Totul a inceput, ca intotdeauna, din dorinta de a aduce pe lume un suflet care „sa imi tina de cald” cu iubirea lui. Multe prietene de-ale mele auzeam ca sunt insarcinate si ca e asa de frumos si sincer si acest motiv m-a facut sa imi doresc copii. Imi doream sa simt si eu cum este o sarcina, o nastere, un pui de om mic. Dupa muuuulte incercari si stres, am reusit sa colorez ambele linii ale testului, iar atunci surpriza…nici macar nu mai eram entuziasmata dupa atatea incercari esuate. M-am dus fericita la control, atat eram de fericita, surprinsa, emotionata, incat cred ca doar m-am balbait toata durata consultatiei.
Am aflat pe la 8 saptamani ca am gemeni, insa unul se va resorbi deoarece nu era dezvoltat deloc. Tot atunci am auzit pentru prima data bataile inimii a ceea ce urma sa imi fie minune a Lui Dumnezeu mie si, va spun sincer, nu ma asteptam sa plang la asta. Totul a descurs minunat si foarte usor, iar puiul meu s-a aratat in toata splendoarea lui a fi baiat, nu incapea urma de indoiala, era totul foarte bine vizibil pe ecografie.
Spre sfarsitul sarcinii am discutat cu medicul meu despre modul de nastere, adica cea naturala pe care mi-o doream din tot sufletul si credeti-ma ca as fi incercat-o fara epidurala, atat de mult imi doream sa simt totul natural desi sunt foarte fricoasa cand vine vorba de durere. Prin saptamana 34 am ajuns pentru prima data la spital cu niste contractii care din fericire erau false, iar acolo am aflat ca lichidul amniotic se gaseste in cantitate foarte mica, ceea ce a dus la un repaus total la pat. Exceptand mersul la baie si mancatul nu aveam voie sa ma dau jos din pat.
Am ajuns si la saptamana 39, bebe nu dadea niciun semn ca ar veni, iar atunci mi s-a spus ca va trebui sa nasc prin cezariana deoarece lichidul este foarte putin si nu va putea iesi „pe uscat”, iar colul inca era inchis. A venit si ziua internarii cu foarte mari emotii. Imi era groaza de ceea ce urma sa se intample, nu concepeam cezariana, parca mi se luase dreptul a fericire. Ca si procedura pot spune ca totul a fost executat impecabil, anestezia a fost facuta cu succes din prima incercare, fara chinuri, exceptional ce sa mai.
Pe toata durata operatiei, atat medicul, cat si asistentele mi-au vorbit constant si m-au intrebat daca sunt bine, daca imi e rau, asistentele ma tineau cu randul de mana, ma mangaiau pe cap, eram ca si copilul lor. Momentul intalnirii a fost ceva ce nu pot descrie in cuvinte..a fost perfect si a fost si super amuzant pentru ca atat de tare a urlat bebe cand l-a scos din burta incat nici medicului nu i-a venit sa creada. Data nasterii: 30.01.2020, 11:28 am auzit primul strigat al omuletului meu.
Dupa asta, la 6 ore dupa operatie a inceput „greul” cu mobilizarea. Personalul medical m-a ajutat la fiecare pas, am fost invatata tot ce trebuie sa fac, cum sa atasez copilul la san, cum sa il schimb, cum sa il spal, absolut tot m-au invatat inainte sa plec cu el acasa, iar la externare am primit si cateva pagini xerox despre ingrijirea copilului, posibile probleme, mediul ambiant perfect etc. Chiar daca nu a fost nasterea pe care am visat-o, totul a fost impecabil, o cusatura perfecta care abia daca se vede acum, o echipa de nota 100. Toata recunostinta pentru spitalul Pelican Oradea.
CITEȘTE ȘI DESPRE: S-a decis să fiu anesteziată total iar când operația de cezariană era spre final m-am trezit din anestezie, nu terminase de cusut
Chiar daca eu sunt o persoana ce se recupereaza greu si inca mai simt dureri si acum uneori, ma mandresc ca aceste dureri, aceasta cicatrice mi-au adus pe lume ceea ce nimeni niciodata nu ar putea sa imi ofere. Pe viitor sunt 100% pregatita sa nasc natural daca va mai fi sa raman insarcinata. Inca sper si nu am renuntat la dorinta de a naste natural…sunt niste dureri pe care mi le doresc din tot sufletul.
Am nascut prin cezariana din motive medicale, dar, Doamne, nu as alege asta de bunavoie pentru nimic in lume…sunt 2 ani de la nastere si inca mai sunt momente cand stranut sau tusesc si ma indoaie de durere…daca ar fi sa mai nasc, cu siguranta natural as face-o doar sa nu mai trag atat de mult dupa nastere cu durerile. In plus (nu ma deranjeaza neaparat) inca nu imi simt partea de jos a burtii de atunci si sa nu mai zic cu ce dureri de spate am ramas dupa anestezie, ca imi coboara pana in picioare si cat de sensibila mi-a ramas zona de la locul intepaturii pana la fund.
CITEȘTE ȘI: Sunt sigură că nașterea naturală doare pe moment și după trece, dar o cezariană poate să doară toată viața
CITEȘTE ȘI DESPRE: 11 Clipe înfricoșătoare împreună cu nou-născutul pentru orice mamică la primul bebeluș
