Intoleranța la histamină este o sensibilitate foarte asemănătoare cu alergiile alimentare. Ca urmare a unei deficiențe enzimatice corpul acumulează un exces de histamină pe care nu îl poate descompune dând naștere la o serie de reacții pseudoalergice. Diagnosticul de intoleranța la histamină se poate pune în urma dozării din sânge a enzimei diaminoxidaza (DAO) și nivelul histaminei din scaun. Acumularea unui exces de histamina sau inhibarea enzimei DAO pot declanșa manifestări precum: diaree, dureri de cap, rinită, astm, hipotensiune, aritmie, urticarie, mâncărimi și înroșirea pielii pe corp sau pe față.
Ce este histamina si care sunt funcţiile ei în organism?
Histamina este o substanţă numită, în medicină, mediator chimic, pentru că este implicată într-o mulţime de procese metabolice şi reacţii din organism. Histamina este depozitată în nişte celule denumite mastocite, iar unul dintre rolurile sale este cea de neurotransmiţător, care îi comunică creierului mesaje importante din partea organismului. Ea poate fi regăsită şi în acidul gastric şi e implicată în atât de multe procese încât poate fi considerată responsabilă de digestie, de puterea de concentrare şi de capacitatea de exerciţiu fizic.
Histamina este absolut indispensabilă unei bune funcţionări a organismului. Ea este unul dintre cei mai importanţi mediatori ai inflamaţiei, fiind esenţială în imunitatea fiecărui individ. Permeabilitatea vaselor de sânge şi funcţia cerebrală sunt influenţate de histamină, care reglează până şi contractibilitatea musculară. Având în vedere implicarea sa în declanşarea procesului inflamator, s-a stabilit că aceeaşi histamină joacă un rol esenţial şi în întreaga cascadă de fenomene asociate reacţiei alergice.
Cine produce histamina?
Histamina este produsă de nişte celule cunoscute sub denumirea de mastocite. Mastocitele sunt prezente în toate ţesuturile corpului nostru, dar mai ales în zonele în care acesta intră în contact direct cu mediul extern, adică în piele şi în intestin. Odată histamina produsă, ea se leagă de receptorii specifici, care o ajută să îşi îndeplinească numeroasele funcţii.
Care sunt receptorii pentru histamină şi ce fac ei?
Receptorii de histamină sunt proteine care se găsesc în diferite zone ale corpului şi care fixează moleculele acestea, producând un efect specific în corp. exista 4 tipuri de receptori pentru histamină, denumiţi H1 – H4. Receptorul potrivit pentru fiecare moleculă de histamină este diferit în funcţie de locul în care a fost aceasta sintetizată în organism.
Receptorii H1 au legătură cu musculatura netedă şi celulele endoteliale din piele şi cu vasele de sânge.
Receptorii H2 au legătură cu celulele care controlează sinteza de acid gastric, cu durerile abdominale şi greaţa şi cu frecvenţa cardiacă.
Receptorii H3 au legătură cu controlul sistemului nervos central asupra celui periferic, cu somnul, apetitul şi comportamentul.
În sfârşit, receptorii H4 sunt conectaţi la timus, intestinul subţire, splină, colon, măduva spinării şi leucocite, fiind cei mai implicaţi în răspunsul imun al organismului.
Care e concentraţia normală de histamină în ţesuturi?
Cantitatea perfect echilibrată de histamină în ţesuturi este cea care permite tuturor proceselor menţionate mai sus să se desfăşoare impecabil. Conform experţilor, concentraţia de histamină din ţesuturi ar trebui să fie de 0.3 + 1 nanogram pentru fiecare mililitru de plasmă, dar se consideră că fiecare persoană are un prag propriu, personalizat.
Atunci când concentraţia de histamină depăşeşte acest prag, vor începe să apară simptomele. Pe de altă parte, există o mulţime de stări fiziologice sau parafiziologice care pot modifica acest prag, reducându-l: schimbări hormonale, medicamente sau dezechilibre la nivelul florei intestinale.
Cum e metabolizată histamina din organism?
În corpul fiecăruia dintre noi există enzime specializate, care descompun histamina. De exemplu, la nivelul sistemului nervos central, ea e descompusă de N-metiltransferază, în timp ce în tubul digestiv e descompusă de diamon oxidază (DAO). Trăgând linie, principala enzimă implicată în metabolizarea histaminei este DAO. DAO este responsabilă de convertirea histaminei într-un compus incapabil să declanşeze vreo reacţie în organism.
Care sunt cauzele creşterii concentraţiei de histamină?
Există numeroase cauze care pot sta la baza acestei afecţiuni. Unele mutaţii genetice îţi pot creşte predispoziţia spre a dezvolta această problemă. Unii pacienţi au probleme la nivelul mecanismului de sinteză a DAO sau HNMT, în timp ce alţii suferă din cauza unei mutaţii a genei MTHFR. O altă posibilă cauză este legată de sindromul de activare mastocitară, o formă de boală autoimună în care mastocitele funcţionează diferit de cum ar trebui, eliberând un exces de mediatori chimici.
O alimentaţie bogată în surse de histamină poate fi incriminată, căci tipul de alimentaţie al fiecăruia dintre noi influenţează cantitatea de histamină din organism. Alimentele fermentate, aportul ridicat de proteină, resturile alimentare, roșiile, vinetele, citricele şi peştele sunt în mod natural bogate în histamină.
Alţi pacienţi au o alimentaţie bogată în alimente care inhibă DAO: alcool, ceai verde şi unele băuturi energizante determină creşterea concentraţiei de histamină prin împiedicarea sintezei de DAO care să o descompună.
Unele afecţiuni digestive pot fi de asemenea incriminate: boala Crohn reduce abilitatea corpului de a sintetiza DAO, în timp ce disbiozele locale, proliferarea în exces a unor bacterii sau candidoza sunt la originea unei sinteze sporite de histamină.
Deficienţele de vitamine (B12, folat, B6, B2, B1) şi de minerale (zinc, cupru) sau metionină pot inhiba producţia de DAO. Unele medicamente administrate pe termen lung pot reduce cantitatea de DAO din organism. Stresul, anxietatea, lipsa de somn, nivelurile foarte crescute sau foarte scăzute de estrogeni pot contribui la apariţia simptomelor.
Care sunt simptomele excesului de histamină?
În primul rând este bine de ştiut că aceste simptome apar indiferent de originea histaminei acumulată în exces în organism. Printre cele mai frecvente se numără pruritul generalizat (mâncărimi în diverse zone ale organismului), iritaţie în zona ochilor, nasului sau urechilor, urticaria, edeme, înroșirea pieii pe corp sau pe față. Însă tabloul poate fi mult mai complex: căderi de tensiune arterială, puls accelerat, dureri toracice, anxietate, oboseală, iritabilitate, rinoconjunctivită, indigestie, reflux gastric. Pentru că excesul de histamină este mai frecvent crescut la femei decât la bărbaţi, s-a descoperit că el are legătura directă cu sinteza de estrogeni, în special cu momentul ovulaţiei şi al menstruaţiei.
Cum recunoaștem simptomele intoleranței la histamină la copii?
Există 3 tipuri de reacții la care părinții ar trebui să fie atenți:
Reacții respiratorii: nas înfundat, durere la nivelul sinusurilor, rinoree, greutate în respirație.
Reacții cutanate: urticarie, eczema, senzația de mâncărime, înroșirea pielii pe corp sau pe față.
Reacții digestive: arsură la nivelul stomacului, senzație de greață, diaree, constipație, sindromul intestinului iritabil, balonare, flatulență, disconfort digestiv.
Alte semne importante: dureri de cap, hipotensiune, tahicardie, confuzie, agitație.
Copilul tău a primit diagnosticul de intoleranță la histamină? În acest caz se recomandă dieta de eliminare completă din alimentație pentru o perioadă de 30-45 de zile a tuturor alimentelor bogate în amine biogene. Această perioadă are rolul de a stabiliza nivelul de histamină din corp astfel încât să se obțină reducerea și eliminarea simptomelor neplăcute. După expirarea perioadei recomandate alimentele bogate în histamină se vor reintroduce treptat prin rotație dar în cantități foarte mici la început.
Lista alimentelor bogate în histamină
Pacientul care suferă de intoleranță la histamină va trebui să evite cel puțin pentru o perioadă (minim 30 zile) toate alimentele care eliberează histamină. Există următoarea clasificare:
- alimente bogate în histamină (H)
- alimente bogate în alte amine biogene (A), conțin histamină în mod natural
- alimente care elibereaza histamina (L) chiar daca nu o conțin în mod natural
- alimente care blochează activitatea enzimelor DAO (B)
Histamina – Scala compatibilității
0 = bine tolerat, consumul de cantitati uzuale nu produce simptome, aceste alimente vor reprezenta baza meniului în perioada dietei de excludere, consumul acestor alimente nu va declanșa simptome specifice intoleranței la histamină. Exemple de alimente: gălbenușul de ou, oul de prepeliță, untul, brânza proaspătă de vaci, mozzarella, ricotta, carnea proaspătă de pui, curcan, rață, gâscă, vită, pește proaspăt prins (H,A), amaranth, quinoa, cartof, orez, nucile de macadamia, broccoli, morcov, varză, ardei gras dulce, salata, marul, caisa, afine, curmale uscate, chia, rodia (mai jos lista completă).
1 = moderat compatibil, simptome minore, consumul ocazional in cantitati mici este in general bine tolerat cu condiția să fie oferite rar și în cantități mici. Exemple de alimente: laptele bătut (H), carnea proaspătă de porc, orz, secară, migdale, mazărea verde, usturoi, praz, susan (mai jos lista completă).
2 = incompatibil, simptome importante la consum uzual, în timpul dietei de excludere nu se oferă deloc. Exemple de alimente: albușul de ou (L), fructe de mare, hrișca, arahidele, roșii, vinete, avocado, leguminoase, soia, lintea, urzicile, grâu, banana (A), citrice (mai jos lista completă).
3 = foarte slab tolerate, simptome severe sunt asociate cu consumul alimentelor din această clasă, cele mai puternice simptome apar după consumul acest alimente. Exemple de alimente: salam, mezeuri de toate tipurile, carnea afumată, pește congelat, nucile, varza murată (mai jos lista completă).
? Informatii insuficiente sau contradictorii
Descarcă aici Lista alimentelor bogate în histamină
Putem controla nivelul de histamină din corp?
Există soluţii care trebuie aplicate concomitent pentru a contribui la reducerea nivelului de histamină din organism. Principalele moduri de acţiune sunt eliminarea excesului de histamină deja acumulat în organism, stabilizarea mastocitelor şi controlarea cantităţii de histamină pe care o sintetizează organismul.
Stabilizarea mastocitelor poate fi imbunătăţită prin adoptarea unei diete specifice. Ar trebui, pentru asta, să incluzi în dietă germeni de mazăre, afine, pătrunjel, castraveţi, rodie, ceapa roșie, mere, ghimbir, ţelină, fenicul, kale şi ceai de muşeţel.
O dietă săracă în surse de histamină poate fi de asemenea de ajutor. Ar trebui să eviţi brânzeturile maturate, alcoolul, avocado, vinetele, fructele uscate, mezelurile, conservele de carne sau peşte, băuturile fermentate, lactatele fermentate (iaurt, kefir, smântână, ricotta, brânza de vaci), murăturile, peştele şi fructele de mare (mai ales dacă sunt afumate, sărate sau conservate), ketchup-ul, ananasul, sosul de soia, spanacul, ceaiul, roşiile, oţetul, produsele cu drojdie şi orice alimente preparate cu mai mult de câteva ore în urmă.
În schimb, poţi mânca fructe sărace în histamină (mere, caise, mure, afine, cireşe, nucă de cocos, pepene, piersici, prune, rodii, zmeură şi nu numai), legume (asparagus, ardei, sfeclă, broccoli, varză de Bruxelles, varză, morcovi, conopidă, usturoi, salată verde, ceapă, rubarbă, dovleac, cartof dulce, dovlecei şi nu numai), ulei de măsline şi proteine animale proaspete, preferabil pui, vita, miel sau capră.
Dieta de rotaţie le este recomandată persoanelor care suferă din cauza excesului de histamină. Raţiunea acesteia este că sistemul imunitar are nevoie de cicluri de funcţionare de câte 4 zile, dar procesul este eficient dacă se extinde la categorii de alimente, nu la alimente individuale. Dacă un sortiment este eliminat din dietă timp de 4 zile şi dacă el este vinovat pentru simptomele sale, ar trebui să observi îmbunătăţiri. Principalul beneficiu al dietei de rotaţie este că îţi permite să identifici ce anume ar trebui să elimini din dietă.
Controlul florei bacteriene din organism este o altă cale de a remedia problema excesului de histamină. Microbiomul nostru digestiv este implicat în foarte numeroase procese, inclusiv în sinteza de histamină şi reglarea acesteia. O floră intestinală dezechilibrată merge mână în mână cu o sinteza crescută de histamină, deci dacă ai probleme în această direcţie ar trebui să apelezi la un probiotic cunoscut ca fiind capabil să micşoreze sinteza de histamină. Este vorba despre bifidobacterii și unele specii de Lactobacillus: L. gasseri, L. plantarum, L. rhamnosus și L. salivarus.
Redresarea dezechilibrelor minerale sau a deficitelor de vitamine este o altă cale de luptă. Ar trebui să te asiguri că ai un aport zilnic suficient de vitamina B6, vitamina C, cupru, magneziu, mangan, zinc, calciu, vitaminele B1 şi B12 şi acid folic.
Atenţie la modul de preparare a alimentelor
Atunci când cumperi produse pe bază de carne, cu cât sunt mai proaspete, cu atât mai bine. Alege carnea refrigerată cu cel mai lung termen de valabilitate, cumpără carne care a fost congelată la scurt timp după sacrificare, evită carnea tocată, cumpără peşte congelat imediat după capturare. Atunci când faci aprovizionarea, carnea trebuie să fie ultima pe lista de cumpărături şi ar fi bine să o poţi păstra la rece până ajungi acasă.
Dacă ai o sursă de carne proaspătă, tranşeaz-o în porţii adecvate şi congeleaz-o cât mai repede. Alege metoda adecvată de preparare: prăjirea şi gătitul la grătar cresc nivelurile de histamină, în timp ce fierberea pare să le reducă.
