Mă numesc Georgiana și astăzi vreau să vă spun povestea mea de naștere.
Am avut o sarcină destul de ușoară, nu am avut niciun fel de problemă până în ultimele 2 săptămâni de sarcină când trebuia să merg pentru ultima vizită la spitalul unde urma să nasc. La ultimă vizită, doctorul mi-a găsit cam totul dat peste cap, proteine în urină, tensiune foarte înaltă și multe alte probleme, așa că mi-au recomandat că pentru o săptămână să merg la spital din 2 în 2 zile, pentru a mă ține sub control. În tot acest timp fetița mea era bine, doar îmi spuneau că e destul de mare!
Am făcut din 2 în 2 zile du-te vino la spital până au decis să mă interneze pentru că tensiunea o aveam din ce in ce mai înaltă 🥺, m-au internat pe 29 decembrie și au început să îmi inducă nașterea, mi-au dat medicamente pentru a declanșa travaliul, de pe data de 29 până pe 31 numai eu știu prin ce am trecut, povestesc cu lacrimi în ochi sincer, pentru că a fost o experiență chiar înspăimântătoare fiind prima sarcină și nu prea aveam nici încurajări pentru a fi tare.
De la medicamentele respective aveam contracții dar nu eram dilatată și nici membranele nu s-au rupt, așa că au vrut să îmi rupă ei la un moment dat membranele, dar nu am rezistat din cauza durerii și fricii 🥺.
Pe 1 ianuarie la 5 dimineața m-au chemat pentru alta vizită ginecologica să vadă daca eram dilatată. Nicio șansă, eram dilatată doar de 1 centimetru! Așa că m-a luat doctorița, și uitându-se în ochii mei și mi-a zis așa: „Georgiana, tu astăzi trebuie neapărat să naști, mâine o vei avea pe Aurora în brațele tale” iar eu sincer m-am gândit oare e așa de tare ultimul medicament încât să intru în travaliu? De unde atâta fericire, ea a spus așa pentru că știa că o să fac cezariană până la urmă. Eu neștiind nimic, merg înapoi în salon cu durerile mele și burta foarte foarte tare iar fetița nu se mai mișca atât de tare cum o făcea de obicei, eram un pic panicată dar aveam încredere în medici.
La ora 10 dimineața mă cheamă iar la vizită dar eu nu mai aveam nicio durere, îmi trecuse tot, aveam doar burta foarte tare atât, merg la vizita ginecologica iar și nimic tot 1 centimetru dilatată. Erau 2 medici, o femeie și un bărbat, medicul se uită la mine și îmi spune că nu mai au nicio metodă pentru a declanșa sarcina și nu a funcționat niciuna, ultima metodă este cezariană. Mie nici nu îmi trecuse măcar o secundă prin cap că euuuuu voi face cezariană, eram șocată când am auzit medicul că trebuie să fac nasc prin cezariană!
Șocată fiind, mă uit la medici și le spun, vă rog frumos să îmi dați 10 minute pentru a vorbi cu ai mei, să o sun pe sora mea să decid, dar eu nu mai aveam ce să decid că deja au decis ei pentru mine. Intru în salon plângând și tremurând că câinele de frică, sun repede pe sora mea care îmi doream sa fie prezenta în timp ce voi naște dar din păcate când naști prin cezariană nu poate să fie nimeniiiiii în sala operatorie!
In fine, o chem pe sora mea repede la spital pentru că e vorba despre cezariană și nu se știe niciodată când ajunge Aurora noastră 🥺.
După 20 de minute vin medicii, mă pun deja să semnez niste foi pentru epidurală și pentru consensul că accept sa fac cezariana, după aia vin infirmierele pentru a îmi pune catetere, m-au dezbrăcat complet și mi-au dat o cămașă verde deasupra, mi-au băgat perfuzii, eram șocată, nu mai puteam vorbi de la cum tremuram și plângeam, infirmierele încercau sa mă calmeze spunandu-mi că peste puțin timp o voi vedea pe fetița mea!
M-au luat și m-au dus în sala operatorie la partier și jos era deja soramea, când am văzut-o am plâns mai rău, am intrat în sală și m-au pus pe patul acela super îngust și mic. Ceva de-a dreptul oribil! La un moment dat eram înconjurată de medici și infirmiere, unul îmi măsură tensiunea, altul îmi făcea injecții, unul mă dădea cu dezinfectant pe spate că trebuia să îmi facă epidurală, Doamne, ce frica mi-a fost și la epidurală. Mi-au făcut epidurală și deja nu mai simțeam bustul și picioarele doar mainele le puteam mișca, așa că au trecut la cezariana!
Nu pot să vă explic ce am simțit, am simțit toată cezariana, absolut tot, când m-au tăiat, când au scos fetița, când am avut hemoragie, când îmi aspirau sângele. Am pierdut un litru jumătate de sânge din cauza că după ce au scos fetița uterul meu a cedat și am avut hemoragie.
Chiar începusem să nu mai pot sta trează la un moment dat după ce am văzut fetița, începeam să nu mai știu ce e cu mine, infirmierele vorbeau cu mine, le auzeam destul de bine dar nu reușeam să le răspund! Într-un final nu stiu ce injecție mi-au făcut undeva în picior și îmi revenisem un pic…după aproape 2 ore am ieșit din sala operatorie și am fost dusă în salon cu perfuzii, nu reușeam să mă mișc deloc doar mainele atât! După o oră și ceva mi-a adus minunăția în salon și după 5 minute am alaptat-o, nu voi uita niciodată acel moment când am luat-o în brațele mele 🙏.
CITEȘTE ȘI DESPRE: S-a decis să fiu anesteziată total iar când operația de cezariană era spre final m-am trezit din anestezie, nu terminase de cusut
Mi-a fost foarte grea recuperarea după cezariană, a doua zi infirmierele veneau la mine și îmi spuneau sa mă ridic dar nu reușeam. Nu mai puteam de durere. Una din infirmiere a venit să mă încurajeze sa mă ridic și m-a ajutat, a fost o femeie extraordinară, mulțumită ei mi-am luat inima în dinți și m-am ridicat încet, încet până am reușit să mă ridic singură fără a fi ajutată!
Pe 4 ianuarie m-au externat, eu tot cocoșată mergeam și încet din cauza cezarianei, într-un final am ajuns acasă și aveam nevoie constant de cineva pentru a mă ridica din pat. Am aproape 3 luni de la naștere și eu încă nu m-am recuperat, mai am încă dureri de burtă și încerc să îmi revin cât mai repede posibil, vreau sa fiu din nou acea Georgiana, cea dinainte de cezariană! Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat această minune de copil, pe care am numit-o Aurora și că suntem sănătoase amândouă! Țin să precizez că sunt o mama singură!Vă mulțumesc frumos că ați citit povestea mea. Am născut în Italia, într-o maternitate din Torino.
Credeți-mă că dacă nu era nevoie, eu nu acceptam nașterea prin cezariană, pentru mine a fost horror. Chiar astăzi vorbeam cu o prietenă care și ea tot prin cezariană a născut și nu mai are absolut nimic, ei uite la mine simt niște înțepături și parcă am gheață în acea zonă, nu prea simt partea aia când mă ating, e aiurea rău! Am decis, gata copii!
CITEȘTE ȘI: Sunt sigură că nașterea naturală doare pe moment și după trece, dar o cezariană poate să doară toată viața
CITEȘTE ȘI DESPRE: 11 Clipe înfricoșătoare împreună cu nou-născutul pentru orice mamică la primul bebeluș
