Un aer prea uscat provoacă tuse și iritații ale căilor respiratorii. Un aer prea umed favorizează înmulțirea microbilor. Cum stabilim echilibrul?
- Aerul uscat ne îmbolnăvește
- Lipsa umidității provoacă sângerări nazale
- Umiditatea scăzută slăbește rezistența pielii
- Efectele nocive se răsfrâng și asupra casei
- La bebeluși e și mai grav
- Soluții pentru umezirea aerului din casă
- Cum alegem un umidificator bun
Pe măsură ce vremea se răcește, nivelul de umiditate din aer scade în mod natural. Asta pentru că aerul rece nu poate reține atâta umiditate precum aerul cald. Ca să nu ne facă probleme, umiditatea din casă ar trebui să se încadreze între 45-55 la sută (chiar 60% în cazul bebelușilor), însă cu cât înaintam spre iarna, dacă ai fost curioasă să o măsori, poate scădea și sub 15%. Așa apar probleme de sănătate.
Aerul uscat ne îmbolnăvește
Partea superioară a sistemului nostru respirator, inclusiv gâtul și nasul, este căptușită cu membrane umede care au rolul de a capta și reține murdăria, praful, bacteriile și virusurile, pentru a nu ajunge în plămâni.
Aerul lipsit de umiditate le usucă, capacitatea lor de a ne apăra de boli fiind, astfel, compromisă. Tot aceasta este și cauza de declanșare a celor mai multe cazuri de alergii, iritații și uscăciune la nivelul pielii. Când mucoasele sunt uscate, virusurile și bacteriile găsesc calea de acces în organismul nostru îmbolnăvindu-ne.
Lipsa umidității provoacă sângerări nazale
La unele persoane, aerul cald și uscat de la interior poate aduce alte probleme: strănuturi, mâncărimi, iritații și usturimi ale mucoasei nazale. Mai mult, știai că sângerările nazale pot fi cauza unei mucoase nazale uscate?
Aerul uscat declanșează și agravează disconfortul congestiei nazale și, mai mult decât atât, se face responsabil de apariția unor boli precum astmul, sinuzita, bronșita, alergiile.
Când simți că te ustură ochii sau că gâtul e uscat vinovată este tot lipsa umidității din aerului din casă.
Umiditatea scăzută slăbește rezistența pielii
Pielea. O altă barieră în calea bacteriilor și a virusurilor ce poate fi distrusă de aerul uscat, lipsit de umiditate. Pielea noastră conține peste 50% apă. Dar, în lipsa umidității din atmosferă aceasta începe să se usuce.
Simptomele pielii care suferă din cauza uscăciunii aerului sunt mâncărimile și crăparea pielii în zone precum tălpi, genunchi, buze. De aici și până la eczeme ori acnee a mai rămas doar un pas.
Efectele nocive se răsfrâng și asupra casei
Aerul uscat absoarbe umezeala oriunde o găsește. În timpul iernii, acesta trage umiditatea din pereți, din lemnul ușilor și al ferestrelor, chiar și din cărțile din bibliotecă. Podelele din lemn natural, la fel ca și tocurile geamurilor, se pot deforma, lăsând goluri prin care intră frigul.
La bebeluși e și mai grav
Dacă aerul din cameră e prea uscat, bebelușii fac cruste în nas, care obturează calea de inspirație a aerului. Când bebelușul respiră pe gură, li se usucă gurița și gâtul, apar durerile și iritațiile, acompaniate de senzațiile de usturime.
Ca să se apere de uscăciune, năsucul uscat începe să fabrice mucozități, ceea ce duce la un exces din acestea, astfel că izbucnește tusea. În acest punct, de regulă, bebelușii primesc tratamente inutile și total nepotrivite și, cu toate acestea, tusea lor va rezista până în primăvară.
Și pielea bebelușilor suferă de la aerul cald și uscat din case în timpul iernii, având nevoie de îngrijirea suplimentară pe care le-o oferă o cremă de hidratare special concepută pentru pielicica lor sensibilă.
Soluții pentru umezirea aerului din casă
Există câteva soluții naturale prin care să ridici nivelul umezelii aerului în casa ta. Aerisirea cât mai des a camerei reprezintă una dintre soluții, precum și uscarea rufelor în casă pe timpul iernii.
O altă metodă folosită de multe persoane este cea cu recipientul cu apă pus pe calorifer. Această metodă, spun specialiștii, nu este eficientă decât dacă vorbim de o umiditate scăzută doar puțin sub 40%.
O a doua soluție naturală o reprezintă plantele de apartament, dar nu orice fel de plante. Cea mai potrivită este feriga de Boston care, dincolo de faptul că este și estetică, poate elibera, prin transpirație, vapori de apă prin porii situați pe spatele frunzelor. Ai nevoie doar de câteva astfel de plante, distribuite în fiecare cameră, pentru a rezolva problema aerului uscat din casă.
Însă cele mai bune soluții rămân tot aparatele care umidifică (sau dezumidifică) aerul de la interior. Pentru că și umiditatea în exces este la fel de dăunătoare oamenilor.
Aerul foarte umed provoacă alergii foarte urâte copiilor cu rinite, faringite, amigdalite, bronșite, astm bronșic, apar micoze și infecții ale tractului respirator.
Specialiștii mai spun că singurul caz în care este permisă o umiditate de 80% este în cazul unui copil născut prematur care are nevoie și de o cameră foarte bine aerisită.
Cum alegem un umidificator bun
Există mai multe tipuri de umidificatoare, cu aer cald, cu aer rece, ultrasonice, dar achiziționarea trebuie să țină cont de nevoile tale. Iată cele mai importante criterii când alegi un umidificator:
Dimensiunea camerei: fiecare umidificator vine cu o mențiune legată de suprafața maximă pentru care poate fi folosit. Dacă nu ții cont de acest criteriu, s-ar putea să nu observi nicio schimbare.
Cele cu aer cald ajută pe timpul iernii și la încălzirea camerei. Sunt, de regulă, mai silențioase, dar trebuie să le găsești un loc unde bebelușul nu poate fi rănit de aburii calzi pe care îi trimite în aerul camerei un astfel de umidificator. Nu pot fi folosite pe timpul verii.
Cele cu aer rece pot fi folosite atât iarna, cât și vara. Necesită curățare frecventă, pentru că devin repede locuri ideale pentru bacterii. Acoperă suprafețe mai mari decât cele cu aer cald, pot fi și ele silențioase. E obligatoriu să folosești apă distilată pentru a evita eliminarea în aerul respirabil din cameră a impurităților din apa simplă.
Umidificatoarele cu higrometru știu să măsoare umiditatea aerului și să mențină un nivel optim de umiditatea pentru sănătate.
Umidificatoarele cu ionizator ajută și la eliminarea prafului emanat de aspiratoare și determină creșterea ionilor pozitivi. Cele cu ultrasunete au o autonomie ridicată.
Mai trebuie să ții cont de capacitatea rezervorului de apă, pentru că aceasta stabilește, practic, autonomia aparatului, dotarea cu oprire automată când se termină apa pentru a preveni un incendiu, senzori pentru măsurarea umidității și a temperaturii din cameră, sisteme cu raze UV pentru distrugerea bacteriilor și a germenilor, sistem de reglare a apei pulverizate.
