună urmărire posibilă a nou-născutului.
– o perfuzie, pentru a hrăni și a furniza medicamente;
– un tub gastric, pentru a verifica conținutul stomacului și pentru a livra lapte;
– un dispozitiv care ajută copilul să respire printr-o mască;
– un dispozitiv pentru a monitoriza mișcările de respirație, bătăile inimii, nivelul de oxigen și tensiunea arterială;
– oferirea scorului APGAR;
– intubarea nou-nascutului in condiții de urgență.
CITEȘTE ȘI: Prima respirație a nou născutului și primele momente ale mamei cu nou născutul

În ce cazuri intervin unitățile de îngrijire neonatală?

Unitățile de îngrijire neonatală îngrijesc bebelușii prematuri și copiii născuți la termen, dar cu patologii diferite:
– malformații și, în special, malformații cardiace, intestinale sau renale;
– anomalii de dezvoltare;
– insuficientă respiratorie;
– când nou născutul are o infecție.
Există mulți factori care pot crește riscul unei nașteri premature. Câțiva dintre ei:
– o anomalie a uterului;
– sarcini multiple;
– creșterea întârziată a fătului în uter;
– infecții locale sau generale la mamă;
– diabet;
– fumat;
– vârsta mamei, prea tânără sau prea bătrână;
– sau o situație socială sau familială dificilă.
CITEȘTE ȘI: Câtă magie are loc într-o oră bebelușească?

Secțiunea cordonului ombilical la naștere

La câteva minute după naștere, cordonul nou-născutului este prins în două locuri pentru a întrerupe circulația și apoi tăiat între cele două cleme de către tată, dacă dorește sau de catre echipa medicală. Nu există nerv în cordon, deci este nedureros. Unele maternități așteaptă uneori puțin mai mult pentru a tăia cordonul, astfel încât acesta să se golească complet de sânge. Bebelușul va păstra o bucată foarte mică de cordon, care se va usca treptat în zilele următoare nașterii.

Întârzierea secționării cordonul ombilical imediat după naștere permite continuarea trecerii către făt a sângelui care îi conferă nou-născutului o porție suplimentară de hemoglobină și celule stem. Studiile au arătat că o amânare a secționării acestuia cu doar 30 de secunde permite nou-născutului să primească 20 până la 40 ml de sânge pentru fiecare kilogram corp. La o greutate de 3000 de grame, un bebeluș ar primi în 30 de secunde între 60 și 120 de ml de sânge.

CITEȘTE ȘI DESPRE: Beneficiile aduse de întârzierea secționării cordonul ombilical imediat după naștere

Prima nota la naștere – scorul Apgar

Scorul Apgar este primul test pe care nou-născutul va trebui să îl facă. A fost creat de medicul anestezist Virginia Apgar în 1952 și este utilizat pe scară largă în întreaga lume pentru a evalua și a interveni în cazul copiilor nou-născuți care ar putea avea nevoie de îngrijiri speciale. Scorul Apgar evaluează copilul, după 5 criterii.
A (aspect): culoarea sugarului,
P (puls): ritm cardiac,
G (grimase): reactivitate,
A (activitate): tonus,
R (respirație): frecvența respiratorie.
Apgar este un test rapid și total nedureros. Majoritatea bebelușilor sunt considerați sănătoși, dar acest test este utilizat pentru a identifica dacă nou-născutul are nevoie de îngrijire specială.

Evaluarea pentru scorul APGAR are loc:
– la 1 minut după nașterea sugarului,
– 5 minute mai târziu,
– se poate repeta la 10, 15 sau 20 de minute dacă copilul are scoruri prea mici.
Prin urmare, testul se efectuează cu mult înainte de primul examen în sine. Aspect, puls, grimasă, activitate, respirație: fiecare dintre aceste stări este evaluată pe o scară de la 0 la 2, apoi rezultatele sunt adăugate pentru a da un scor din 10. Acest scor din zece este utilizat pentru a evalua vitalitatea bebelușului.
În detaliu, evaluarea este notată după cum urmează:
Ritmul cardiac: nota 0 dacă este mai mic de 80 de bătăi pe minut, 1 dacă este între 80 și 100, 2 peste 100.
Respirație: 0 dacă este absentă, 1 dacă este lentă și neregulată, 2 dacă este normală.
Colorarea pielii: 0 dacă este pal sau albastru, 1 dacă corpul are o culoare normală, dar extremitățile sunt albăstrui (cianotice), 2 dacă întregul corp este normal colorat.
Tonus muscular: 0 dacă este slab, 1 dacă doar 1 sau 2 membre se flexează, 2 dacă tonusul este bun cu membrele bine flexate.
Reacții la stimulare: 0 dacă este zero, 1 dacă bebelușul face grimase, 2 dacă plânge.

Când și ce vaccinuri primește nou-născutul imediat după naștere

Primul vaccin pe care bebe îl primește încă din maternitate este vaccinul antihepatitic B care se recomandă a fi administrat în primele 24h de la naștere cu excepția în care copilul este diagnosticat cu o suferință gravă. O altă administrare importantă este vitamina K care la fel, în mod normal este injectată imediat după naștere, bebeii având o concentrație scazută de vitamina K, necesară coagularii sângelui. Ultimul vaccin împotriva tuberculozei BCG are loc tot în spital, în zilele 2-7 de la naștere.

Analize, teste suplimentare până la externarea din maternitate

Cu excepția scorului APGAR de la naștere, bebelușul se examinează non-invaziv prin monitorizarea bătăilor cardiace, nivelul de oxigen din sânge și respirația, metoda care poate diagnostica anumite malformații cardiace precoce.  În primele 72h de la naștere se poate efectua un screening metabolic care poate depista 2 tulburari metabolice: hipotiroidismul congenital si fenilcetonuria. În realitate sunt mult mai multe tulburări dar statul roman nu oferă gratuitate decât pentru acestea două. CITEȘTE MAI MULTE DESPRE: Controlul bebelușului la 1 lună de viață

În maternitatea în care urmează să naști, este posibil să auzi despre unitatea neonatală. Ce bebeluși sunt întâmpinați acolo și ce personal de asistență medicală întâlnim acolo?

Motivele spitalizării neonatale

În spital, secția neonatală întâmpină bebelușii care au nevoie de îngrijiri medicale speciale: nou-născuții prematuri, bebelușii care au contactat o infecție, cei care au dezvoltat icter, cei a căror mamă a fost tratată în timpul sarcinii (diabet, hipotiroidism etc.) sau cei cu o malformație.
Un copil născut prematur se află într-o situație fragilă, este necesar să se monitorizeze diferitele etape ale dezvoltării respirației sale, a dietei, a temperaturii, a greutății sale. Copiii născuți prematur au dificultăți de respirație când sunt mici, deoarece plămânii nu au avut timp să se maturizeze. Dacă respirația bebelușului dvs. este neregulată, el va primi ajutor pentru respirație; apoi i se poate asigura oxigen suplimentar printr-o intubație (un tub în trahee), o mască deasupra nasului sau chiar prin ochelari de oxigen așezați sub nas și atașați în spatele urechilor. Este posibil să primească oxigen suplimentar în incubator. CITEȘTE ȘI DESPRE: Etapele normale de dezvoltare ale bebelușului născut prematur

Prematuritatea este cea mai frecventă cauză de spitalizare neonatală.
În ultimii ani, a crescut accesul la părinți. Mama și tata pot accesa serviciul 24 din 24 de ore pe zi dacă sănătatea bebelușului lor o permite. Mama este apoi încă în sala de nașteri sau în camera de recuperare dacă a avut o cezariană. Cu toate acestea, facem aranjamente pentru ca ambii părinți să se poată apropia cât mai repede de incubatorul bebelușului lor. Depinde de organizarea serviciilor. Dacă toți bebelușii sunt așezați într-o singură cameră mare, suntem obligați să limităm vizitele și numărul de vizitatori pentru a nu deranja nou-născuții: niciodată mai mult de două persoane în același timp per bebeluș. Când bebelușii sunt așezați în incubatoare, accesul pentru frați sau bunici este mai ușor. CITEȘTE ȘI DESPRE: Despre nașterea prematură

Complicații la naștere: aspirarea de meconiu

Inhalarea de meconiu în timpul sarcinii poate duce la boli pulmonare inflamatorii și obstrucția mecanică a căilor respiratorii responsabile de sindromul de detresă respiratorie. Semnele includ tahipneea, raluri pulmonare și cianoză sau desaturarea. Diagnosticul este sugerat atunci când se observă suferință respiratorie cu colorarea meconiului lichidului amniotic în timpul nașterii. Este confirmat de radiografia toracică.
Sugarii în suferință respiratorie sunt adesea intubați și plasați pe ventilație artificială.

Tratamentul sugarilor grav bolnavi cu un agent tensioactiv scade nevoia de oxigenare a membranei extracorporale, dar nu afectează mortalitatea. Prognosticul depinde de cauza fiziologică subiacentă a suferinței fetale. Tratamentul poate să cuprindă:
– intubația endotraheală și ventilația mecanică, după cum este necesar
– suplimentarea cu oxigen
– surfactant
– antibiotice din clasa a IV-a
– inhalarea oxidului de azot în cazurile severe de hipertensiune pulmonară persistentă
– oxigenarea cu membrană extracorporeală (ECMO) dacă nu răspunde la tratamentele de mai sus.

Părinții pot participa la îngrijirea nou născutului prematur?

Când copilul poate fi scos din incubator, acesta va face prima baie în prezența asistentei creșei. În plus, părinții se pot ocupa și de primele hrăniri. Dacă mama alăptează, încercăm să punem bebelușul la sân cât mai curând posibil. În funcție de maternitatea în care naști, bebelușul tău va primi prima baie mai târziu după naștere. Este din ce în ce mai recomandat să așteptați câteva ore sau chiar câteva zile înainte de a vă spăla copilul.

Alimentația adecvată a nou născutului prematur

Chiar dacă micuțul tău se naște bine proporționat, are o greutate redusă, iar rezervele sale de grăsime nu sunt suficiente, el nu își poate regla întotdeauna nivelul zahărului din sânge, așa că este o chestiune de monitorizare, motiv pentru care veți vedea personalul medical făcând regulat „dextro” pentru a monitoriza „zahărul din sânge”. Nivelurile sale de calciu din sânge vor fi, de asemenea, monitorizate. Dacă nu poate suge eficient, va fi hrănit prin perfuzie și/sau prin tub gastric până când va digera suficient de bine pentru a bea sticla de lapte matern sau formulă. CITEȘTE ȘI: Hipoglicemia (glicemia scăzută) la nou-născut

Care sunt riscurile pentru nou-născut în secția de neonatologie?

Dacă un nou-născut se află într-o secție neonatală, acesta este mai expus riscului decât un copil care rămâne în maternitate sau se întoarce repede acasă. Sarcina medicului neonatolog este de a explica părinților în mod clar modalitățile, dificultățile sau chiar pericolele asociate cu gesturile, examinările sau intervențiile pe care acesta va trebui să le efectueze. CITEȘTE MAI MULTE DESPRE: Bebelușul meu s-a născut prematur

Întărirea legăturii mamă/copil

Contactul timpuriu dintre mamă și bebeluș facilitează tranziția între viața intrauterină și cea extrauterină. La naștere, mama se află într-o stare de „îngrijorare maternă primară” conform medicilor, adică hipersensibilitate care îți permite să fii pe deplin disponibilă pentru a răspunde bebelușului tău. Contactul piele pe piele de la naștere ajută la întărirea acestei legături între mama și copil.

Bunăstarea nou-născutului: există o scădere semnificativă a plânsului la nou-născuți în comparație cu copiii așezați într-un leagăn lângă mama lor. Medicii au constatat, de asemenea, că durata plânsului se scurtează.
O adaptare mai bună: oferă beneficii clinice și comportamentale prin dezvoltarea contactului și trezirea simțurilor la copilul. Părinții care practică această îngrijire notează o mai bună organizare motorie a nou-născuților. De asemenea, metabolismul lor se adaptează mai repede la această viață timpurie în afara pântecului mamei lor.

CITEȘTE ȘI: 6 REPLICI de care NU are nevoie o mamă la început de drum în ALĂPTARE
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT  | BEBELUSI  | PRIMUL AN | ALAPTARE