Diana e stabilită în Italia, de ceva vreme. A stat destul de mult pe gânduri dacă să își aducă pe lume băiețelul în țară, unde se află întreaga ei familie, sau să aleagă să nască în Italia, iar speranța unor condiții mai bune în spital și a unei echipe de medici și asistente care să se poarte frumos cu ea și să dea dovadă de empatie a convins-o: urma să își aducă pe lume copilul departe de casă, doar ea și logodnicul ei, într-un mediu mai sigur.
Ca de multe ori în viață, însă, socoteala de acasă nu s-a potrivit grozav de bine cu cea din târg, iar Diana a avut câteva surprize nebănuite și nu neapărat plăcute. Numele meu este Diana și sunt mămica unui băiețel de aproape 4 luni. Locuiesc în Italia de aproape 2 ani, împreună cu logodnicul meu. Când am rămas însărcinată am tot întrebat în stânga și în dreapta și mi s-a tot spus ce bine e să naști în Italia, cum condițiile din spital sunt excelente, că personalul medical are altă mentalitate și că se ocupă cu foarte multă grijă și atenție de tine și de copil… Așa că am ales să nasc aici.
Totul a decurs minunat până la controlul de 7 luni
Atunci, mi s-a spus că băiețelul e deja pregătit să vină pe lume, că e posibil să nasc înainte de termen și să încerc să stau cât mai mult în repaos, ca să rămână în continuare cât mai mult timp în burtică, fiind puțin cam mic în greutate.
Eram destul de speriată de ce s-ar putea întâmpla dacă nășteam atât de devreme.
CITEȘTE ȘI DESPRE: Etapele normale de dezvoltare ale bebelușului născut prematur
Am fost programată la naștere indusă
Cam cu o săptămână înainte de naștere medicul a depistat că bebelușul nu mai lua în greutate, așa că m-a programat să îmi inducă nașterea pe 27 iulie. Am așteptat cu frică, dar și cu multă nerăbdare ziua respectivă! Am ajuns la spital la ora 8 dimineața, așa cum mi se spusese, mi s-a făcut repede testul COVID, care a ieșit negativ, totul era în regulă, mi-au introdus în vagin un medicament ca un fel de fir, pentru declanșarea nașterii.
Am chemat asistenta, că nu mai puteam de dureri
Pe la ora 14 au început dureri mici, acceptabile. Asistenta l-a trimis acasă pe logodnicul meu pe la 17.30, spunându-i că alea nu erau dureri de naștere. Am rămas singură și m-am întins puțin în pat, să dorm, dar durerile deveneau din ce în ce mai puternice. Trecuseră 5 ore de când plecare logodnicul meu și țineam legătura prin telefon. Îmi amintesc perfect, la 23:20 am chemat asistenta, că nu mai puteam de dureri. Aveam contracții la fiecare 5 minute. M-a preluat la monitorizare și îmi tot spunea că sunt dureri de la medicamentul acela. Când a văzut că tot insist, mi-a adus apă caldă să țin la burtă și pe spate, dar era degeaba, nu m-a ajutat deloc.
La noi în spital nu se face epidurală!
La 00:53 aveam contracții din minut în minut și țineau cam 2 minute. Abia atunci, asistenta mi-a scos firul acela și m-a aprobat, a spus că acelea sunt contracții adevărate. Dar nimeni nu mi-a făcut nimic. Pentru că nu mai puteam de durere, am cerut epidurală. Și am primit un răspuns șocant, la care cu siguranță nu mă așteptasem: „LA NOI IN SPITAL NU SE FACE EPIDURALA”. Dar eu întrebasem cu o săptămână înainte, și îmi spuseseră că da, se face.
CITEȘTE ȘI DESPRE: Tipurile de anestezii pentru nașterea naturală și cezariană
Am cerut să fiu băgată în cezariană, nici nu m-au băgat în seamă
Durerile deveniseră un calvar , efectiv simțeam că mor. Logodnicul meu nu reușea să ajungă la mine pentru că vremea era foarte urâtă, ploua cu găleata și nu reușea să găsească mașină sau taxi care să îl ia, să îl aducă… Nu mai știu cât era ceasul, eu vomitasem de 3 ori, ceva verde de fiecare dată, și nu mi se făcea nimic. Am insistat să vină un medic, dar nu a venit nimeni. Am cerut să fiu băgată în cezariană, nu m-a băgat în seamă nimeni.
CITEȘTE ȘI DESPRE: A naște prin cezariană NU înseamnă că „alegi calea UȘOARĂ“
Nu se mai putea face nimic, capul copilului ieșea afară
Spre dimineață s-a schimbat tura și a venit altă asistentă, care nici măcar nu s-a uitat la mine, dar a început să îmi spună că și ea a născut 3 copii, că trebuie să suport. Eu muream de durere, tremuram cu tot cu pat și nimeni nu îmi făcea nimic, până când s-a schimbat garda la ora 8. Doctorița a chemat anestezistul să îmi facă epidurala, dar când m-a controlat deja nu se mai putea face nimic, capul copilului ieșea afară deja. Atât a apucat să îmi spună: „MAMI TREBUIE SA ÎMPINGI CAND SIMȚI CONTRACTIA, NASTI”. După câteva împingeri am simțit că mă rup și le-am spus, dar nu m-au luat în seamă.
CITEȘTE ȘI DESPRE: Prima respirație a nou născutului și primele momente ale mamei cu nou născutul
Când l-am văzut nu m-a mai interesat nimic altceva
La 8:37 am născut un băiețel de 2790 g, micuț, dar al meu! Când l-am văzut nu m-a mai interesat nimic altceva decât să îl aud plângând. Toate prin care trecusem se șterseseră din minte, l-am luat în brațe și acolo a rămas până a venit tatăl lui.
Știu că am auzit, de după ușă, că medicul le-a certat pe asistente spunând că ar fi trebuit să nasc cu 6 ore în urmă și să zică mersi că nu s-a întâmplat nimic, iar copilul este sănătos… În scurt timp a venit și logodnicul meu și ne-am bucurat împreună de minunea noastră. Acum, suntem în formula de 3 de aproape 6 luni, iar fiul meu e tot numai un zâmbet. E morocănos numai când e flămând!
Important e că totul s-a terminat cu bine, deși trebuie să recunoaștem că nu prea e genul de poveste la care te aștepți atunci când vine vorba despre o naștere într-un spital din Europa de Vest…
CITEȘTE ȘI POVESTE CRISTINEI: Am născut cu încurajări că fac totul bine, că este totul în regulă. O naștere ca la carte … posibilă pentru Christine în Regatul Unit
