Displazia de sold la bebelusi trebuie depistata cat mai repede pentru a putea fi abordata si tratata corespunzator. Academia Americana de Pediatrie recomanda efectuarea ecografiei de sold la varsta de 6 saptamani tuturor fetitelor nascute in prezentatie pelvina. Se recomanda si altor categorii de copii mai ales daca medicul care urmareste evolutia de la nastere suspecteaza o posibila displazie de sold. Ce reprezinta displazia de sold, care sunt simptomele, cum se diagnosticheaza si cum poate fi tratata in randurile urmatoare.
Displazia de sold este o afectiune care, diagnosticata la timp, poate fi tratata usor si fara traume pentru bebelus. Pe de alta parte, daca diagnosticul se face tarziu, remedierea problemei poate fi dificila sau imposibila, copilul ramanand cu un grad de handicap fizic.
Ce este diplazia de sold?
Displazia de sold este un termen general care indica o afectare a articulatiei soldului. Articulatia dintre coapsa si bazin poate fi instabila din diverse motive. Fie cele doua capete ale articulatiei sunt dezvoltate diferit si nu se potrivesc, fie ligamentul dintre ele este prea lung.
In functie de severitatea anomaliei, femurul – osul lung al coapsei – poate fi usor deplasat in interiorul articulatiei, sau poate fi iesit cu totul din articulatie.
CITEȘTE ȘI DESPRE: Afecțiunile motorii la bebeluși și kinetoterapia
Care sunt cauzele displaziei de sold?
Cauzele exacte ale displaziei de sold raman necunoscute. Se crede ca principala cauza tine de dezvoltarea inegala a celor doua componente ale articulatiei, dezvoltare care poate surveni in timpul vietii intrauterine sau dupa nastere. Exista insa o serie de factori favorizanti ai displaziei de sold:
Istoricul familial. Conform statisticilor, daca unul dintre parinti a avut displazie, riscul sa fie mostenit este de 12%; daca unul dintre copii a avut displazie, riscul ca un al doilea copil sa fie si el afectat este de 6%.
Pozitia bebelusului in uter poate creea mai multa sau mai putina presiune asupra articulatiilor soldului. In general, in cazul bebelusilor care au o pozitie normala, articulatia stanga este mai solicitata decat cea dreapta, de aceea soldul stang este afectat mai des. De asemenea, copiii care au prezentatie pelvina sunt afectati mai des. In plus, cand se apropie momentul nasterii, organismul matern produce hormoni care sporesc laxitatea ligamentelor. Acesti hormoni le afecteaza pe fetite, astfel ca riscul de displazie de sold sa fie de 4-5 ori mai mare in randul fetitelor decat al baietilor.
Oasele si articulatiile bebelusilor sunt mult mai moi decat cele ale adultilor, asadar ele se pot luxa sau subluxa mai usor.
Pozitia in care este tinut bebelusul in primul an de viata influenteaza mult sanatatea articulatiei soldului. In culturile in care copiii sunt tinuti mult in leagan sau sunt infasati cu picioarele intinse luxatia de sold este mult mai frecvent intalnita decat in culturile in care bebelusii sunt purtati.
CITEȘTE ȘI DESPRE: Probleme ortopedice la bebeluși care se pot observa la naștere: displazia de șold, talus equinus, metatarsus adductus
Care sunt simptomele displaziei de sold?
Cazurile grave de displazie sunt in general observate de medicii neonatologi sau pediatrii in timpul primelor examinari ale copiilor. Insa uneori displazia se instaleaza mai tarziu si evolueaza subclinic deoarece la copii nu produce durere si nu ii impiedica sa invete sa mearga la varsta obisnuita. Parintii insa pot sa observe:
- O asimetrie a pliurilor pe fesele si coapsele bebelusului poate fi un indiciu de displazie, insa sunt necesare investigatii mai amanuntite – ecografie sau radiografie de sold – pentru a confirma diagnosticul
- Pocnete la nivelul articulatiei soldului – acestea apar insa si in mod normal in perioada dezvoltarii articulatiilor
- Limitarea miscarilor articulatiei. Unii parinti observa asta deoarece au dificultati cand e vorba de schimbarea scutecului
- Durerea este un simptom intalnit exceptional la bebelusi si la copiii mici; ea apare abia in adolescenta si se agraveaza odata cu inaintarea in varsta
- Curbura exagerata a spatelui in zona lombara devine vizibila dupa ce copilul incepe sa mearga
- In cazuri severe unul dintre picioare poate fi vizibil mai lung decat celalalt.
CITEȘTE ȘI: Simptome ale rahitismului pe care NU trebuie sa le ignori
Diagnosticul displaziei de sold se face in urma examenului clinic si a ecografiei sau radiografiei de sold. In unele tari, ecografia de sold pentru identificarea displaziei face parte din testele de screening gratuite la care sunt supusi toti bebelusii.
In tara noastra, majoritatea pediatrilor recomanda efectuarea ecografiei de sold inainte de varsta de 5 luni, dupa aceasta varsta articulatia nemaifiind vizibila corect decat cu ajutorul radiografiei.
Ecografia de sold nu are efecte negative asupra copilului, nu este dureroasa dar permite doctorului sa observe daca exista modificari la nivelul soldului copilului.
CITEȘTE ȘI: Primul an al bebelușului pe săptămâni – Primele 52 de săptămâni de viață
Cum se trateaza displazia de sold?
In functie de gravitatea displaziei si de varsta copilului, exista mai multe optiuni de tratament. Scopul tratamentului este acela de a tine articulatia in pozitia corecta pana cand ligamentele revin la dimensiunea corecta, iar oasele se dezvolta si ajung la forma corecta.
In cazul nou-nascutilor, soldul reintra in articulatie usor, deoarece principala cauza a dislocarii este reprezentata de hormonii materni care au relaxat ligamentele.
Majoritatea medicilor recomanda purtarea unui ham de abductie, care tine picioarele departate, in asa fel incat soldul sa stea fixat in pozitia corecta. De obicei purtarea timp de 6-12 saptamani este suficienta, urmand apoi o perioada de 4-6 saptamani in care hamul este purtat doar noaptea, pentru consolidarea rezultatului obtinut. Acelasi tratament este valabil si la bebelusii cu varsta pana la 6 luni, cu mentiunea ca este necesar controlul medical saptamanal, pentru ajustarea hamului.
Daca problema nu se remediaza intr-un interval de 4 saptamani, inseamna ca trebuie avuta in vedere o alta metoda de interventie.
Intre 6 si 18 luni tratamentul conservativ inca mai poate da rezultate, sau poate fi necesar sa se intervina chirurgical. Uneori soldul este pus in articulatie sub anestezie generala, dupa acre picioarele sunt puse in ghips pentru a mentine pozitia corecta.
Alteori medicul prefera folosirea preliminara a unui ham pentru alungirea muschilor si abia apoi recurge la aceasta metoda. Iar uneori este necesara interventia chirurgicala pentru remedierea problemei si apoi imobilizarea articulatiei in pozitia corecta pentru fixare.
Dupa aceasta varsta perioada necesara pe care copilul o va petrece imobilizat in aparatul gipsat este mai lunga. Dupa varsta de 6 ani problema nu mai poate fi remediata deoarece modificarile oaselor sunt permanente la aceasta varsta.
Daca micutul tau sau al unei prietene a avut probleme cu displazia de sold, impartaseste-ne experienta ta legata de diagnosticul si de tratamentul acestei afectiuni.
CITEȘTE ȘI: Dezvoltarea fizică a copilului – Graficele de creștere, percentilele și pediatria modernă
