Vorbim despre inteligență emoțională și despre educarea acesteia, dar rareori știm să explicăm conceptul de emoție. Află ce sunt emoțiile, care este impactul lor în viața noastră, cum se raportează cei mici la emoții și cum le percep și cum poți să îi ajuți să se familiarizeze, să accepte și să controleze emoțiile puternice care, în primii ani de viață, îi copleșesc.
Ce sunt emoțiile?
Emoțiile sunt stări afective complexe și subiective, care apar ca răspuns la stimuli interni sau externi și influențează modul în care interpretăm și reacționăm la mediul înconjurător. Acestea joacă un rol esențial în adaptarea noastră la diverse situații și în luarea deciziilor. Din punct de vedere biologic, emoțiile sunt asociate cu modificări în activitatea creierului și a sistemului nervos central, implicând structuri precum amigdala, care reglează răspunsurile emoționale.
De asemenea, eliberarea de neurotransmițători și hormoni, precum adrenalina, contribuie la manifestările fiziologice ale emoțiilor, cum ar fi creșterea ritmului cardiac sau a tensiunii arteriale. Percepția și interpretarea evenimentelor joacă un rol esențial în determinarea tipului de emoție resimțită, ceea ce explică de ce persoane diferite pot avea reacții emoționale distincte în fața aceleiași situații.
Ce trebuie să știi despre emoții?
Deși sunt, uneori, copleșitoare și incomode, emoțiile sunt esențiale în viața fiecăruia dintre noi deoarece ne transmit informații importante despre situațiile cu care ne întâlnim la fiecare pas:
Datorită emoțiilor suntem atenți la anumite situații;
Emoțiile ne ajută să ne motivăm acțiunile;
Emoțiile semnalează diferențele dintre așteptări și realitate;
Emoțiile ne inspiră să acționăm;
Emoțiile ne ghidează către supraviețuire și prosperitate.
Copii versus adulți în ceea ce privește controlul emoțiilor
Uneori, avem o zi extrem de proastă la serviciu. Aflăm că un coleg în care aveam încredere ne subminează eforturile și își asumă meritele eforturilor noastre. Simțim revoltă și furie pe care alegem să le controlăm prin exerciții de respirație, până identificăm cel mai bun mod acceptabil social de a face cunoscută propria implicare în succesul proiectului respectiv.
Uneori, Ionuț care are 3 ani are o zi proastă la grădiniță. A visat urât cu o noapte înainte și este obosit, așa că nu e prea bine dispus. A ales să se joace singur cu câteva cuburi pentru că astfel se simte mai liniștit. Deodată, cel mai bun prieten al lui se apropie de el cu chef de joacă și se implică în activitatea sa, fără să îi ceară voie sau să observe că prezența lui nu e la fel de bine primită ca de obicei. Ionuț simte frustrare și furie față de acțiunea intruzivă a prietenului său, dar aceste emoții sunt foarte puternice pentru el. Ionuț e mic, încă nu știe să denumească aceste emoții sau să le recunoască, cu atât mai puțin să le gestioneze, așa că reacționează instinctiv lovindu-și prietenul care nu era bine venit la momentul respectiv.
Ionuț nu este cu nimic mai prejos decât adultul din primul exemplu. Emoțiile sale nu sunt mai bune sau mai rele decât ale adultului. Pur și simplu, Ionuț mai are multe de învățat, pe măsură ce creierul său se maturizează, pentru a ști să reacționeze într-un mod acceptabil din punct de vedere social într-o astfel de situație care acum îl pune în dificultate. Citește pe larg despre: Cele mai bune 10 modalități prin care părinții ajută la dezvoltarea copiilor
În ce constă controlul emoțiilor?
Deși specialiștii susțin că nu există emoții bune sau rele, realitatea este că noi percepem emoțiile ca fiind pozitive – ne provoacă plăcere și o stare de bine – sau negative pentru că se asociază unui anumit nivel de disconfort. Atunci când simt emoții negative, copiii se simt inconfortabil fără a putea să își explice foarte bine, rațional, de ce. Este o stare de disconfort copleșitoare, de care îți doresc să scape cât mai repede, iar răspunsurile instinctive sunt fight – luptă sau flight – fugi. Aceasta poate duce la o mulțime de comportamente pe care le adulții le consideră urâte sau nedorite: tantrumuri, lovit, mușcat, amenințat etc.
Pentru că se simt stingheriți de modul în care reacționează propriul copil, majoritatea părinților au tendința de a le cere acestora să își controleze emoțiile negative prin negarea lor: ascunde-le, îndepărtează-le din viața ta, ignoră-le, nu reacționa la ele. Intervine ceea ce specialiștii numesc suprimare emoțională: copilul învață să ignore emoțiile negative pentru a nu mai reacționa în fața lor și a nu mai fi certat, dar costul este mare: emoțiile pozitive sunt suprimate în egală măsură! Paul Ekman spunea, referitor la modurile variate în care pot fi gestionate emoțiile negative: „Dacă am controla emoția, nu am avea cum să o utilizăm. Este important să lăsăm ca emoția să fie naturală.”
Citește și despre:
Este inteligența copilului dobândită sau înnăscută?
Activitati care dezvolta inteligenta copilului
7 sfaturi pentru succesul copilului în şcoala primară
Ce ne dorim de la invatatoarea copilului si cum facem o alegere buna
Copiii si necunoscutii | Cum îl înveți să recunoască situații periculoase
Controlul poate deveni calea sigura ce erodeaza relatia parinte-copil
Bulinele rosii si negre folosite la gradinita – De ce NU sunt ele bune?
Ce e bine să îl înveți pe copil despre controlul emoțiilor
Ionuț, supărat pe intervenția colegului său de grădiniță, l-a lovit destul de tare. Părinții lui Ionuț au fost chemați la grădiniță și informați despre comportamentul acestuia. Există două variante de gestionare a situației:
Părinții îl ceartă pe Ionuț pentru ce a făcut.
Ei îi spun că, indiferent de circumstanțe, nu trebuie să lovim alți copii. Îi amintesc că era vorba despre prietenul său care dorea să se joace și îi spun că e de neînțeles comportamentul pe care l-a avut: doar se joacă de atâta timp cu prietenul lui! Ionuț nu mai are voie să se uite la desene animate timp de o săptămână și va trebui să îi ceară iertare colegului pentru că l-a lovit. Pe scurt, Ionuț înțelege că emoțiile lui l-au băgat în bucluc și că data viitoare ar fi mai bine să ignore modul în care se simte și să facă așa cum se așteaptă adulții de la el să procedeze. Nu de alta, dar o săptămână fără desene animate…e greu! Și nedrept!
Părinții sunt calmi și crează un mediu în care Ionuț se simte confortabil.
Ei își amintesc că Ionuț are numai 3 ani și nu se așteaptă ca acesta să le povestească foarte clar ce anume s-a întâmplat, așa că îl invită să se joace împreună de-a grădinița. La un moment dat, în cursul jocului, Ursulețul se joacă singur cu un joc de construcții, iar Pisicuța vine lângă el, îi ia din cuburi și îi schimbă proiectul și planurile după bunul plac, fără să îl întrebe. Părinții îl lasă pe Ionuț să spună ce face Ursulețul în această situație.
În funcție de răspunsul lui Ionuț, pot discuta împreună despre ce a simțit Ursulețul când planurile sale au fost date peste cap și despre bucuria pe care a simțit-o Pisicuța când a văzut că are ocazia să se joace cu prietenul său. Ionuț poate găsi moduri mai bune în care ar putea să reacționeze Ursulețul – altul decât a o lua la bătaie pe Pisicuță – chiar dacă nu este pregătit să se joace cu ea în acel moment. Ionuț descoperă să furia poate fi controlată dacă respiri adânc de câteva ori și că e mai bine să spui ”Nu vreau să mă joc cu tine acum” decât să lovești.
Este important ca Ionuț să își poată recunoaște și denumi emoțiile, pentru ca acestea să își piardă din puterea magică pe care o au asupra lui. De asemenea, Ionuț va învăța că e absolut normal să trăiască și emoții „bune”, și emoții „rele” și că ele pot avea intensități similare: pe cât de mare e bucuria când primește în dar jucăria pe care și-o dorea de multă vreme, pe atât de mare e frustrarea atunci când vizita la zoo, atât de așteptată, trebuie reprogramată din cauza ploii. E în regulă să fie așa, iar intensitatea emoțiilor negative nu ar trebui să ne sperie, așa cum nu ne sperie intensitatea emoțiilor pozitive.
Mami, nu uita!
Sistemul nervos al copiilor se maturizează după vârsta de 20 de ani. Majoritatea așteptărilor pe care le avem de la copiii mici sunt extraordinar de mari pentru capacitățile lor fiziologice, cel puțin în ceea ce privește gestionarea emoțiilor. Copiii învață despre emoții până după perioada adolescenței, iar dacă dorești să îți ajuți copilul să construiască o relație sănătoasă cu emoțiile sale, preocupă-te să i le validezi și să îi oferi soluții blânde de gestionare a acestora, în loc să îl învinovățești pentru ele! Citește și despre: 8 moduri prin care poți identifica potențialul copilului tău cât mai devreme
