Vă rog să publicați și povestea mea pe site-ul Clubul Bebelușilor, m-as bucura foarte mult, ar fi o ușurare pentru mine fiindcă nu am putut să o spun nimănui din afara familiei si mi-a luat foarte mult să scriu acest text. Am 21 ani și în data de 8.11.2023 în jurul orei 1 am ajuns cu ruptură de membrane, contracții dese și dilatație completă la Maternitatea Bega cu mașina cu mama, sora și soțul de la 50 km de oraș. Am fost primită înăuntru, o doamnă a sunat să vină doctorul de gardă și mi-a pus câteva întrebări. Menționez că am precizat cu aproximație ora la care s-au rupt membranele, aceasta fiind mai târziu decât am reținut, eu pierzând de fapt noțiunea timpului.
O asistentă s-a răstit la mine citez “tu nu vezi cât e ceasul măi fată, e ora 2 noaptea”. Cu dureri m-am descurcat pe cont propriu cum am putut să mă îmbrac, să merg la baie și am luat loc pe un scaun pentru recoltare de analize. Am așteptat în jur de 20 minute să coboare cineva. M-a preluat o fată tânără rezidentă și după un scurt eco și verificare a precizat că sunt dilatată complet. Am urcat un etaj pentru a ajunge în sala de nașteri, auzind în stânga și în dreapta văicăreli fiind ora aceea târzie, eu stricând multora somnul. Am luat loc pe pat, alături de sala de nașteri și când am simțit contracții mai puternice m-am deplasat pe acel scaun special pentru a începe nașterea propriu zisă. Acolo, au vrut să mă dea jos de câteva ori pentru a mă reîntoarce în pat cu dureri groaznice până la “venirea momentului”, mie fiindu-mi frică să împing fiind și la primul copil.
Au fost prezenți si alți câțiva probabil studenți și câteva asistente printre care și o doamnă mai în vârstă de statură mică îmbrăcată într-un costum roșu revoltată de situație ce s-a purtat cu mine într-un fel de nedescris. Mi s-a făcut și epiziotomie de către rezidentă și probabil m-am ales și cu rupturi după nașterea naturală. Am născut în 20 minute maxim o fetiță sănătoasă de 2680 g și 48 cm. De felicitat m-au felicitat pentru ca așa trebuie să fie, dar toate văicărelile unora și felul în care s-au purtat cu mine anterior nu mi-au dat nici o stare pozitivă cu excepția studenților prezenți care nu au scos nici un sunet și rezidentei care pe lângă faptul că s-a descurcat procedurii nașterii mi-a și explicat frumos ce urmează. Martori a tot ce s-a întâmplat acolo ascultând cu urechile ciulite jos în fața maternității sunt mama, soțul și sora mea care au rămas pentru mine afară în așteptare. Apoi a urmat pentru mine calvarul.
Ce a lăsat Dumnezeu frumos, au stricat oamenii. A urmat expulzia placentei tot natural după care procesul de curățare. Rezidenta îi spunea doctorului că nu vede foarte bine dacă este curată zona după câteva manevre sănătoase, acesta repetându-i “lasă că-i bine”. Fac și o altă precizare legat de masa pe care erau așezate uneltele necesare, comprese murdare un mediu de lucru care nu a fost steril pe lângă faptul că multe din ce se cerea la mână nu erau fizic în spital în acea noapte. Să mă coase, cred că a durat în jur de 40 minute sau poate mai mult, timp în care am simțit niște dureri îngrozitoare că nașterea nu a fost suficientă. Rezidenta a încercat să efectueze corect procedura, dar din graba “domnului doctor” nu i-a ieșit. Abia după mai multe încercări, timp în care pentru mine a fost un chin, s-a băgat respectivul doctor pentru a finaliza procesul. M-am reîntors în pat și am auzit discuțiile celor aflați încă în sala de naștere referitoare la faptul că noaptea le-a fost spulberată, naștere naturală la primul copil ce nu a durat mai mult de aproximativ 2 ore de când am intrat pe ușa maternității și până ce am născut.
M-a întrebat asistenta de care am precizat mai sus, de vârsta a doua îmbrăcată în costumul roșu dacă vreau apă sau mâncare. I-am spus că mi-aș dori puțină apă pentru ca aveam gâtul uscat. Aceasta mi-a spus “unde ai apa” eu neavând la mine. Pe urmă mi-a răspuns “atunci bea de unde ai, trebuia să-ți aduci de acasă”. A ieșit pe ușă și am auzit “nu avem apă, dă-i de la robinet”.
…. Au trecut câteva ore și am fost transportată cu scaunul în salonul cu numărul 22. Timp de 4 zile în care am stat internată nu a venit nimeni dintre medicii ginecologi în afară de rezidenta care a raportat starea mea, să mă întrebe personal cum mă simt sau să verifice zona, abia la insistentele mele s-a uitat tot rezidenta superficial spunându-mi că este bine. Precizez și că nu am avut parte de prea multă asistență pentru a alăpta, fiind stânjenită și că am pus scutecul bebelușului invers. Însă nu am nimic de reproșat echipei de la pediatrie, niște doamne doctor de apreciat. În ultima noapte petrecută în spital am rămas singură în salon cu un stres intens, neputând alăpta fiindcă nu aveam încă, nevoită să mă deplasez uneori pentru a procura lapte.
Am fost externată sâmbătă 11 Noiembrie cu insistente de plecare, fiindcă bebelușul a făcut icter cu o zi în urmă si a avut nevoie de lampă, a doua zi în ziua plecării nivelul bilirubinei fiind crescut, recomandat de doamna doctor să mai stea puțin la lampă. Am plecat din spital fără a fi însă verificată starea mea de sănătate. Pe fișa externării scrie “pacienta se externează cu stare generală bună, afebrilă apetenta, uter bine involuat, secreție lactată prezentă, lohii serosangvinolente în cantitate minimă, cu plaga curată in curs de vindecare, tranzit intestinal prezent, diureză fiziologică.” (dovadă pe fișa externării) !! Nimic din toate astea nu au fost verificate, doar trecute pe fișa externării.
Ajunsă acasă, a doua zi mi-am dat seama că nu este ceva în regula cu mine, având frisoane si prezentând dureri mari și un miros înțepător. Nu am stat pe gânduri și i-am trimis doamnei ginecolog care mi-a monitorizat sarcina poză cu zona intimă. A doua zi m-am prezentat de urgență la cabinetul dânsei, aceasta constatând că nu este bine deloc diagnosticându-mă cu infecție severă și miros urât, plagă deschisă, cusături anapoda spunându-mi că este necesar să refacem toată procedura. O a doua părere a unui medic ginecolog, șef de secție a fost aceeași spunându-mi cu tristețe “ești tânără, ai toată viața înainte, și-a bătut joc de tine cine te-a făcut așa”. Acum tot eu trag pe urma a ceea ce mi s-a întâmplat și trebuie să plătesc toată intervenția din proprii bani că acum cui îi mai pasă? Dar copilașul?! Am avut o grijă enormă de el în dureri chinuitoare și am fost nevoită să nu mă mai gândesc la alăptat din cauza medicamentelor.
Și concluzia care este?! Unde este dreptatea? “Nu-ți fie frică să naști cu medicul de gardă”, proaste legile în România că ajungi să cheltui o avere pe consultații la privat căci la stat nu te programează nimeni așa de pe o zi pe alta, aștepți cu nerăbdare să-ți vezi copilașul născut și ai parte de o experiența negativă și traumatizantă care te marchează și distruge pe viață. Și mai mare păcatul că s-a mințit cu vârf și îndesat pe fișa mea de externare că sunt bine cu plaga închisă, cine răspunde pentru lucrurile astea? Și încă o dată precizez, sunt tânără și vreau să-mi continui viața pe mai departe, nu să sufăr cât mai am de trăit din cauza unui om care nu-și iubește meseria și o face pentru bani. Păcat! Dar cu toate astea, finalul este fericit, fetița mea este bine si asta ma face cea mai fericita. Suntem puternice, suntem femei! “ Această naștere naturală traumatizantă trimisă de cititoarea noastra a avut loc la maternitatea Bega Timisoara cu medicul de garda în mijlocul nopții.
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
Citește și: Iată-mă acasă, cu nou-născutul în brațe 15 lucruri care m-au luat prin surprindere în primele săptămâni de viață ale bebelușului
