Recoltarea exsudatul faringian și cel nazal sunt examinări care identifică prezența unei infecții bacteriene, fungice sau virale în regiunea nazofaringiană.
Efectuate obligatoriu la intrarea copilului într-o colectivitate (creșă, grădiniță, școală) sau a adultului la intrarea într-un nou loc de muncă, exsudatul faringian și cel nazal sunt analiza care le permite medicilor să determine tipul microbilor care populează mucoasa nasului și a faringelui.
Exsudatul nazal și cel faringian este necesar în două cazuri
Pentru a afla dacă nasul și gâtul sunt populate de colonii de bacterii capabile să determine apariția unor boli grave în alte regiuni ale corpului. Spre exemplu, aceste analize sunt importante în cazul persoanelor care fac deseori furunculoză pe fondul unei infecții cu stafilococul auriu. Tulpinile acestei bacterii pot popula mucoasa nasului și a faringelui și se pot răspândi din aceste zone pe piele.
Pentru a stabili cauzele anginei sau faringitei. Streptococul beta-hemolitic de tip A declanșează, la unele persoane, o angină care, în doar câteva săptămâni poate produce grave complicații la inimă, rinichi și articulații.
Termenul de „exsudat“ nu face referire la analiza în sine, ci reprezintă lichidul rezultat la nivelul faringelui în urma unei infecții. Analiza acestuia reprezintă modalitatea prin care se instituie un tratament adecvat, în funcție de infecția bacteriană sau fungică descoperită.
Când este necesar exsudatul nazal și cel faringian
Se recomandă exsudatul faringian când copilul acuză dureri sau senzație de usturime în gât, dificultăți sau dureri la înghițire sau după repetate episoade de faringoamigdalite. În urma analizei, medicul va știi dacă trebuie adăugat antibiotic în tratamentul medicamentos și, mai exact, ce antibiotic se potrivește.
Există cazuri când recoltarea se face și de la persoanele care nu prezintă niciun simptom, dar care pot fi purtătoare de agenți patogeni și pot infecta alți membri ai comunității în care se află.
Nu este recomandat să-i faci această analiză copilului dacă nu există o cerere venită din partea unui doctor, pentru că fără o interpretare corectă este inutilă. În mod normal, omul conviețuiește cu aceste bacterii și, atâta timp cât stafilococul, pneumococul sau streptococul (bacteriile ce pot fi evidențiate cu analiza despre care vorbim) se găsesc la nivelul mucoasei nazale sau faringiene, sunt inofensive.
Mai mult, 30% din oameni sunt purtători sănătoși de stafilococ auriu și nu au niciun semn de boală. Riscul, în acest caz, este foarte mic și nu e necesară efectuarea analizelor. De unde și inutilitatea, în ceea ce îi privește pe copii și părinți, realizării unor analize obligatorii odată cu intrarea copiilor în comunitate (școală, grădiniță, creșă). O afacere profitabilă (contracte individuale grădiniță-laboratoare private) născută din anxietatea unor părinți și din lipsa de informare corectă tot a acestora.
Purtatorii sanatosi si tratamentul cu antibiotic
Înainte de a intra în vacanță, într-un grup de copii cu care fiica mea s-a întâlnit la o petrecere, unul dintre copii a manifestat ulterior petrecerii simptomele unei îmbolnăviri și toți copiii au fost obligați să-și facă exsudatul faringian și pe cel nazal pentru că, altfel, nu ar mai fi avut voie să intre în comunitate. Doamna doctor de familie ne-a spus că nu e nevoie să-l facem decât dacă fetița noastră are semne de boală. Noi am avut noroc de un medic bun, dar ceilalți…
Exsudatele identifică de cele mai multe ori stafilococul, pentru că cei mai mulți dintre noi suntem purtători sănătoși ai acestuia. Părinții văd rezultatul, cer antibiotic. Dacă nu primesc de la primul doctor, vor căuta alt doctor care le va face pe plac. De fapt, aici apare principala îngrijorare a medicilor: consumul exagerat de antibiotice care duce, inevitabil, spre dezvoltarea unor germeni rezistente la tratamentul cu antibiotice. Însă acesta este un subiect de o altă natură decât acela pur de informare de la care a plecat acest articol.
Cum se face recoltarea faringiană și cea nazală?
Dimineața, când concentrația microbiană este cea mai mare după câteva ore de somn, fără să se mănânce sau să se bea și chiar fără o spălare pe dinți efectuată în prealabil. Toate acestea pot influența rezultatul testului. De asemenea, e recomandat să nu se folosească, cu cel puțin 8 ore înainte, niciun dezinfectant în nas sau în gură, iar recoltarea să se facă înainte de vreun tratament cu antibiotice sau sulfamide.
Pacientul este rugat să încline capul spre spate și să deschidă gura. Doctorul va apăsa limba acestuia cu o spatulă linguală și, cu ajutorul unui tampon faringian (vată pe un bețișor din plastic) șterge depozitul de pe faringe și amigdale. Toate aceste în doar câteva secunde, fără niciun risc, cel mult o senzație scurtă de greață care poate să apară la atingerea peretelui faringelui.
Recoltarea nazală se face la fel, medicul introduce tamponul de vată de pe o tijă de plastic în nas și șterge cu el pereții nazali.
Ce se întâmplă cu recoltarea făcută?
Se plasează exsudatul din faringe și/sau din nas într-un mediu nutritiv, în care microbii recoltați încep să se înmulțească rapid, formând colonii. Cultivarea le permite medicilor să determine tipul de microbi care populează mucoasa și, desigur, tipul de antibiotic care trebuie recomandat pacientului.
