Avand in vedere cat este de mic locul in care bebelusul creste si se dezvolta in primele 9 luni de viata, cunoscut fiind ca mediul intrauterin nu e chiar cel mai generos spatiu, exista probleme ortopedice care apar dar se pot observa inca de la nastere. Odata diagnosticate la timp, aceste probleme se remediaza in general usor, cu kinetoterapie. Afla la ce trebuie sa fii atenta!
Problemele ortopedice congenitale nu reprezinta o raritate. Diagnosticate la timp, ele se pot remedia in totalitate, mai ales in formele lor usoare.
Ce sunt problemele ortopedice congenitale?
Problemele ortopedice congentale afecteaza oasele, muschii, tendoanele si ligamentele bebelusului. Aceste afectiuni se dezvolta in timpul dezvoltarii intrauterine. Unele probleme se rezolva de la sine si nu necesita nici un fel de interventie. Altele insa pot duce la aparitia de complicatii daca nu sunt tratate corespunzator: durere la mers si alergat, distructii osoase, deformitati ale memebrelor sau artrita.
Care sunt cauzele problemelor ortopedice congenitale?
Dezvoltarea anormala a tesuturilor osoase si musculare este frecventa, insa cauzele ei nu sunt pe deplin elucidate. De fapt, la peste 60% dintre ele, cauza determinanta ramane necunoscuta. Printre factorii de risc cunoscut se numara:
- gene anormale mostenite de la unul dintre parinti,
- boli cromozomiale,
- expunerea la substante toxice in timpul sarcinii (alcool, fum de tigara, droguri, medicamente, radiatii),
- infectii materne severe (rubeola, varsat de vant, citomegalovirus),
- alte boli materne (diabet, boli tiroidiene, boli cardiace, hipertensiune arteriala).
Care sunt cele mai frecvente afectiuni ortopedice care pot fi diagnosticate la nastere?
Displazia de sold. Este o afectiune in care articulatia soldului nu se formeaza corespunzator. La nastere, aceasta articulatie este inca in formare, deci cu cat problema este identificata mai curad, cu atat va fi mai usor de rezolvat. In cazurile usoare, simpla purtare a bebelusului intr-un sistem ergonomic poate rezolva problema. Alteori este necesara folosirea unui ham special. Daca diagnosticul de displazie de sold se pune tarziu, interventiile chirurgicale repetate sunt singurele care pot remedia problema, iar sansele de reusita completa sunt in jur de 60-70%.
Talus equinus. In aceasta afectiune, laba piciorului este rasucita in jos si catre interior. Avand in vedere pozitia incorecta in care este tinut piciorul, oasele si articulatia nu se pot dezvolta normal. Daca tratamentul este initiat devreme, rezolvarea este completa si interventiile chirurgicale nu sunt necesare.
Metatarsus adductus. In aceasta afectiune ortopedica laba piciorului are forma unei boabe de fasole. Degetele si partea anterioara a aceseia sunt rasucite catre interior. Din fericire, in 90% din cazuri, situatia se remediaza spontan, restul cazurilor se rezolva usor cu masaj si kinetoterapie.
Care sunt simptomele problemelor ortopedice congenitale?
De multe ori aceste probleme trec neobservate de catre parinte, mai ales daca bebelusul le are in formele lor usoare. Uneori se poate observa o curbura ciudata a coapselor, gambelor si a labei piciorului. In cazurile mai grave, care afecteaza coloana vertebrala si care sunt extrem de rare, se poate observa rasucirea coloanei vertebrale, curbarea ei ciudata.
Cum se diagnosticheaza aceste probleme?
In cazul displaziei congenitale de sold, recomandarea este de efectuare a unei ecografii de screening neonatal, in primele 6 saptamani de viata ale bebelusului. In general, cu cat ecografia se face mai devreme, cu atat mai bine. Daca are suspiciuni, medicul poate recomanda analize de sange si urina pentru a identifica infectii sau deficiente enzmatice.
Tomografia si rezonanta magnetica nucleara sunt alte investigatii care permit vizualizarea oaselor, muschilor, tendoanelor si ligamentelor. Radiografiile permit examinarea oaselor. Testarea genetica este utila in cazul in care se suspicioneaza existenta unei probleme mostenite de la unul dintre parinti.
Cum se trateaza problemele ortopedice?
Tratamentul variaza in functie de tipul si gravitatea afectiunii, de momentul diagnosticarii si de rezultatele testelor paraclinice. Uneori poate fi necesara montarea de corsete, sau gipsuri pentru remedierea problemei. De multe ori, formele usoare, care sunt si cele mai frecvente, diagnosticate la tip pot fi tratate prin kinetoterapie si masaj. In cazurile grave poate fi necesara interventia chirurgicala.
Cunosti cazuri de bebelusi care au suferit de acest tip de probleme? Cum au fost ele diagnosticate si remediate?
