Depresia mamei după naștere (post-partum) este un fenomen real și merită tratat ca atare! Contribuie și tu la educarea populației cu privire la simptomele și opțiunile de tratament în cazul depresiei post-partum și nu mai lăsa pe nimeni să afirme că aceasta ar fi „doar un moft” care „trece cu post și rugăciune” și cu un pic de voință și bunăvoință din partea mamei!
În România, sănătatea mintală nu este privită cu deschiderea și seriozitatea pe care le merită. Pentru că este un subiect tabu, oamenii evită să caute ajutor de specialitate la psiholog, psihoterapeut sau la psihiatru și se tem să își împărtășească stările chiar și cu cei apropiați. În acest context, depresia post partum reprezintă un subiect chiar mai delicat. Iată ce spune știința despre depresia post-partum!
Care este părerea publicului despre depresia post-partum
De cele mai multe ori, în populația generală, depresia post-partum este privită ca un moft. Mama care se confruntă cu simptomele depresiei post-partum este adeseori judecată ca fiind „prea sensibilă” sau „alintată”, ba chiar este acuzată că e „deprimată pentru că nu mai e pe primul loc”.
Se mai spune, despre depresia port-partum, că apare „de la prea mult bine” și că femeile de odinioară, care trebuiau să se ocupe de o liotă de copii, de gospodărie și de animale și mai mergeau și la munca câmpului la câteva zile după naștere nu mai aveau timp să facă depresie.
Un alt subiect invocat adesea de către cei care consideră să depresia post-partum este un moft are legătură cu credința și religia. Mamele care se confruntă cu stări persistente de tristețe și senzație de inutilitate sunt sfătuite să „se întoarcă a credință”, să meargă la biserică, să se spovedească, să se roage sau să discute cu duhovnicul.
În sfârșit, depresia post-partum este privită ca un semn de lipsă de recunoștință față de bucuriile vieții, față de familie li de copilul sănnătos care abia s-a născut, iar mama este acuzată că nu vrea să se mobilizeze ca să aibă grijă de copilul său – este, așadar, o mamă rea.
În acest context, este evident de ce e atât de important ca aceste mituri să fie spulberate, iar depresia post-partum să fie privită cu obiectivism și înțelegere, ca orice altă boală.
Cât de frecventă este depresia post-partum, conform studiilor?
Depresia post-partum afectează, în medie, 1 din 7 femei. Ea împiedică mama să își reia activitățile și funcțiile obișnuite, are impact asupra relației mamă-bebeluș și, din nefericire, este adesea nediagnosticată deoarece mama se teme să își împărtășească problemele cu familia, din teama de a fi abandonată sau nesusținută. Conform unui studiu efectuat de Institutul Beck în 2006, jumătate dintre mamele afectate de depresie post-partum se ascunde de teama reacției familiei.
Când se instalează depresia post-partum?
Cel mai adesea, depresia post-partum se instalează în primele 6 săptămâni după naștere. Apare mai frecvent la mamele adolescente, la mamele care au născut prematur și la mamele care locuiesc în mediul urban. În ceea ce privește proveniența mamelor cu depresie, este foarte posibil ca în mediul rural acestea să nu știe sau să nu poată cere ajutor pentru stările cu care se confruntă.
Care sunt factorii de risc pentru depresia post-partum?
Unul dintre studiile efectuate recent a evidențiat următorii factori de impact:
Factori psihologici
Un istoric personal de depresie, anxietate, sindrom premenstrual accentuat sunt factori care predispun mama la a dezvolta depresie post-partum. O atitudine negativă față de bebeluș, nemulțumirea tatălui față de sexul bebelușului și antecedentele de abuz sexual sunt factori de risc pentru depresia post-partum.
Factori obstetricali
S-a observat că femeile care au sarcini cu risc, care trec printr-o cezariana de urgență sau care au nevoie de spitalizare în timpul sarcinii sunt predispuse la a dezvolta depresie post-partum. Ca evenimente legate de sarcină, lichidul amniotic contaminat cu meconiu, prolapsul de cordon ombilical, greutatea mică la naștere și hemoglobina scăzută la mamă sunt asociate cu riscul de depresie post-partum.
Factori sociali
Lipsa de susținere din partea familiei poate determina depresie post-partum. Violența domestică, sub orice formă, este un alt factor de risc. Fumatul în timpul sarcinii are o asociere directă cu dezvoltarea depresiei post partum.
Factori care țin de stilul de viață
Obiceiurile alimentare, tiparele de somn, activitatea fizică pot afecta predispoziția de a dezvolta depresie post-partum. Vitamina B6 este corelată cu depresia post-partum, ca și lipsa de somn sau lipsa de exercițiu fizic. Sportul stimulează sinteza de endorfine care, la rândul lor, au efecte pozitive asupra sănătății mintale.
Care sunt mecanismele care declanșează depresia post-partum?
Patogeneza depresiei post-partum nu este elucidată în acest moment. Există factori genetici, hormonali, psihici și factori externi care sunt implicați în declanșarea depresiei post-partum.
Schimbările hormonale bruște de după naștere afectează întregul echilibru hormonal al organismului și pot da peste cap organismul, cauzând un stres intern cronic și accentuat. Oxitocina și prolactina, ambele implicate în alăptare, reduc riscul de depresia post-partum și s-a observat, de către cercetători, că eșecul alăptării și depresia post-partum se declanșează simultan. De asemenea, un nivel redus de oxitocină în ultimul trimestru al sarcinii se asociază cu simptome depresive mai intense.
Cum și când se diagnostichează depresia post-partum?
Depresia post-partum nu este, pur și simplu, o stare de tristețe și melancolie. Specialiștii o diagnostichează conform unui protocol care spune că trebuie să fie prezente cel puțin 5 dintr-un total de 9 simptome observabile zilnic sau aproape zilnic și care reprezintă o schimbare de la rutina obișnuită:
- O stare de tristețe prezentă pentru cea mai mare parte a zilei;
- Pierderea interesului sau a plăcerii de a efectua diverse activități;
- Insomnie sau hipersomnie;
- Lentoare sau agitație psihomotorie;
- Sentimente de vinovăție sau inutilitate;
- Oboseală sau pierderea energiei;
- Idei de sinucidere, gânduri recurente despre moarte sau tentative de sinucidere;
- Afectarea capacității de concentrare și de luare a deciziilor;
- Schimbări ale apetitului și greutății corporale (mai mult de 5% din greutatea corporală în decurs de o lună, fără vreun efort conștient pentru asta).
Aceste simptome afectează calitatea vieții pacientei și abilitatea sa de a-și desfășura sarcinile zilnice, fără a putea fi atribuite vreunei alte boli sau utilizării de medicamente sau substanțe interzise.
Conform Clasificării Statistice Internaționale a Bolilor și a Problemelor de Sănătate Asociate, depresia post-partum trebuie să apară în interval de 6 săptămâni după naștere; un episod depresiv de genul este descris astfel:
- În cadrul unui episod tipic, ușor, moderat sau sever, pacienta înregistrează o reducere a activității și a resurselor de energie;
- Abilitatea de a se bucura, interesul și concentrarea sunt reduse. Pacienta se simte obosită după efort minim, prezintă tulburări de somn și un apetit redus. Sentimentele de vină și de inutilitate și o reducere a respectului și încrederii pentru propria persoană sunt, adesea, prezente;
- Apar simptome somatice: mers dimineața foarte devreme, o agitație neobișnuită, scăderea în greutate, pierderea libidoului, reducerea apetitului, încetinire psihomotorie accentuată. Toate aceste simptome au variații minore de la o zi la alta și nu se modifică în funcție de circumstanțe.
Majoritatea simptomelor depresiei post-partum se suprapun cu simptomele depresiei, cu singura diferență că se manifestă după o naștere. Multe dintre femei experimentează, de asemenea, momente de anxietate. În cazuri severe, femeile cu depresie post-partum nediagnosticată pot experimenta episoade psihotice, inclusiv halucinații, dar aceste momente sunt rare.
Depresia post-partum poate avea consecințe grave, printre care: conectare deficitară între mamă și bebeluș, eșecul alăptării, practici parentale negative, afectarea relației de cuplu, afectarea dezvoltării fizice și psihologice a copilului. Un episod de depresie post-natală crește riscul de tulburare depresivă majoră și tulburare bipolară, în viitor.
Diferențiere de „baby blues” și alte condiții
| Tulburare | Apariție și durată | Severitate | Tratament |
|---|---|---|---|
| Baby blues | 2–3 zile după naștere, până la 2 săptămâni | Scăzută, auto-limitantă | Suport emoțional, odihnă |
| Depresie postpartum | Începe de la 1–4 săptămâni până la 1 an | Moderat-severă | Terapie, medicație, sprijin continuu |
| Psihoză postpartum | 1–2 săptămâni după naștere | Severă, urgentă | Internare, medicație, terapie |
Tratamentul și managementul depresiei post-natale
Prima linie de tratament în depresia post-partum este reprezentată de medicamentele antidepresive și psihoterapie. În cazurile ușoare și moderate, psihoterapia este prima linie de intervenție, mai ales dacă mamele alăptează și dacă sunt reticente față de medicație. În cazurile moderat-grave, psihoterapiei i se adaugă și tratamentul cu antidepresive, medicamentele de elecție fiind inhibitorii selectivi de serotonină. Riscul pentru bebeluș al acestor medicamente este considerat redus și majoritatea mamelor sunt încurajate să alăpteze.
Stimularea magnetică transcraniană este o procedură neinvazivă care folosește unde magnetice pentru a activa niște celule nervoase care, la persoanele cu depresie, sunt mai puțin active decât normal. Se realizează, în general, de 5 ori pe săptămână, timp de 4 – 6 săptămâni pentru a fi eficientă și este recomandată mai ales în situațiile în care pacienta cu depresie nu răspunde la psihoterapie și la tratamentul medicamentos. Majoritatea persoanelor tolerează bine această metodă de tratament, printre efectele adverse care pot apărea fiind menționate durerile de cap, senzația de plutire, disconfortul la nivelul scalpului și fasciculații ale musculaturii feței.
Complicațiile depresiei post-partum
Depresia post-partum afectează mama, tatăl, bebelușul și, eventual, copiii mai mari din familie. În cazul mamei, poate conduce la tulburare depresivă severă dacă nu este tratată la timp. Chiar și cu tratament, depresia post-partum reprezintă un important factor de risc pentru episoade depresive majore viitoare. În cazul tatălui, depresia post-partum poate fi un factor favorizant pentru depresia post-partum paternă.
În cazul bebelușului, s-a observat că depresia maternă netratată poate conduce la apariția de probleme de comportament și afective. Întârzierea dezvoltării limbajului apare frecvent. Copiii se pot confrunta cu probleme de somn, de alimentație, plâns excesiv și deficit de atenție/hiperactivitate.
Adeseori, copilul este tratat cu un negativism impropriu, care poate avea un impact deosebit de grav asupra creșterii și dezvoltării copilului. Copiii mamelor cu depresie post-partum manifestă, frecvent, modificări de comportament, dezvoltare cognitivă alterată și instalare precoce a bolii depresive. Acești copii au tentința spre obezi și au interacțiuni sociale disfuncționale.
Prevenirea depresiei post-partum
Depresiapost-partum nu poate fi prevenită în adevăratul sens al cuvântului. Totuși, identificarea prenatală a femeilor cu risc crescut permite o monitorizare mai atentă și o intervenție precoce. Depresia post-partum este un subiect care ar trebui discutat în timpul cursurilor prenatale și în maternitate, pe durata spitalizării, astfel încât mamele să fie informate cu privire la primele simptome și să știe că există metode de ajutor care nu se rezumă, obligatoriu, la medicamente.
Încurajarea alăptării exclusive are, de asemenea, un rol preventiv, reducând intensitatea simptomelor depresive pentru primele 3 luni de viață ale micuțului. Sprijinul familiei pentru îngrijirea micuțului o poate ajuta pe mamă să se odihnească mai bine, somnul având, la rândul lui, un efect protector.
Importanța factorilor culturali în apariția depresiei post-partum
Se știe că un eveniment stresant major poate fi un factor declanșator pentru depresia post-partum. O recenzie a 143 studii provenite din 40 de țări sugerează că depresia post-partum este inexistentă în unele spații geografice și are o prevalență extrem de ridicată în altele, observație care poate fi atribuită, cel puțin parțial, factorilor culturali, printre care: variabilitatea expresiei și definiției depresiei, restricțiile și recomandările alimentare post-partum, sursele și tipul de stres, susținerea socială, rolurile părinților în familie, obiceiurile religioase, atitudinea față de sănătatea mintală în general. Societățile care au o cultură puternică de protejare și susținere a gravidelor și a mamelor, în care bunăstarea mamei este privită ca cel mai important element pentru bunăstarea copilului au rate reduse ale depresiei post-natale.
Perspectiva evoluționistă asupra depresiei
Mulți cercetători s-au întrebat de ce există, de fapt, depresia post-partum? O explicație evoluționistă a acesteia este că depresia post-partum este o formă de adaptare psihologică sau un produs secundar al civilizației moderne. Hagen (1999) susține că depresia post-partum facilitează desprinderea mamei de copilul foarte mic și reprezintă un strigăt de ajutor din partea mamelor care au nevoie de sprijin. Mai recent, Hahn-Holbrock și Haselton (2014) sugerează că incidența crescută a depresiei post-natale nu face decât să reflecte schimbările sociale ale ultimului secol, ducând la concluzia că depresia este o „boală a civilizației moderne”. Înțărcarea precoce, un aport redus de acizi grași Omega-3, deficitul de vitamina D, un stil de viață sedentar și izolarea față de familie sunt mai frecvente în prezent decât erau în trecut; fiecare dintre aceștia reprezintă un factor de risc pentru depresia post-partum.
Depresia post-partum și afecțiunile tiroidei
Simptomele depresiei post-partum de suprapun parțial cu cele ale tiroiditei post-partum, un dezechilibru al hormonilor tiroidieni care afectează 5 – 7% dintre femei în primul an după naștere. Prin urmare, au apărut teorii referitoare la implicarea funcției tiroidiene în declanșarea depresiei post-partum. Acestea au fost studiate de mai multe echipe de oameni de știință; unii au identificate o corelație pozitivă între simptomele de depresie, creșterea valorilor TSH și reducerea nivelurilor de T3 și T4, în timp ce alții nu au găsit o asemenea legătură.
Depresia post-partum și rețeaua socială a mamei
Există cel puțin 13 studii care au luat în calcul dimensiunile rețelei sociale a mamei și legătura acesteia cu apariția depresiei post-partum. Unele studii sugerează că o activitate socială intensă și o rețea de suport amplă au un efect protector, lucru care se explică prin susținerea mai intensă pe care o primesc aceste femei. Dimensiunile rețelei sociale par să fie extrem de importante în special în cazul mamelor adolescente și a femeilor care locuiesc împreună cu familia extinsă.
Rezultatele acestor studii nu sunt, însă, extrem de concludente sau cuantificate, deși este unanim acceptat că frecvența și calitatea interacțiunilor sociale influențează nivelul de sprijin în creșterea bebelușului al proaspetelor mame, sprijin care are efect protector împotriva depresiei.
Depresia post-partum are un impact puternic nu numai asupra pacientei, ci și asupra bebelușului, motiv pentru care prevenirea și tratamentul prompt sunt atât de importante.
Unele dintre cauzele principale ale depresiei post-natale au legătură cu modul particular în care funcționează organismul, cu receptivitatea celulelor față de anumite substanțe sau cu variațiile hormonale care apar după naștere. În niciun caz nu se poate vorbi despre o alegere a mamei să fie deprimată sau despre un refuz ala cesteia de a se mobiliza pentru a scăpa de simptomele depresiei. Aceste idei nu fac decât să accentueze sentimentele de vinovăție cu care se luptă pacienta și nu îi aduc acesteia nici un beneficiu. Educarea cuplurilor și a familiilor cu privire la simptomele depresiei post-partum și la opțiunile de tratament este esențială pentru a îndepărta acest stigmat care le împiedică pe mame, pe copiii și familiile lor să beneficieze de sprijin adecvat.
Întrebări frecvente despre depresia postpartum
Cât durează starea de „baby blues” și când e nevoie de ajutor medical?
Starea de tristețe ușoară și schimbări bruște de dispoziție de după naștere dispar, de obicei, în maximum două săptămâni. Dacă simptomele persistă, devin mai puternice sau îngreunează viața de zi cu zi, este recomandată o evaluare de specialitate.
Poate și tatăl să treacă printr-o depresie după nașterea copilului?
Da, și tații pot experimenta simptome de depresie după venirea pe lume a bebelușului, mai ales când se confruntă cu stres, lipsă de somn și schimbări majore în familie.
Ce tip de terapie psihologică ajută cel mai mult în depresia postpartum?
Cele mai eficiente sunt terapiile cognitiv comportamentele, precum și cele care pun accent pe relații și sprijin emoțional. Acestea ajută la identificarea tiparelor negative și la dezvoltarea unor modalități sănătoase de adaptare.
Există tratamente medicamentoase noi pentru depresia după naștere?
Pe lângă antidepresivele clasice, în ultimii ani au apărut și tratamente moderne, concepute special pentru depresia postpartum, cu efecte mai rapide și mai bine adaptate acestei perioade.
Mișcarea și activitatea fizică pot fi utile în prevenirea sau ameliorarea simptomelor?
Da. Exercițiile regulate, chiar și cele ușoare precum plimbările, pot reduce nivelul de stres și pot îmbunătăți starea generală de bine, contribuind la recuperare.
Surse:
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5659274/
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519070/
