La 1 an și jumătate fetița mea și-a ciobit un dințisor din față. Îi plăcea să își înfigă dinții în toate prosoapele pe care le găsea și trăgea cât putea de tare de prosop. Și ale bebelușiei valuri nu s-au oprit decât atunci când dintele din față a căpătat o frumoasă arcadă. Bineînțeles, având la capate colțuri din cele mai ascuțite. Drăguțe, că na, erau ale copilului, dar extrem de ascuțite. La vârsta aceea mai stătea la sân ca să adoarmă la prânz și seara sau când se lovea. Doar că uneori, la prânz, stătea și aproape o oră (uneori depășea lejer o oră) ca să adoarmă, fiind sensibilă la toate zgomotele ce se auzeau de jur împrejur și trezindu-se din ațipeală la fiecare zumzăit de țânțar. Iar la țară, la bunici, unde plecasem, erau țânțari din plin. Când însă s-a atașat la sân cu acel dințisor proaspăt ciobit, am simțit că mi se prăbușește lumea. Mă ustura, mă irita și îmi venea să mă urc pe pereți. Ajunsesem să îmi mușc pumnii ca să mi se mute gândul de la senzația aia aiurea pe care o aveam când copilul stătea la sân. Simțeam că o să ajung să îi fac rău, atât de puternică era acea dorință de a o detașa de la sân. Cu toate astea, am mai alăptat-o încă un an după. Îți spun imediat ce și cum.
Când alăptarea nu aduce fericire. Ce este aversiunea
Ah, de unde să încep?! Nu de alta dar trebuie să descriu o trăire care nu e chiar tocmai ușor de…descris. În primul rand când bebelușul se atașează vine o puternică nevoie de a-l detașa. Dar vine încărcată cu nervi. Cu agitație. Cu senzație de vomă. Cu furnicături ciudate pe piele. De-ți vine să-l iei pe ăla mic, să îl pui undeva și apoi să fugi cât te țin picioare. Bineînțeles, că după aceea, inevitabil și aproape instant, apare și vina. Vina că o mamă „bună”, nu ar trebui să simtă asta. Ca să nu ajung până la finalul articolului să îți spun, e important să știi că această situație NU te definește ca mamă. În niciun caz nu ești o mamă „ne-bună”. Ceva se întâmplă în corp și în minte, de apare aversiunea. Știu că e greu să nu te mai simți vinovată, dar hai să facem un pact. Ai timp la dispoziție 18+ ani pentru a te simți vinovată. Măcar acum pune vina undeva departe de tine și hai să vedem mai departe ce e cu aversiunea și cum o putem opri (sau măcar îmblânzi).
Când apare aversiunea
În multe cazuri, aversiunea apare când mămica rămâne din nou însărcinată sau când alăptează copilul mai mare. Doar că, așa cum am povestit, se poate întâmpla oricând pe parcursul alăptării. Unele mămici pot trăi încă de la naștere acele senzații puternice sau pot apărea dintr-o dată. Unele dintre mămicile care povestesc despre aversiune sunt sfătuite să renunțe la alăptare, pentru că nu le este bine emoțional și există ideea, total greșită, că laptele „nu e bun” pentru copil. Și-atunci mamele respective se văd nevoite să apeleze la alte variante de a hrăni copilul deși multe dintre ele își doresc să scape de aversiune, nu de alăptare. Dacă este și cazul tău, să știi că există soluții iar laptele tău este cel mai bun pentru copil!
Ce provoacă apariția aversiunii
În unele cazuri, aversiunea apare după un start cu stângul în alăptare. Când atașarea este dureroasă, când apar și răni și sunt multe obstacole în a pune copilul la sân, atunci poate să apară o asociere negativă cu alăptarea. Și pac, aversiunea. În alte cazuri, apare în situațiile cu implicații profund emoționale pentru mămică, cum sunt diversele traume din copilărie sau abuzul de orice fel. În alăptare, creierul este extrem de important. Când punem bebelușul la sân, creierul produce oxitocină, „hormonul fericirii”, care apasă pe celulele de lapte, făcând astfel să țâșnească laptele către bebeluș. Dar dacă în loc de fericire, creierul nostru injectează stres, bazat pe experiențele negative din trecut, atunci este mai mult decât evident că și reacția noastră va fi una pe măsură. Citește și despre: Ce spun mamele despre alăptare – Merită orice efort, chiar dacă nu e numai lapte și miere, din prima zi!
Când alăptarea nu aduce fericire – Ce putem face
Îți spuneam, la începutul acestui articol, că eu mă mușcam de pumn, să distrag atenția creierului de la senzația de nesuportat pe care o aveam când simțeam dințișorul ciobit al celei mici atingând mamelonul. De regulă, acest lucru semnalizează un nivel extrem de crescut al aversiunii resimțite și este bine să cauți soluții cât mai urgent. Inclusiv să iei legătura cu un consultant în lactație. Dacă știi care ar putea să fie o posibilă cauză, din punct de vedere emoțional, atunci este bine să apelezi și la un terapeut. Între timp, ce poți face este să suplimentezi aportul de magneziu, fie prin alimentație sănătoasă, fie prin diverse suplimente.
Este de dorit să dormi ori de câte ori ai ocazia să faci acest lucru. Mergi la masaj. Cere ajutor cu treburile prin casă și fă-ți timp pentru tine și pentru nevoile tale. Învață versurile unui cântec și când atașezi copilul, cântă fiind atentă la versurile învățate. Dă-ți o prăjitură sau ceva ce îți place când pui copilul la sân. Folosește afirmații pozitive pentru combaterea gândurilor negative. Spune-ți că ești bună, că ești iubită, că îți iubești copilul. Găsește-ți o mantră pe care să ți-o repeți mereu, simțind cât mai profund cuvintele!
ÎN CLUBUL BEBELUȘILOR am pregătit un GHID COMPLET DE SUPORT PENTRU ALĂPTARE
Vizitează sectiunile de mai jos și alăptarea bebelușului va fi lină și plină de satisfacții!
ALĂPTAREA LA ÎNCEPUT
BEBELUȘI ALAPTAȚI
ALIMENTAȚIA ÎN ALĂPTARE
DESPRE LAPTELE MATERN
SPRIJIN PENTRU ALĂPTARE
TOTUL DESPRE ÎNȚĂRCARE
Descoperă mai multe la Clubul Bebelusilor
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
