Intr-o lume in care se militeaza pentru revenirea la natural, si deci pentru nasterea vaginala si alaptare, s-a observat aparitia unui curent puternic care pune o deosebita presiune asupra mamelor care si-au adus pe lume copiii prin cezariana. Sa fie insa aceasta solutia pentru ca procentul nasterilor naturale din Romania sa creasca? Sa fie cu adevarat vreo diferenta intre copiii nascuti prin cezariana si cei care au venit pe lume prin nasterea vaginala?
Beneficiile nasterii naturale
Departe de noi gandul sa spunem ca cezariana si nasterea naturala sunt identice. In primul rand, si o vor confirma orice medic si orice mama, recuperarea dupa cezariana, o interventie chirurgicala majora, pana la urma, este mai de durata si mai complicata decat dupa nasterea naturala.
O mama care a trecut printr-o cezariana poate relua exercitiile fizice abia dupa 6 luni de la nastere, are dureri moderate pentru o perioada relativ lunga dupa interventie, iar in timpul operatiei este expusa la o serie de riscuri care nu sunt in nici un fel asociate nasterii vaginale.
Este demonstrat ca nasterea vaginala are avantaje nu numai pentru mama, din punct de vedere al recuperarii, ci si pentru bebelus. El vine pe lume atunci cand este pregatit, trecerea prin canalul nasterii il ajuta sa elimine lichidele din pulmoni, iar flora normala ajuta la colonizarea intestinului cu bacterii benefice.
Totusi, din diverse motive, nasterea vaginala nu este mereu posibila. Si atunci, se ajunge la varianta cezarienei, care efectiv salveaza vieti.
Copilul s-a nascut deja
Indiferent de modul in care au venit pe lume, copiii nostri exista deja. Ii iubim mai mult decat orice altceva de pe lumea asta si dorim pentru ei tot ce e mai bun. Felul in care s-au nascut nu a depins deloc de ei, de multe ori, nici macar de mamicile lor. Aspectul, personalitatea, potentialul lor cognitiv sunt determinate genetic si nu au nici o legatura cu felul in care s-au nascut.
Poate ca ea, mama lui, a stat in travaliu peste 48 de ore si, din diverse motive, corpul sau nu a rectionat asa cum ar fi trebuit la hormonii nasterii, asa ca medicii au fost neviti sa intervina.
Poate ca a fost necesara o cezariana de urgenta, ca sa poata fi salvati atat mama cat si copilul. Poate ca o boala a mamei a facut imposibila nasterea vaginala.
Sau poate ca pur si simplu, medicul care a supravegheat intreaga sarcina, nu a vrut sa se „complice” cu o nastere naturala, care poate surveni oricand, si a convins-o pe mamica de necesitatea unei cezariene.
Indiferent care au fost motivele pentru care bebelusul s-a nascut printr-o operatie si nu altfel, subiectul poate sa fie unul sensibil inca pentru mamica lui. Iar acuzatiile si afirmatiile jignitoare care o fac sa creada ca ea sau copilul ei sunt mai prejos decat alte mame si alti copii, nu aduc nici un beneficiu nimanui.
Si atunci, sa nu mai pledam in favoarea nasterii vaginale?
Nu a spus nimeni asa ceva. Din contra, credem cu tarie ca ea ar trebui incurajata, iar mamele ar trebui informate corect despre beneficiile sale, in asa fel incat si la noi in tara sa scada rata cezarienelor. Ce NU ar trebui sa faca nimeni, este sa starneasca sentimente de vinovatie in sufletele mamelor care au nascut deja. Si asta pentru ca trecutul nu poate fi schimbat. Bebelusii lor sunt perfecti exact asa cum sunt ei, toti bebelusii sunt perfecti.
Cum sa depasesti momentele dificile legate de cum ti-ai adus copilul pe lume?
Ori de cate ori simti ca esti judecata pentru felul in care s-a nascut bebelusul, aminteste-ti esentialul in ceea ce va priveste: amandoi sunteti bine si sanatosi. Modul in care este crescut si ingrijit micutul pe care il tii in brate, felul in care ii raspunzi atunci cand isi exprima nevoile, conectarea si comunicarea dintre voi doi este de milioane de ori mai importanta decat calea pe care a venit pe lume. Nu lasa pe nimeni sa iti spuna altceva.
Bucura-te de fiecare zi petrecuta impreuna cu familia si antreneaza-ti auzul selectiv atunci cand vine vorba despre „binevoitori”.
CITEȘTE ȘI: Primul An al bebelușului pe săptămâni – Primele 52 de săptămâni de viață
