Prietenii tai care inca nu sunt parinti se simt neglijati fiindca nu le raspunzi la telefon? Acest articol ii va ajuta sa empatizeze cu tine.
Esti parinte de curand, asta insemnand de la cateva zile pana la 4-5 ani, si atat prietenii cat si rudele incep sa-ti reproseze ca nu le raspunzi niciodata la telefon, crezand ca-i eviti, ca ai ceva personal cu ei. Nu-i nimic, iti oferim acest text pe care sa-l impartasesti cu ei si astfel se va elucida misterul, vor afla si ei motivele pentru care nu poti vorbi la telefon:
Esti in mijlocul unei crize. Sigur, nimic de proportiile unui cutremur, inundatii sau atac terorist dar pentru un copil de 2-3 ani faptul ca i s-a rupt un biscuite si nu il poate “lipi” la loc nu e cu nimic mai prejos decat cele enumerate inainte.
Ca parinte iti pui zilnic imaginatia la contributie pentru a rezolva probleme, e drept ca nu gasesti leacul la boli grave dar nici sa opresti un copil sa iasa la 0 grade in chiloti nu e usor, sau invers, sa iasa cu cizme de blana pe canicula.
Sunt captivi. Da, captivi la propriu, nu capturati de vreo grupare infractionala ci prinsi sub trupusorul unui bebelus adormit, care doar asa isi poate face siesta, pe ceva moale si cald numit parinte.
Faptul ca nu poate raspunde la telefon nu e problema cea mai serioasa a parintelui, el poate avea probleme mai stringente, precum faptul ca ar avea nevoie la toaleta, ii e foame, ii e sete sau ii vine sa tuseasca si se chinuie sa nu o faca pentru a nu trezi comoara adormita.
Curata voma sau alte “splendori”. Nu-i invidiati daca nu vreti sa intram in detalii! V-ar parea rau!
Sunt afara, la plimbare cu copilul. Nu exista ceva mai stresant decat sa iesi in parc/loc de joaca exterior/ plimbare cu copilul de 1-3 ani. N-ai nici cum sa te uiti spre telefon, cu atat mai putin sa vorbesti la el. Trebuie sa fii mereu cu ochii in patru ca lumina ochilor tai sa nu se rataceasca, sa nu fuga in drum, sa nu se catere pe chestii periculoase, sa nu arunce nisip in ochi altora, sa nu alerge spre un leagan in miscare si multe altele.
Se bucura de momentele petrecute cu copilul. Nu toate momentele unei zile sunt o lupta pentru supravietuire. Exista si momente in care parintele savureaza clipe minunate cu copilul, se joaca impreuna, se giugiulesc, impart cele mai delicioase tandreturi, se bucura unul de altul pur si simplu. Raspunzand la telefon ar distruge magia acestor momente, asa ca nu are rost sa va suparati pe ei.
Sunt la un atelier pentru copii. Multi parinti, pentru a mai diversifica activitatile copilului si pentru a nu “ramane in urma” fata de altii, inscriu copilasul la tot felul de ateliere destinate copiilor mici.
Desigur ca ar prefer sa povesteasca la telefon cu prietenii decat sa cante cantecele sau sa decupeze si sa lipeasca figurine, dar ce sa faca, au dat si bani pe aceste ateliere, nu-si permit sa rateze vreun minut pretios.
Sunt singuri la cumparaturi! Asa cum nu trebuie sa deranjezi un caine flamand cand mananca, asa nu trebuie sa deranjezi un parinte aflat singur la cumparaturi!
Pentru un proaspat parinte, a “face shopping” singur intr-un hypermarket este echivalentul unei croaziere de lux pentru cei fara copii. Atat de rar gasesc pe cineva care sa stea cu copilul, si pe care copilul sa-l accepte, asa incat cand scapa intr-un magazin se simt in concediu si nici macar nu aud telefonul, atat de concentrati sunt la rafturi.
Nu mai stiu purta o conversatie. Da, multi parinti nu mai raspund la telefon fiindca le e jena. Nu mai stiu purta conversatii de adulti. Se trezesc vorbind in diminutive, onomatopee, facand ca toate animalele domestice si salbatice…asa ca n-ai ratat nimic daca nu ti se raspunde la telefon. Decat daca tii mortis sa auzi “sade rata pe butoi”.
Zac pe intuneric. Daca crezi ca dupa posibila ora de culcare a copiilor e un moment propice pentru a-ti suna prietenul, te inseli. Dupa ce copiii sunt “biruiti” parintele isi rezerva cel putin o ora de “refacere”, se regenereaza stand pur si simplu intins si privind in gol la tavan. Chiar nu e momentul de conversatii, epuizarea e prea mare. E momentul lui “enjoy the silence”, vorba hit-ului.
Dorm! Si ce daca e abia 20.30? La momentul cand cei fara copii se pregatesc sa iasa din casa la o terasa, la un club, parintele s-ar putea sa sforaie deja. Daca are norocul ca si copiii sa fi adormit, cea mai buna idee este sa se puna si el la culcare. Poate pentru altii e devreme, pentru el cu siguranta nu! Pentru un parinte obosit lumea viselor poate incepe si la 7 seara, daca-i da voie copilul, desigur. Mai ales ca de cele mai multe ori acelasi copil ii da trezirea pe la 6 dimineata, in cazuri bune!
In concluzie: nu te supara si nici nu deveni paranoic daca prietenii tai care au devenit parinti nu-ti raspund la telefon. Ai doua solutii: fie revii cu telefonul peste 4-5 ani fie le faci o vizita pentru a vorbi direct cu ei. Nu uita sa le duci o cana de cafea tare.
