Bună ziua. Povestea mea începe în 2018 când am rămas însărcinată prima oară. Când eram tânară nu îmi doream copii. Nici eu, nici soțul meu. Apoi ne-am căsătorit în 2016 și am zis hai să încercăm. A durat ceva pănâ să rămân însărcinată, nu aveam probleme, dar pur și simplu nu rămâneam. Pănă într-o zi când menstruația nu a mai venit. Am fost extrem de fericiți. Am mers la un „medic”din orașul meu destul de renumit pe aici. Am aflat că era fetiță. Totul a decurs foarte bine. Eu aveam tensiune de pe la vreo 25 de ani, dar doctorul mi-a spus să nu mă las de pastilele care le luam pentru că am puteam muri ori eu ori fata. Am ascultat de el…
Au trecut 9 luni minunate, în fiecare lună mergeam la control, fata era bine, pănă într-o zi…fix de ziua mea pe 29 ianuarie fata nu a mai mișcat. Am mers dimineața la control, mi-au făcut eco,totul era în regulă. Mi-au spus sa revin și seara la un control pentru ca a doua zi urma să nasc cu cezariană din cauza tensiunii. Am revenit la control și seara din nou au spus ca totul e în regulă la eco, la ctg. Pe fată în continuare nu o simțeam să miște. A doua zi am mers sa nasc. M-au pus pe pat să îmi facă eco înainte de operație. Atunci s-a ruinat totul. Îi cauta inima cu ecograful și nu o auzea. Atunci am știut ca s-a terminat totul. Am simțit ca nu o mai am pe fetița mea. Au zis că mă bagă de urgență în operație.
Au venit moașele să mă pregătească, alți medici, ctg…ziceau că se aude inima…de fapt se auzea inima mea…nu a ei. M-au anesteziat total. Apoi m-au trezit. Fata nu mai traia. M-au întrebat dacă vreau sa o vad, am zis ca da. M-am uitat la ea, nu îi mai țin minte fața și asa mă doare sufletul. M-au dus în salon, eram pe altă lume. Soțul era acolo și plângea, eu nu îmi dadem seama ce se întâmplă. A venit după câteva ore și „medicul” să ne întrebe dacă o ardem sau o îngropăm. Am zis că vreau să i se facă autopsie în alt oraș, să vedem ce s-a întâmplat.
Citește și despre: 10 lucruri pe care NU ți le spune nimeni despre nașterea naturală
Nu vreți sa știți ce era pe atunci în spital. Medici, asistente, directoare, toată lumea era agitată. A venit și medicul să vorbim după multe ore. A zis că nu înțelege ce s-a întâmplat, e ceva genetic probabil. Că el ma ajuta în 6 luni să rămân din nou…abureli. Soțul meu a înmormântat fetița…eu eram la spital. Când am ieșit din spital și am venit acasă…crunt. Am mers să îmi fac niște analize la îndrumarea unei doctorițe. A ieșit că eu pe timpul sarcinii făcusem diabet gestational. După foarte mult timp au venit și rezultatele autopsiei. Fetita era moartă de 2-3 zile la mine în burtă și din cauza pastilelor de tensiune a avut probleme la plămâni și nu a mai putut sa respire.
Am uitat sa precizez că atunci când am vazut-o, pielea ei în anumite părți era descuamată semn că era moartă de cateva zile. Atunci nu știam dar când au venit rezultatele am aflat. Am făcut plângere la colegiul medicilor…nimic nu s-a întâmplat. Au ajuns la concluzia că nu au fost de vină cu nimic. Plângere la politie…nimic. A venit pandemia și am lasat-o baltă. Oricum mă luptam cu morile de vânt. O durere care nu o pot descrie în cuvinte. În fiecare zi plang după ea. În fiecare zi încă mă învinovățesc, poate dacă eram mai informata și citeam mai mult nu se întâmplă asta.
Dupa 8 luni am zis sa încerc din nou. Am rămas imediat însărcinată. Am mers la o maternitate privată de data aceasta. Am platit foarte mult dar a meritat. Nu aș mai merge la un spital de stat nici pentru o banală durere de cap. Am avut parte de un medic extraordinar care știind ce antecedente aveam a avut grijă de mine ca de fata lui. Am mers la tot felul de medici, am făcut toate analizele posibile, am schimbat pastilele de tensiune cu altele care se pot lua în timpul sarcinii. Am făcut diabet gestational și de data aceasta pe care l-am ținut în limite normale de om sănătos doar din alimentație și în timpul pandemiei în 2020 am născut o minunăție de fetita care îmi luminează zilele și momentele de tristețe când plâng după sora ei. Este tot ce puteam să îmi doresc de la viață. Așa că, fetelor, faceți toate investigațiile posibile în timpul sarcinii, nu vă uitați la bani, că nimic nu contează mai mult decât să ai un copil sănătos. Vă pup și vă doresc o zi frumoasă!
