Nu e nimic neobișnuit ca un copil să muște și, de cele mai multe ori, acest comportament reprezintă un mod prin care acesta își exprimă frustrarea atunci când este incapabil să articuleze cuvinte. Chiar și așa, mușcatul devine o problemă, deranjând mai ales victimele și pe părinții acestora, dar și pe părinții ori educatorii agresorului. Iată ce poți face ca să-l dezobișnuiești de acest comportament.
- Cum apare dorința de a mușca
- Copiii cu întârzieri de vorbire, predispuși
- Cum previi mușcăturile
- Dacă, totuși, copilul mușcă desi I s-a explicat
Din punct de vedere psihologic, mușcatul este un comportament obișnuit care apare la copiii de vârstă preșcolară, mai ales în vremea colectivității. Specialiștii estimează că cel puțin o treime din copiii care pășesc în grădiniță vor fi mușcați până la absolvire. Acest comportament, o spun tot psihologii, este modul în care copiii își exprimă frustrarea sau nevoia de atenție înainte ca dezvoltarea să le pună la dispoziție alte modalități de exprimare.
Corectat de câteva ori de către părinți, cei mai mulți dintre copiii care încep să muște renunță la acest obicei. Li se spune, de regulă, că doare, că nu e în regulă să provoace durere altora sau lui, că își va pierde prietenii sau că nu-l mai primesc la grădiniță. Dar există și copii cărora, oricât de multe le-ai spune, par să… țină cu dinții de acest obicei de a mușca. În ciuda eforturilor de corectare a acestui comportament, ei continuă să muște.
Cum apare dorința de a mușca
Unii dintre copii văd acest comportament la alții, în colectivitate. Realizează repede că cel care mușcă primește, prin acest comportament, ceea ce cere — jucăria cerută, atenția de care are nevoie — și copiază comportamentul. Alteori, acest comportament apare ca modalitate de autoapărare. Sau, din cauza faptului că micuții nu dispun de un control al impulsurilor, mușcătura poate fi un răspuns la faptul că este suprasolicitat.
Când repetă acest comportament, copiii cerșesc atenție, deoarece copiii mici preferă atenția negativă în locul lipsei totale de atenție din partea celorlalți.
Copiii cu întârzieri de vorbire, predispuși
Micuții care manifestă întârzieri de vorbire nu se pot exprima așa cum și-ar dori, de unde explicația apariției unui comportament negativ, precum mușcăturile. Alți micuți, care au dificultăți în a înțelege ceea ce-i spun ceilalți, se pot frustra că nu vor putea comunica, iar acest lucru îi poate face să-i muște pe alții ca răspuns. Ei folosesc mușcătura pentru a controla interacțiunea cu ceilalți din mediul lor. Mușcând, un copil ar putea spune: „Hei, nu mă deranja!“ sau „Termină! Nu am chef să-ți dau jucăria asta. Eu mă joc cu ea acum!“.
Cum previi mușcăturile
Deși există o serie de lucruri pe care le poți face pentru a preveni astfel de comportamente, unii copii tot vor mușca, în ciuda faptului că au părinții cei mai iubitori și grijulii. Nu te învinovății ca părinte, este o greșeală! Pentru a preveni mușcătura, iată câteva sfaturi:
Mergi cu cel mic la un consult de specialitate pentru a evalua gradul de dizabilitate al limbajului precum și dizabilitățile de învățare. Câteva ore cu un logoped ajută în grăbirea începerii vorbitului și, de aici, la înlăturarea unor probleme de comportament la copii, precum mușcatul.
Copiii care au astfel de comportamente trebuie supravegheați de aproape. Cere asta și educatoarelor/îngrijitoarelor de la grădiniță. Dacă adulții se află în mijlocul celor mici, în loc să-i supravegheze de la distanță, sunt mai mari șansele de a putea preveni acele reacții violente la comportamentele și emoțiile celor mici.
Stabiliți un model de limbaj sau de comportament pe care roagă-l să-l folosească atunci când se enervează. Să numere cu voce tare până la 10 cât mai rar, ori să spună poezia lui preferată, ori un joc de cuvinte „An-tan-te/di-ze-ma-ne-pe…“. Orice crezi că funcționează ca să uite vechiul comportament.
Fiți răbdători! Dezvoltarea abilităților lingvistice necesită timp. Unii copilași ar putea avea nevoie de câteva luni de antrenament pentru a dezvolta noi abilități de vorbire și comportamente adecvate.
Mutați copilașii care au astfel de comportamente într-o altă zonă de joacă și fiți cu ochii pe ei, ajutându-i să aleagă altă jucărie sau activitate când începe vreo dispută.
Implementați și păstrați cu sfințenie rutina stabilită (activitățile zilnice) pentru acești copii. În felul acesta, poți preveni tulburările de comportamente.
Evitați suprasolicitarea copiilor și încercați să mențineți o atmosferă liniștită în sălile de clasă.
Concentrați-vă mai degrabă pe comportament decât pe copil. De exemplu, spune-i copilului că nu este OK să muște, decât să-i spui că nu e el OK dacă mușcă. Folosirea lui este OK sau nu este OK este adesea mai bună decât a spune despre ceva că este bun sau rău, deoarece OK este mai degrabă informativ decât punitiv.
Dacă, totuși, copilul mușcă, în ciuda faptului că i s-a explicat că mușcătura e un comportament urât:
- acordați în primul rând ajutor sau consolare celui mușcat;
- dacă copilul care a mușcat este calm și dispus să asculte, profită și vorbește cu el despre empatie;
- încearcă să înțelegi situația care a generat acest conflict prin prisma lor și abia apoi să tragi concluzii și să acționezi;
- oricare ar fi motivul, nu e potrivit niciodată să faci un copil să se simtă rușinat în public pentru fapta lui. Ei învață în această etapă, deci trebuie să ai răbdare și să-i explici unde a greșit;
- nu permite nimănui să-l învețe pe cel mușcat să plătească tot cu o mușcătură pentru a-l învăța pe celălalt că acest lucru creează durere. Nu vei face decât să-i înveți că violența cere violență!
CITEȘTE ȘI: Dezvoltarea motorie la bebeluși din prima lună de viață până la vârsta de 4 ani
